Atiudini ; "Mama lui Whistler", o saradă?
James Abbott McNeill Whistler si-a pictat mama. Celebra pânză a fost intitulată simplu, "Mama lui Whistler". Ceea ce se stie mai putin despre această pânză este că a apărut din întâmplare, întrucât artistul nu îsi propusese să îsi imortalizeze mama. Însă, pentru că manechinul pe care îl astepta să îi pozeze nu a putut să îl onoreze cu prezenta, pictorul a ales să nu renunte la tablou, ci să folosească alt model. De aceea, a rugat-o pe pe Anna Whistler, cea care îl adusese pe lume, să îi ia locul femeii absente.
În această pictură, Anna, o persoană în vârstă, sobră, îmbrăcată în negru, a fost înfătisată din profil, într-un decor auster, parcă de doliu. Totul în jurul ei arată cernit. Singurele lucruri ce dau strălucire imaginii sunt dantelele sumare cu care si-a împodobit capul si rochia, batista de dantelă pe care o tine în mâini si aurul verighetei din deget. Pe scurt, mama lui Whistler pare o femeie resemnată, având un fiu celebru, si care, în timp ce el întinde cu pensula culoarea pe sevalet, se gândeste intens la ceva sau la cineva. Iată de ce, "Mama lui Whistler" lasă impresia că ascunde, la fel ca si Gioconda, un mister. Să fie tabloul acesta o saradă greu de dezlegat? Să avem oare, de-a face cu o a doua Mona Lisa?
Asa s-ar părea la prima vedere. În realitate însă, Anna Whistler nu duce cu sine vreo taină. Că arată ca si acum ar păstra pentru totdeauna un secret, este meritul faimosul ei fiu, al cărui talent se vede pe deplin în realizarea acestui portret. Însă ea nu este o Mona Lisa, ci o femeie obisnuită, care, pe când băiatul ei o pictează, se gândeste, într-adevăr la ceva anume. Dar nu la ceva de nemărturisit, ci la ceea ce se gândesc clipă de clipă, toate femeile si mamele dintotdeauna: cum să îsi împartă mai bine timpul între casă si piată, ce să pregătească pentru prânz si cină, ca să le placă soțului si copiilor, cum să îsi planifice banii, astfel încât să îi ajungă să mai cumpere si ceva util în gospodărie, ce rețetă nouă de desert să încerce, unde se găsesc cele mai bune si mai ieftine zarzavaturi, ce provizii să facă pentru iarnă, când să pună murăturile si să se apuce de preparat zacusca ori cum s-ar putea să îi rămână si ei măcar zece minute libere, ca să apuce măcar să pună ochiurile pe andrele la un model nou de tricotaj.
În plus, ca orice mamă adevărată, mama lui Whistler nu s-a supărat si nici nu s-a simtit deranjată pentru că fiul ei nu a ales-o de la început ca model. Nu i-a reprosat niciodată că a chemat-o în pripă, să o picteze, pentru că o giocondă a lipsit de la întâlinirea planificată. Mamele îsi iubesc odraslele si le văd întotdeauna ca pe niste copii neajutorati, chiar dacă fiul si fiica au devenit de mult, adulti si chiar dacă, din când în când, îsi mai lasă mama, pe locul al doilea. Ele înteleg mai bine ca oricine, mersul lucrurilor.
Pentru aceasta, Anna Whistler a fost si va rămâne mai mult decât o Mona Lisa, căci ea reprezintă spiritul maternitătii, care există nu doar în mamele biologice, ci si în cele adoptive. Pe 8 Martie, Anna Whistler si toate femeile-mame pe care ea le întrupează s-au sărbătorit ziua.
La multi ani, mama lui Whistler!
|
Corina Lupu 3/15/2016 |
Contact: |
|
|
