Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Carti la Chapters -Indigo : Orhan Pamuk :” My name is Red”

Orhan Pamuk, romancier, scenarist, nascut in Istanbul, Turcia, este si profesor de literatura comparata la Universitatea Columbia din New York. O.P. a devenit cunoscut dupa decernarea premiului Nobel in 2006, este de altfel primul si singurul scriitor turc care a primit vreodata acest premiu. Printre romanele lui se numara:” Museul inocentei ”, “Snow ”, “Castelul alb ”, si “My name is Red”, si “Istanbul, memories and the city”.

Romanul “My name is Red” a fost premiat cu Premiul pentru cea mai buna Carte Straina, (La Prix du Meilleur Livre Etranger), premiu care il alatura pe Pamuk de G.G Marques, S. Rushdie, C.R. Zafon si altii.
Daca despre stilul lui literar am putea spune ca se incadreaza in postmodernism, tematica predilecta al lui O.P. este dichotomia Est-West. Romanele lui se concentreaza pe diferentele culturale, politice, religioase, economice si artistice intre Imperiul Otoman si Europa Medievala. Lupta pentru suprematie s-a purtat nu doar pe campul de lupta, dar si pe plan artistic, asa cum ne va nuanta O.P in “My name is Red”. Publicat in 1998 in limba turca, romanul are o traducere in engleza de o calitate impresionanta. Erdag Goknar a avut o contributie decisiva in a face romanul cunoscut. O.P a fost pasionat de pictura inca din copilarie, si a studiat Architectura intial la Universitatea Tehnica din Istanbul, inainte de a abandona, si a se dedica Jurnalismului. Cunoscator fin al istoriei otomane, O.P. nuanteaza viata de zi cu zi a epocii cu multa migala si atentie la detalii. Ca sa intelegem mai bine personajele si actiunea, trebuie sa va amintesc ca Guttenberg inca nu se nascuse si nici tiparul nu fusese inca inventat. Cartile erau scrise de mana, cu caligrafie artistica si cu desene, de catre asa-zisii miniaturisti. Miniatura turca a imperiului Otoman se inspira din arta Persiei, si generatii succesive de Sultani au comandat numeroase carti-iluminate, care sa ilustreze istoria si obiceiurile epocii. Existau adevarate Scoli specializate in arta caligrafiei, a copierii, a tehnicilor de desenare, cu foita de aur sau argint, existau legatorii de carte, si diferite alte subspecializari. Miniaturistii erau tinuti la mare cinste de catre Sultan, si nu erau considerati doar simplii scribi sau mestesugari. Studiourile in care lucrau se numeau Nakkashanes, si aveau de obicei un Maestru-sef, si mai multi artisti-miniaturisti, si desigur studentii-incepatori. Interesant este ca lucrarile lor nu erau semnate, si asupra acestui amanunt va insista Pamuk, descriind zbaterile interioare ale unor miniaturisti din roman, care par tentati sa se “semneze”, sau sa lase oarecum o impresie de unicitate care-i va singulariza! Unii miniaturisti sunt specializati in a crea conturul paginii, pentru a lasa impresia de a 3- dimensiune, oricum “perspectiva” in Arta Islamica era foarte diferita de Arta Europeana. Arta Renasterii in Europa (Francii, cum ii denumea Turcii), era mai avansata, cunostea perspectiva, umbrele, lumina, si era capabila sa redea o fata umana cu deplina asemanare cu modelul. Arta Islamica interzice redarea realistica a modelului, si este arta non-figurativa, spunem noi astazi. Se bazeaza pe modele geometrice, si poate fi de o mare frumusete-abstracta, moderna chiar. Daca portretul, la mare moda in Venetia epocii, sugera ca modelul vrea sa sfideze moartea, in Islam portretul era o blasfemie. Din fericire avem totusi portretele unor mari sultani, precum Suleyman-Magnificul, si chiar si a sotiei lui iubite, Hurrem.
Timpul in arta este perceput diferit, pentru miniaturistii otomani, timpul este adinc si nesfarsit, apartine lui Dumnezeu, este nemarginit. Pentru pictorii venetieni, timpul este “acum si aici”, este timpul oamenilor, si asta pare decadent in Islam. Asa cum spune O.P. un copac poate fi pictat in asa fel incat sa fie recunoscut intr-o padure de copaci, sau poate fi ideea de copac:” I don’t want to be a tree, I want to be it’s meaning.”
Culorile folosite in epoca otomana erau vivide, create din pigmenti naturali, din insecte strivite, ca de exemplul Rosul, provine de la o insecta care traieste doar in Hindustan. Alte culori-vopsele provin din frunze, argila, guma Arabica, lapis-lazuli, s.a. Poate ca unele erau atit de toxice, incat miniaturitii sfarsesc prin a orbi, subiect care revine obsedant in paginile cartii. Orbirea miniaturistilor este un destin-blestem sau poate binecuvantare?
Asa cum ati inteles déjŕ, personajele cartii sunt miniaturisti, cu cateva exceptii notabile. Ii intalnim pe Elegant Effendi, care deschide primul capitol vorbind cititorului din Lumea-de -apoi. Enishte Effendi, tot miniaturist, este unchiul lui Black(Kara), care se indragosteste de Shekure, nume inrudit cu Shirin, (care inseamna in Farsi, dulce). Shekure este si nu este vaduva, deoarece sotul ei a disparut in razboi. Conform legii Sharia, cumnatul ei Hassan, ar avea dreptul de a o avea de sotie. De aici o intreaga drama sentimentala, deoarece Shekure oscileaza intre Black si Hassan, de dragul celor doi copii ai ei,zice ea! Ea este de altfel cel mai reusit personaj: feminina, frumoasa, desteapta-alunecoasa, nu tocmai sincera, mare actrita, pasionala, imprevizibila,nu stim ce vrea de fapt...
Actiunea nuvelei se petrece in Imperiul Otoman pe la 1591, cand Sultanul, care era Murad al III-lea, a ordonat miniaturistilor sa creeze un manuscris iluminat, in stilul European, ca sa-l impresioneze pe Dogele Venetian. Una dintre pagini trebuie sa contina imaginea lui reala(blasfemie?). De aici pleaca o intreaga furtuna de idei, sentimente si actiuni, care culmineaza in doua crime. Unul din cei trei miniaturisti, porecliti Stork(Barza), Butterfly(Fluturele) si Olive(Maslina) va fi in cele din urma depistat, ca autorul lor, catre un final plin de suspans. Personajele lui Pamuk sunt constiente ca sunt caractere intr-o carte, si se adreseaza direct cititorului, care la randul sau, devine de asemenea un personaj! Intalnim si caractere inedite, precum Moneda, Moartea, culoare Rosu, care ni se adreseaza direct, in capitole separate.
“Ma numesc Rosu ”, este un roman istoric cu aer de thriller, de o mare bogatie narativa si o compozitie unica. Pentru miniaturisti, timpul oamenilor nu este cel real, doar Timpul-vesnic al lui Dumnezeu, este cel care conteaza, si fiecare dintre miniaturisti are acces spiritual la o stare de atemporalitate care precede Creatia. Miniaturistii din romanul luI Pamuk nu vor sa descrie Lumea asa cum o vedem noi, ci asa cum o vede Dumnezeu, orbirea lor catre batranete, inlocuieste “Lumina neagra” a Creatiei Inceputurilor. Miniaturistii lui Pamuk sunt de fapt mari mistici...


Toronto / dec 2015





Dr Diana Laza    12/22/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian