Patria mea
O, în patria mea sunt sperante divine
Cântă-n ele visuri cu prea multe suspine,
În suflete sunt muntii de iubiri, de povesti,
Nelinistile-ncearcă gânduri mânăstiresti…
Umbrele, pe noi, ne-asteaptă-n portile pustii
Cu duiosia, de-atunci, din zilele-aurii.
Prin odăile vechi amintirea iar trece
Cu lacrima prelinsă pe podeaua rece,
Împodobită fiind cu dorul violet…
Pune clipa durere si în ea si în suflet!
Din mari depărtări se aud rugile-n soapte
Se leagănă-n minte si ne chinuie-n noapte.
Duce lumea tristă,-n alte vremuri, prin tară
Cu vorbe-n duiosia de odinioară.
Cerul de iarnă se despleteste gri-curat,
Noi, de ziua ta, ne bucurăm îndurerat…
……………………………………………………………
Vuiet de avion, prin tăcerile mele,
Răvăseste poteci, pe boltă, pe sub stele…
Stiu că depărtarea mă tine-n altă lume,
Dorul mă-ncovoaie! O,.. tara mea minune!
Montreal 1 decembrie 2015
|
