Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Atitudini : Moduri de comunicare

Pentru noi pare logic, odată veniti într-o tară străină, să purcedem la a-i învăta limba. Românii, la doar trei săptămâni după strămutare, complet lipsiti de inhibitii, ciripesc orice grai lăsat omului. Iată încă o calitate incontestabilă pe care, de bună seamă, poporul nostru o are: nu suntem un popor taciturn.

Parcă ne-am fi născut cu dictionarul în mână! Franceza, italiana, spaniola, portugheza, chiar si latina veche, fireste că n-au nicio scuză, fiind romanice. Mai greu cu engleza dar ne straduim.
Dar e ceva de mers pe terenul altora până atingi stadiul de profesionist. Si, mai presus de toate, bogătia de cuvinte pe cap de locuitor nu implică automat si garantia unei bune întelegeri. Ca peste tot, se aplică si aici regula ”întâi calitate, apoi cantitate”.
Pe vremea cenzurii comuniste, în anii optzeci, au fost scoase din circulatie amplificatoarele care îngăduiau vizionarea televiziunii de la Sofia. Românii, nu s-au dat bătuti. În loc să vizioneze, au început să asculte televiziunea bulgară. Oamenii au început să învete bulgărește. Manualele de bulgară se vindeau pe capete. Ce vrei mai mult dovadă de talent poliglot?

Nu sunt multe natiile care se pot lăuda cu exegeti ai altor limbi în propriile rânduri, dar una e sa crești înconjurat de o limbă, mergând la scoală într-o tară străină, iar alta e însă să emigrezi gata educat, cum au făcut-o Emil Cioran, Mircea Eliade sau Alexandru Ciorănescu. La scurt timp, îi ajutau pe localnici să-si înteleagă mai bine propria limbă, devenind profesionisti desăvârsiti în lingvistică si literatură comparată. Nu arareori au contribuit la cercetarea altor idioame mai abitir decât la cea dedicată limbii materne. Si am dat aici doar trei nume de specialisti, după care si-ar linge degetele cele mai vestite Universităti din lume.

V-ati întrebat de ce intelectualii nostri din exil se specializează tocmai pe literatura comparată? În fond, e o nisă de cercetare greoaie si migăloasă. Nu cumva tocmai pentru că nouă nu ne e greu să facem ceea ce altora li se pare aproape imposibil: să citim, să vorbim, să judecăm si să ne articulăm în mai multe limbi deodată?

Ar mai fi ceva: când mai nimeni nu se oboseste să citească literatura noastră, nu ne rămâne decât să-i citim noi pe ceilalti, ca să aflăm unde ne e locul în tabloul general. Dar de ce atunci nu sunt poliglote si alte popoare, cu limbi cu răspândire modestă? De ce spre exemplu în Polonia, se vorbesc atât de putine limbi străine? Oare filmele americane si franceze sunt dublate sincron la ei la TV? Sau poate pur si simplu programa lor scolară nu include franceza sau engleza?

Iată ce scrie în internet un emigrant român, legat de dificultătile inerente la stabilirea în străinătate: „În Australia mi-a fost greu mai ales în ultimele luni, când am avut cele mai dificile momente, clipe în care mă simteam foarte singur. Noii mei prieteni de aici au fost alături de mine si m-au ajutat, am descoperit ce înseamnă solidaritatea bazată pe aceeași limbă. Faptul că, într-o tară străină poti vorbi în limba ta nativă cu cineva, te apropie de acea persoană iar relatiile de prietenie se construiesc foarte ușor.” Aha, m-am mai linistit. Deci tot limba maternă rămâne pe primul loc.

Cu toate acestea, fiind nitel ... străină limba de adoptie, uneori tentează să spunem mai mult decât e nevoie. Pe alocuri, doar de dragul de-a vorbi, uităm până si mesajul propriu-zis. Românul salutat reglementar cu „How are you?”, sau „Wie geht’s?” tinde să se lanseze în descrieri ample ale vietii sale de familie, cu detalii picante despre starea de sănătate a membrilor ei, în loc să răspundă politicos și laconic „fine, thanks” sau, simplu, „Gut”. „Ce treabă ai matale să știi cum e ziua mea?”se pare că i-ar fi ripostat un german morocănos unui român perplex, ca răspuns la un „Bună ziua!” lăbărțat. Concluzia mea, cel putin în ce privește limba vorbită, este că românii sunt mai sprinteni decât mai toate celelalte „popoare migratoare”.

E o dovadă de istetime că ne place să comunicăm, chiar dacă uneori ne mai ia gura pe dinainte. Din păcate, în toate culturile lumii, întelepciunea se asociază mai degrabă cu vorba cumpănită decât cu logoreea. Conversând ne putem oferi sansa de a rezona cu oamenii din patria de adoptie, dar conditia este să nu uităm că schimbul de informatie merge în ambele sensuri, implicând si ascultarea. Pentru o vibratie la unison, se recomandă reducerea precaută a volumului si, la răstimpuri, a se învârti preventiv butonul acordului fin.













Gabriela Călutiu Sonnenberg     1/19/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian