Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Pe teme de educatie ( XXIX ) - I N C E P E S C O A L A…

Suntem in luna septembrie, luna in care se incheie vara. In curand, vom intra in toamna, toamna canadiana care, mai ales in prima ei parte, are un farmec deosebit – creat de vegetatia multicolora, ca si de soarele ce incalzeste bland miezul multor zile, alternand cu racoarea diminetilor si serilor.
Luna septembrie este – prin traditie - si luna inceperii cursurilor scolare pentru fiecare nou an de invatamant. “Back to school” sunt aici, in Canada, cuvintele rostite frecvent in aceasta perioada de catre scolari, studenti, parinti, profesori si nu numai, afisate sau tiparite in anunturi publicitare.
In fiecare an, noi, cei in varsta, asistand la efervescenta zilelor de pregatire si incepere a activitatii scolare, rememoram cu nostalgie propriile noastre trairi si activitati de elevi petrecute cu mai multe decenii in urma. Totodata, gandul ne poarta la paginile nepieritoare din literatura romana si universala, in care mari scriitori, oameni de cultura, se refera la anii de scoala - si indeosebi la deschiderea cursurilor. Imi amintesc, de pilda, de lectura “La rentree des classes” de Anatole France, aflata in manualul de limba franceza pentru clasa a IV-a de liceu ( corespunzatoare clasei a VIII-a de astazi ). Frumoasa descriere facuta de autor m-a impresionat in mod deosebit, incat am retinut textul de atunci si nu l-am uitat nici acum: “Je vais vous dire ce que me rappellent tous les ans le ciel agite de l’automne et les feuilles qui jaunissent dans les arbres qui frissonnent. Je vais vous dire ce que je vois quand je traverse le Luxembourg dans les premiers jours d’octobre, alors qu’il est un peu triste et plus beau que jamais – car c’est le temps ou les feuilles tombent une a une sur les blanches epaules des statues. Ce que je vois dans ce jardin c’est un petit bonhomme qui, les mains dans les poches et sa gibeciere au dos, s’en va au college en sautillant comme un moineau…”
In ce ma priveste, eu ma gandesc la anii cand depasisem stadiul de “petit bonhomme”, nu mai “topaiam ca o vrabie”, nu mai eram “cu ghiozdanul la spate”, ci eram un adolescent purtand o servieta doldora de carti si caiete si nu “traversam gradina Luxembourg”, ci mergeam de-a-lungul strazii Plevnei din orasul in care am terminat cursurile liceale.
Adolescenta, care coincide cu clasele inaintate ale gimnaziului si cu anii de liceu, in Canada cu ultimii ani din middle school si cu high school, este o varsta emotionant de frumoasa. Este varsta tineretii exuberante, a preocuparilor multiple, a ideilor indraznete. Ea trebuie traita tinereste, in Canada existand pentru tineri o larga deschidere catre optiuni profesionale si sociale, de viata. Nu inseamna, insa, ca totul este foarte usor, ca adolescenta nu presupune seriozitate, profunzime. Din contra, profunzimea se asociaza perfect cu bucuriile tineretii.
Multi oameni pe deplin realizati profesional, social, familial, marturisesc la maturitate ca in liceu au manifestat interes deosebit pentru toate materiile din programa scolara. Eu, ca si alti colegi de liceu, am avut si tendinta de a neglija unele obiecte de invatamant si de a ma ocupa cu precadere de cele preferate, dar aceasta tendinta a fost de scurta durata. Ea a fost parasita datorita emulatiei, intrecerii intre colegi, fenomen frecvent in Romania in acel timp si pe care, personal, nu-l consider deloc daunator, cu conditia de a nu se transforma in goana dupa note, intr-o invatare nemotivata suficient, nesistematica, tributara doar cantitatii de informatie. Ulterior, m-am aliat cu acei colegi care au fost convinsi de la inceput de rosturile tuturor materiilor din planul de invatamant. In ce priveste preferintele, acestea au fost, pe rand, pentru istorie, matematica, fizica si chimie, literatura, psihologie, toate legate, insa, de munca didactica, de profesorat. M-am orientat, in cele din urma, catre pedagogie si psihologie, considerand ca acestea sunt disciplinele esentialmente legate de invatamant. Experienta studiilor universitare – atat in cazul meu, cat si al altor colegi – a aratat cat de mult ajuta cultura generala capatata in liceu pentru intelegerea problemelor de specialitate. Pe baza bagajului de cunostinte cu care tinerii vin din scoala, disciplinele universitare completeaza si consolideaza orizontul de cunoastere, dezvolta ceea ce trebuie dezvoltat in specialitate, iar unele materii (am numi, cu deosebire, logica – pentru domeniile disciplinelor socio-umane) ne obisnuiesc sa gandim sistematic, ordonat si operativ. Pentru cei care s-au dedicat invatamantului, baza de cultura generala ajuta din nou, de data aceasta in predarea lectiilor si orientarea muncii de invatare a elevilor, in gasirea si prezentarea cu usurinta a exemplelor din diferite domenii. Sa amintim ca, de altfel in orice profesie, cultura generala este de un real folos, aici intervenind si interdisciplinaritatea. Nu poti face inginerie fara matematici, fizica, chimie, fara desen, fara discipline tehnice generale; nu poti face medicina fara fizica, chimie, ramurile biologiei, dar si fara cultura umanista necesara in convorbirile cu bolnavii, in intelegerea acestora; pentru a fi un bun profesor, specializat intr-unul din domeniile umanistice, trebuie sa ai o solida pregatire la limba si literatura materna, limbi straine, istorie, geografie, psihologie, filosofie, istoria artelor; unui economist trebuie sa-i fie familiare economia politica, geografia, unele ramuri ale matematicii, limbile straine, tehnicile de calcul ].a.m.d.
Referindu-se la cultura generala, ilustrul academician roman, matematicianul Miron Nicolescu arata ca o veche definitie spune: “Cultura generala este ceea ce iti ramane dupa ce ai uitat tot ce ai invatat”. Intr-adevar, trebuie sa fi studiat mult ca sa ai ce uita. Parcurgerea sistematica a unui volum mare de cunostinte incepe in scoala si continua in universitate, la aceasta adaugandu-se preocuparile individuale de studiu suplimentar, de cultivare. Dup` ce ai invatat tot ce ti s-a oferit si tot ce ti-ai oferit, ceea ce ramane este cultura general`. Ramane o metoda de gandire, de lucru, ramane receptivitatea fata de evolutia stiintei, a societatii, a vietii.
Dupa cum se vede, conceptul de cultura generala nu contrazice nici invatamantul formativ, nici invatamantul optional, orientari pe care s-a batut recent si se bate si acum moneda in multe tari ale lumii. Aceasta afirmatie este sustinuta si de faptul ca nu capatam cultura generala numai formal, in scoala si in universitate, ci si prin lecturi (uneori studii) individuale, prin abordarea fenomenului cultural actual, bogat si variat, lucruri la care s-au facut referiri si in coloanele “Observatorului”.Adolescentii, ca si tinerii studenti universitari, castiga foarte mult in pregatirea lor daca se apropie cu placere – de ce nu si cu pasiune? – de muzica, de teatru, de muzee, de expozitii, de biblioteci, ca si de sport, daca participa la calatorii de studii si excursii bine organizate.
Mari personalitati de la nivel mondial au subliniat rolul unor domenii ale stiintei, artei si culturii, in afara profesiilor respective, in desavarsirea personalitatii lor. Cunoscutul fizician si om de stat Benjamin Franklin afirma ca acela care cunoaste doua limbi straine este ca un om cu doua capete. Marea savanta Eva Curie ii scria sotului sau: “Fara poezie si fara muzica, viata mi s-ar parea pustie si stearpa”. Academicieni si universitari din Romania, amintindu-si de anii de scoala, subliniaza contributia altor discipline si activitati, din afara celor aferente specialitatilor carora s-au consacrat, la formarea profilului lor intelectual si moral. Un vechi absolvent al Liceului “Nicu Gane” din Falticeni, profesorul universitar Petre Jitaru, relateaza cat de bogata era activitatea extrascolara a seriei de elevi din care a facut parte, impreuna cu somitati de mai tarziu – ca actorii Gr.Vasiliu-Birlic si Jules Cazaban, sculptorul Ion Irimescu, sub indrumarea unui valoros corp profesoral din care facea parte si compozitorul Ion Chirescu. In scoala existau formatii artistice ale elevilor – orchestra simfonica, teatru, cenaclu literar; se faceau ample si interesante excursii in tara cu fonduri realizate din spectacolele date de elevi. Academicianul Eugen Pora, fost student al renumitului savant si explorator Emil Racovita, isi aminteste, din timpul studiilor la Liceul “Gheorghe Baritiu” din Cluj, cu cata placere canta intr-un cvartet de camera alcatuit din elevi si cata incantare ii producea contemplarea tablourilor din muzee si expozitii. Lingvistul si filologul acad.Emil Petrovici povesteste ca foarte mult l-au preocupat limbile straine, ca in liceu i-au placut si stiintele naturii, cu deosebire botanica. A facut si muzica (vioara si canto), studiind chiar un an la conservator unde a fost coleg cu Traian Grozavescu. A fost un mare amator de muzica clasica – Beethoven, Wagner s.a. Academicianul profesor doctor Stefan Milcu, in timp ce era elev la Colegiul National “Carol I” din Craiova, a ramas atasat de muzica in urma participarii la un concert al lui George Enescu. “Descoperirea acestui titan, spune acad.Milcu, a fost atat de covarsitoare pentru mine, incat am ramas de atunci legat pentru totdeauna de aceasta arta”.
Editorialul numarului de fata al “Observatorului”, semnat de directorul publicatiei noastre, aduce un omagiu dascalilor, fauritori de caractere si cultivatori de suflete. Este potrivit sa amintim si noi, in incheierea acestor ganduri, ca profesorii au fost si sunt pentru elevi modele de viata. Datoram profesorilor nostri, de la toate nivelurile, recunostinta pentru ca ne-au condus in cunoasterea tainelor diferitelor domenii de specialitate si, mai presus de aceasta, ne-au invatat sa fim oameni completi, responsabili profesional, civic si familial.






Prof. Silvestru MORARU     9/6/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian