Întâlnire cu violonista Mira Glodeanu
Vineri 26 februarie ne-am întâlnit, la invitatia d-lui consul general Doru Liciu, al directorului "Observatorul" , Dumitru P. Popescu si al Conf. Univ. Crina Bud, cu violonista de talie internatională Mira Glodeanu.
Am avut dintotdeauna ideea că "muzica trebuie lăsată să vorbească singură". Ieri însă am înteles că, atunci când îti vorbeste un artist inteligent, cu o evidentă capacitate creatoare, cu umor si cu un fermecător dar de a povesti, atunci intri într-un compartiment ascuns al lumii muzicale pe care, dacă nu l-ai explorat, rămâi un nestiutor.
După cuvântul de întâmpinare al lui Doru Liciu si Dumitru Puiu Popescu, Mira Glodeanu a fost "provocată" la dialog de Crina Bud. Crina ne-a spus, în câteva cuvinte, cum a dat de numele Mirei Glodeanu, cu ocazia găsirii pe Internet a informatiei despre muzica lui Dimitrie Cantemir interpretată de Jordi Saval. Mira Glodeanu, binecunoascuta violonistă specializată în muzică din epoca barocă, prof. la univ din Bruxelles si cu o bogatǎ activitate solisticǎ si dirijoralǎ internationalǎ (http://www.arionbaroque.com/en/mira-glodeanu), a răspuns chemării Crinei si a acceptat invitatia la Consulat, cu câteva ore înainte de a avea concertul cu "Tafelmusik Baroc Orchestra" din Toronto, ca violonist si dirijor invitat.
După ce ne-a vorbit despre cum a conceput concertul la "Tafelmusik" ca un "dialog" între Vivaldi si Giovanni Guido, un compozitor italian care a scris si el o suită "Anotimpurile", dar necunoscută publicului, Mira Glodeanu ne-a povestit mici episoade din etapele educatiei muzicale pe care a primit-o. Rolul profesorului, spunea ea, e esential în a-l face pe intrepret să se deschidă si spre muzică, dar si spre public. Recent am urmărit un video al actorul Kevin Spacey la un master class. El le spunea studentilor că un actor trebuie, când joacă, să-si deschidă pieptul, că si când l-ar rupe, ca oamenii să vadă până în inima lor trăirea. Asta doare, spunea Kevin. Cred că acelasi lucru se aplică instrumentistului, care îsi pune tot corpul în slujba instrumentului cu care cântă, pentru a pǎtrunde pânǎ în esenta muzicii.
Povestea Mirei despre vizita la un tăietor de lemne - violonist- a fost foarte emotionantă: după o zi de lucru, tăietorul de lemne le-a cântat celor câtiva invitati si apoi a rugat-o pe Mira Glodeanu să cânte, iar când a auzit piesa de Biber (1644-1704) pe care Mira a executat-o, el, cu lacrimi în ochi, si-a amintit că si tatăl lui o cânta. Ba mai mult, si-a dezacordat vioara si a cântat el însusi o piesă dintr-o culegere pe care Biber o scrisese intentionat pentru un instrument dezacordat. Tot atât de impresionante au fost si relatările unor vizite în Transilvania, unde traditia muzicală din familii e atât de puternică, încât fiecare membru cântă la câte un instrument si se face muzică de cameră în fiecare seară.
Un alt subiect abordat a fost montarea de Mira Glodeanu a unui spectacol "parodie" a unei opere de Rameau. Pe vremuri, operele franceze se jucau în Franta si apoi, în Italia, se juca o "parodie" a lor. Mira Glodeanu a fost invitată să realizeze acum o asemenea parodie si, apelând la specialisti, a realizat un spectacol cu păpusi mari, mânuite la vedere, spectacol care a avut un succes mondial, chiar si în China, unde sălile de spectacol erau de peste două mii de spectactori si unde era greu de văzut, de departe, păpusile.
Mira Glodeanu cântă pe o vioara din 1604 a unui lutier polonez, Marcin Groblicz. Instrumentul este putin mai lung decât vioara de astăzi, instrumentele confectionate manual erau nestandardizate si putin diferite unul de altul. Pe vremuri, contrabasul, cu un rol important în lucrările lui Bach, era total diferit de cel de azi. Ne spunea Mira că un Bach cântat cu un contrabas normal sună "frumos", dar dacă e folosit un contrabas de epocă si de calitate specială, atunci asculti altceva, intri într-o lume diferită, cu un alt limbaj muzical.
Cu povestile despre înregistrările ei si cu autografele pe CD-ul recent înregistrat - cu muzică de Bach- întâlnirea s-a încheiat, desi nimeni n-ar fi vrut să plece. Mira trebuia să se pregătească pentru concertul cu "Tafelmusik Baroc Orchestra" din Toronto, la care de altfel biletele erau epuizate.
N-as fi crezut niciodată că un solist sau dirijor îti poate comunica "muzică" si fără a cânta. Dar actul creatiei n-are limite si un interpret nu îl luminineaza doar pe compozitor, ci e un transmitător si al propriei lumini.
Multumiri Mirei Glodeanu pentru o zi de neuitat!
|
Veronica Pavel Lerner 2/27/2016 |
Contact: |
|
|
