Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Atitudini : Armonie

„I-am spus migdalului: Frate, vorbeste-mi despre Dumnezeu! Si migdalul a înflorit.”
– Nikos Kazantzakis

Fiecare dintre noi simte si gândeste diferit de celălalt, fiecare dintre noi suntem nepereche, desi suntem făcuti după chipul si asemănarea lui Dumnezeu. „Suntem după chip prin creatie, iar după asemănare, prin noi însine, prin vointa noastră liberă”, spune Sfântul Grigorie al Nissei, erudit teolog trăitor al secolului IV. Această libertate ne-a fost dată pentru crestere spirituală, ne spun Sfintii Părinti, ca oamenii să nu cadă sub stăpânirea naturii, ci să rămână stăpânii ei. În general, gândurile noastre pot fi multe or putine, linistite or turbulente; ele pleacă în valuri spre cei din jurul nostru, rezonează în sufletele lor. Fiecare dintre noi trebuie să-i dea celuilalt, tot ce are mai bun în el si asa, ca printr-un proces de osmoză, binele să treacă spre ceilalti. Prin întelegere si deschidere spre celălalt, se vor putea auzi sunetele unei muzici plăcute, armonioase. Armonia este cea care ne apropie, pentru a putea trăi în pace si a nu ne învrăjbi. Nu în zadar Iisus a dat poruncile: „Să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuti!”, si „Iubiti-vă unii pe altii asa cum v-am iubit Eu”. Dar pentru a trimite gânduri bune, linistitoare, trebuie ca în interiorul sufletului nostru să existe acea liniste, acea bunătate, acel echilibru al fiintei; fiindcă omul se simte fericit când este, în primul rând, în armonie cu sine. Când există această armonie, ea corespunde armoniei cosmice, denumită de greci – „muzică a sferelor”. Dizarmonia este „lipsa armoniei; discordantă” si este constituită din gânduri ale mintii pregătite pentru a trece la actiune, în scopul distructiv al armoniei. Dizarmonia înseamnă dezordine, ea duce la ură si violentă, la haos.
De multe ori judecăm aproapele prin prisma propriilor defecte, si aceasta din cauză că nu ne-am analizat, nu ne cunoastem defectele spre a îndrepta, mai întâi, propriul nostru suflet. Ca atare, pentru a putea da iubire celor din jur, să nu uităm formula imperativă scrisă pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi: „Cunoaste-te pe tine însuti!”. Să ne cunoastem si să ne iubim pe noi însine, dar cu măsură, fiindcă iubindu-ne prea mult, nu are loc iubirea pentru celălalt în sufletul nostru. Nimeni nu este perfect, să-i judecăm mai putin pe ceilalti si să-i iubim. Nu este usor, dar trebuie încercat! Am scris cândva: „Ne iubim cu micile păcate,/ nu e perfect nici unul dintre noi,/ Si nufărul ne place,/ chiar dacă,/ ridică capul din noroi”. Unii dintre noi, însă, nu stiu sau nu pot să se iubească si sunt obsedati de unele imperfectiuni, existente sau imaginate, îsi subestimează calitătile, îsi exagerează defectele. În consecintă nu se iubesc, nu pot iubi pe altii, dar simt o nevoie pregnantă de a fi iubiti si de aici – o serie de conflicte cu ceilalti, nu numai cu sinele. Scriitoarea americană Louise Hay, într-o lucrare a sa, spune: „A te iubi pe tine însuti este o aventură minunată; este ca si cum ai învăta să zbori…” „Încetează să te mai critici! Iartă-te!”.
Armonia nefiind predestinată, ea trebuie cucerită cu ajutorul vointei noastre. Omul va fi bun dacă va fi în armonie cu spiritul său si scopul civilizatiei este cel de a dobândi armonia. Precum frunzele care iubesc, protejează si hrănesc pământul, asa si în iubire, armonia îsi asterne vesmântul ei, asupra sufletelor celor care se iubesc. Ele pot fi fiinte, sau o fiintă alături de ceva neînsufletit, pe care fiinta, cu iubirea ei o însufleteste. Exemplu – pictorul care realizează un tablou, sculptorul care dăltuieste o statuie etc.
Explica un important filozof român, că atunci când esti îndrăgostit de „ceva” sau de „cineva”, toată puterea ta se concentrează asupra acelui „ceva” sau „cineva”, iar tu devii cel ignorat, esti „altcineva”, care poti deveni „nimic” în fata acelui „ceva” sau „cineva”, toată existenta reducându-se la acel „ceva”, explicând totodată, în acest mod, cum Dumnezeu „a făcut lumea din nimic”, punctul de plecare pentru facerea lumii fiind El; si întrucât „nimic” nu poate să existe, „nimic” nu era decât „Altcineva”.
În lipsa armoniei, nu putem avea realizări în viată decât cu mari eforturi, unii prin smecherii, furturi, care si ele, în cele din urmă, duc la multă suferintă a celor din jur, dar si la grave repercusiuni asupra celor care au creat dizarmonia prin furt, viclenie. Să ne dorim, deci, să fim în armonie cu noi însine, adică împăcati cu alegerile si chiar cu greselile făcute, pentru care stim cui trebuie să-I cerem iertare, si a nu le repeta.
„Ce tie nu-ti place altuia nu face! este, după filozoful francez Voltaire, vocea care va fi auzită întotdeauna de la un capăt la celălalt al pământului”. Ne frământăm, ne sensibilizăm la spusele celor de lângă noi; sunt multi care ne influentează viata în mod negativ, fie că fac din răutate, din cinism sau perversitate răul pe care nu si l-ar dori, actionând dizarmonic, adică invers de cum ar trebui, de cum ne învătă viata. Unii au plăcerea de a ne pălmui cu vorbe care ne provoacă suferinte. N-ar trebui să ne doară atât, n-ar trebui să răspundem la răutăti cu răutăti, la vorbe de ocară cu alte vorbe de ocară, ar trebui să iertăm pentru linistea sufletului nostru, să ne întărească orice experientă de încercare a ruperii armoniei din jurul nostru, dar si din interiorul sufletului. Să aducem în fata noastră imaginea clipelor de împlinire, să ne bucurăm că le-am avut, că ele din memoria noastră nu s-au pierdut. Să încercăm să îndepărtăm din suflet valul furios, distrugător, trimis înspre noi, înlocuindu-l cu bucuriile avute si cele sperate. Să constientizăm că toti suntem fiii lui Dumnezeu, fiecare cu darurile lui, si că trebuie să trăim în armonie. Părintele Dumitru Stăniloae spunea, referitor la neamul românesc: „Trăsătura cea mai cuprinzătoare si definitorie a neamului nostru, este armonia”. Cu adevărat ea este cartea de vizită a românului, „nescrisă pe hârtie, dar săpată în adâncul fiintei”. Să nu lăsăm ca unii să distrugă această armonie!
Universul întreg este energie, totul este energie în mod diferit condensată si structurată, în asa fel încât să putem exista, să putem dăinui, să existe această simfonie perfectă; dirijor avem, partitura ne-a fost dată, fiecare instrumentist trebuie să stie să-si acordeze instrumentul pentru un sunet cât mai curat.
Mentinerea unui echilibru permanent în jurul nostru este necesar pentru a nu aluneca în haos. Am mai amintit cândva de „Teoria Haosului”, de efectul „aripii de fluture”, de cercetările care au dus la concluzia că „cea mai mică schimbare a parametrilor initiali pot produce un comportament complet diferit al unui sistem complex…”, teoria Haosului arătând că natura lucrează după anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri mărunte. Să luăm seama la impulsurile noastre! Concluzia cercetătorilor a fost că, în final, sistemele încearcă să ajungă la un echilibru, la o armonie, ceea ce este foarte important si încurajator.
A strica echilibrul, a strica armonia acestei lumi, înseamnă a încerca distrugerii ei. Necesar ar fi să lucrăm la înfrumusetarea vietii, pentru a o face cât mai armonioasă, demnă, bogată. Prin cunoastere, în primul rând, se poate ajunge si dori a vibra la unison cu tot ceea ce există, fiindcă Dumnezeu ne-a dat viata, nu pentru a ne bate joc de ea, ci pentru a o cunoaste si a o proslăvi. Cosmosul întreg vibrează în armonie prin vointa „Inteligentei cosmice”, spunea si maestrul bulgar Omraam Mikhael Aivanhov (1900-1986): „Dacă vreti să fiti fericiti, dacă vreti să înfloriti, trebuie să vă gânditi la armonie, să vă puneti în armonie cu universul întreg”.
Unii gândesc gresit, sfătuindu-ne să ne trăim doar clipa prezentă, trecutul este mort pentru ei, mâine nu vine niciodată. De acord cu necesitatea unui spatiu atribuit zilei prezente, dar nu putem să ignorăm trecutul, să nu tragem învătăminte din trecut, să fim nepăsători fată de viitorul care se va datora în parte trecutului; trecutul, prezentul si viitorul se leagă între ele. Prin felul lor de a vedea lucrurile, dorind de a le fi bine, nepăsându-le de cei din jur, dau dovadă de egoism.
Românul, botosăneanul, dr. ing. Stelian Bajureanu (1934-2009), autor al unui mare număr de inventii si inovatii, a multor lucrări de specialitate, membru al Consiliului International de Cibernetică, membru fondator si secretar general al Academiei Stefan Odobleja de la Lugano, Elvetia, a editat în 2006 un „Dictionar enciclopedic de consonantică si cibernetică consonantistă” scrupulos si inteligent alcătuit, care contine definitii de „omonime noi, fundamentale – cu alte întelesuri sau subîntelesuri decât suratele lor comune din dictionarele explicative, enciclopedii, lexicoane tehnice, standarde, norme si literatură de specialitate cotidiană, actuală”, după explicatiile lui. Unul dintre cele 1100 de omonime este „Armonism” (opusul evolutionismului), definit ca „Sistem de filozofie fenomenală care unifică legile universului” si care ce enuntă legea generală si universală, legea echilibrului: „Orice fenomen este o actiune de echilibrare; orice cauză este un dezechilibru; orice efect este un echilibru mai mult sau mai putin durabil”. Armonism este definit de către filozoful, medicul militar, scriitorul Stefan Odobleja (1902-1978) – aminteste autorul în lucrare –, ca „stiinta ce consideră în prim plan legea echilibrului, este o filozofie pozitivă, practică, stiintifică, aplicabilă nevoilor imediate si actuale ale stiintei si vietii. Departe de a se ambitiona să rezolve problemele universului, armonismul nu pretinde să rezolve decât problemele omului si ale mediului înconjurător. Fără să aspire la a fabrica lumi, fiinte si suflete, el nu încearcă decât să surprindă obisnuintele lor si să descopere legile lor”. Considerând-o „filozofie utilitară”, scopul ei ar fi „să sintetizeze cel mai mare număr de reguli dintre cele mai utile”. Stefan Odobleja a practicat medicina, dar a scris importante lucrări despre cibernetică pe care le-a publicat în străinătate, astfel si-a atras ostilitatea regimului comunist si a fost supravegheat de organele de securitate. O parte din lucrările sale au fost publicate după moarte. Fiul său a afirmat că tatăl – Stefan Odobleja – avea încredere în semenii săi, constient că ideile-i vor confirmate în viitor. Din cauza bolii de care suferea, nu a putut participa la al IV-lea Congres international de Cibernetică de la Amsterdam, din anul 1978. Lucrarea sa „Diversity and unity in cybernetics” a fost citită de către cel care l-a înteles, l-a admirat si a meritat acest prestigiu, inginerul Stelian Bajureanu. Într-un articol din 2015 despre savantul Stefan Odobleja, autoarea articolului scria: „Dacă ar fi trăit într-o lume normală, astăzi o întreagă lume ar fi stiut că a existat”. Dar, a trăit, ca multi altii, într-o lume anormală, imorală, o societate egalitară, în care nu puteai să-ti manifesti opinia, să-ti aperi demnitatea, valoarea, să pretinzi respectul, interesul si întelegerea, ba mai mult, cei suspectati de asemenea „defecte” erau „pusi la zid”.
Personal, lucrând în aceleasi Combinate din Borzesti si Pitesti cu „Stelică”, si făcând parte din colegiul de redactie al revistei timisorene „Coloana Infinitului” în perioada 2000-2004, i-am publicat articolul despre Consonantica lui Odobleja. Din tot sufletul său dorea să facă cunoscut meritul savantului, în toată tara.
Scriitorul român contemporan Stefan Dumitrescu, în cartea sa „Psihologia si pedagogia poporului român”, scrie: „Ele, operele, creatiile, rezolvă prin aparitia lor „probleme” deschizând la rându-le noi orizonturi în plan epistemic si al praxisului (cunoastere si experientă). Dar la rândul lor, creatorul si istoria sunt si ei întâlniri, rezultat, efect, sinteză, rezultantă a altor întâlniri, care le-au precedat si le-au creat, sau le-au prilejuit aparitia în timp, instituirea în existentă. Altfel spus, „întâlnirile”, rezultante ale unor întâlniri anterioare, se deschid unele către altele, se întâlnesc, creând la rândul lor alte întâlniri”.
Revenind la ideea de Armonism, în sinteza conceptiei lui St. Odobleja se relevă faptul că Armonismul este stiinta care consideră în prim plan – legea echilibrului. În continuarea lucrării Dictionarului, autorul ne redă definitia tabelară a Evolutionismului si Armonismului (Odobleja – 38, pag. 646-650): „Evolutionismul – totul merge spre complicare; Armonismul – totul merge spre simplificare”.
Ajungând la zilele pe care le trăim, dintr-un articol publicat în data de 11 februarie 2016, în ziarul Deutsche Welle, am aflat că „Alianta pentru solidaritate, tolerantă si democratie împotriva prejudecătilor, urii si violentei a lansat un apel semnat de numerosi reprezentanti din mediile religios, sindical, civic si de afaceri”. DW prezenta textul integral al apelului publicat. Titlul articolului era: „Un apel la deschidere: Demnitatea umană este intangibilă!”, iar în încheiere - un lăudabil punct de sprijin acordat de către „Aliantă”: „Sprijinim o Europă care apără demnitatea umană si oferă conditii pentru o societate armonioasă”, aceasta fiind deosebirea între statul totalitar care constrânge demnitatea si statul de drept care are grijă ca un cetătean să nu trebuiască să facă neîncetat recurs la demnitate pentru a supravietui sau pentru a-si salva sufletul.
Ne nastem pentru a trăi împreună cu demnitate, în armonie si nicidecum într-o lume conflictuală. Nu este usor. Dar de ce să renuntăm la luptă, ne înfruntând greutătile ivite în calea unei vieti trăite în armonie? Cunoscându-se si dând în vileag intentiile ascunse ale unor conducători, nervozitatea lor – cauze ale destabilizării acestei lumi –, actionând cu inteligentă la prevenirea, stoparea efectelor, se va putea clădi o societate armonioasă.
Natura din jur ne oferă atâta armonie!


Carolina de Nord / martie 2016





Vavila Popovici     3/15/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian