Despre căutările nemuririi cu Felix Aftene
Felix Aftene este unul dintre cei mai cunoscuti artisti vizuali postmodernisti ieseni. Este presedintele Uniunii Artistilor Plastici din Iasi si scenograf la TVR, a expus în Nürnberg la Tiny Griffon Gallery, a participat la Art in Dimensions din Houston, alături de nume importante ale artei din Europa, America de Nord si America de Sud, la Oxholm Gallery din Danemarca, la Galeria Amarica din Paris etc., a realizat o serie de lucrări amplasate în spatiul public iesean, sculptează, face performance, instalatii, foto si video-art cu o flexibilitate si un dinamism specifice artei contemporane. Îmbină realul si fantasticul, figurativul si abstractul cu o nonsalantă absolut personală, construind într-un manierism atemporal elegante punti de comunicare între prezent si fundamentele culturale străvechi cu ecouri persane, egiptene sau africane.
„Cărămizi” identitare
„Am intuit dintotdeauna că există o scoală pentru artisti, dar, în clasa a V-a, când am luat premiul I la «Cântarea României» cu un peisaj romantic în stil englezesc, am hotărât să urmez calea instructiei artistice, iar premiul obtinut mi-a determinat si familia să-mi accepte optiunea. Am intrat în clasa a IX-a la Liceul de Artă «Octav Băncilă» din Iasi, la clasa profesorului Mircea Ispir, si m-am apucat de treabă serios”, mi-a mărturisit Felix Aftene.
Prima expozitie personală i-a fost organizată pe holurile liceului – lucrări impresioniste – si a plăcut atât de mult, încât tânărul artist a avut surpriza să constate că unele picturi i-au fost furate. Aceasta a fost prima „cărămidă”. De atunci tot clădeste, suprapunând expozitie peste expozitie si lucrare peste lucrare în constructia sa identitară.
Anii studentiei si experimentele de pe santierele de restaurare din Suceava, Sângeru si Snagov s-au decantat într-o serie de lucrări având ca ax figura umană, pe care le-a intitulat „Geneza”. Picturile sunt prezentate ca într-o naratiune si, spune el, se citesc pe registre, ca în pictura murală românească veche. Esenta acestui ciclu de căutări este Babilon, o lucrare de 74 de metri pătrati amplasată în clădirea Directiei Generale a Finantelor din Iasi, la care a lucrat trei luni si a „tocit”, printre altele, 200 de creioane.
„Genezei” i-au succedat „Semnele”, un ciclu de concepte primordiale simboliste împinse la limita abstractului. „Măstile” apelează la fantasticul ludic pentru reiterarea emotiilor din noptile sărbătorilor de iarnă ale propriei copilării si sunt tangente artei ingenue, naive. Între 2005 si 2008 se dedică unor experimente metafizice plastice sub titulatura „Cine este, Doamne, omul?”, descriind profunda bucurie subiectivă a existentei prin raportarea la ideea lui Schopenhauer de lume ca reprezentare proprie, ca fenomen cerebral.
„Trăim în taxidermia unor vremuri extincte”
„Sculpturile”, spune Felix Aftene, „sunt imaginile proprii în oglindă. Ele reflectă calitatea discursului si a expresiei artistice din pictură” si au fost realizate din dorinta de a oferi privitorului o cale diferită de receptare a mesajului artistic. În paralel cu abordarea unor tehnici noi, realizează seria de lucrări „Cădere în timp”, caracterizate de, specifică el, „un manierism al renasterii târzii”, prin care recuperează fiinte mitologice dintr-o lume imaginară în care nu există nici nastere si nici moarte si din care se aud ecouri de fluiere, tălănci, clopotei si glasuri de urători.
„Taxidermia” si „Iconic Memory” sunt cele mai recente cicluri de lucrări semnate de Felix si au ca element esential autoportretul, „ca gest deopotrivă intim si public prin care artistul îsi sondează abisurile si creează o anume imagine pe care o prezintă ca fiind el însusi. Astfel, eu sunt ceea ce creez”.
Practic, în aceste serii de lucrări, discursul plastic nu se mai concentrează pe fiintele imaginare, ci pe propria persoană în raport cu arta, morala si amintirile esentiale. „Taxidermia” explorează nemurirea prin intermediul formelor lipsite de continut reprezentate de vietuitoarele împăiate. „Practic, aceste animale împăiate sunt un fel de mumii pe care le-am identificat cu omul zilelor noastre, vidat de sentimente si emotii, de capacitatea de a valoriza. Un individ moraliceste inert. Aceeasi butaforie si muzeificare o regăsesc si în peisajul postindustrial românesc.
Trăim în taxidermia unor vremuri extincte, într-un univers în plină descompunere. În acest spatiu populat de rânjete întepenite, de fals încremenit, apare mesianic infantul – în acea perioadă mi se deschidea accesul la nemurire prin nasterea copilului meu –, clamând revenirea la puritate, la esenta umană”, sustine Felix. Si dacă seriile anterioare au însemnat pentru creatorul lor etape ale căutării, „Taxidermia” si „Iconic Memory” sunt elementele de identitate ale artistului, îndârjit în încercările sale de „revigorare, de resuscitare a limbajului plastic pe suport clasic, adică a picturii pe pânză”, după cum afirmă. Componenta ludică a lui Felix Aftene este vizibilă mai ales în „Iconic Memory”.
„După cei patru ani de liceu si încă sase de facultate, au iesit la suprafată imagini iconice din Istoria Artei”, explică artistul imaginile sale în chip de Venus din Milo, Discobol, parafrazarea plastică a Tipătului lui Munch sau Gioconda’s Smile. Felix caută încă sinteza, esenta. El acceptă că poate fi influentat, dar aceste influente „sunt ca niste citate, ca niste litere din alfabet”, spune el, „iar limbajul oricărui artist include si citate din Istoria Artei”.
Ce-si doreste ca presedinte al Uniunii Artistilor Plastici ieseni? Armonie în breaslă, o bienală de artă la Iasi si, bineînteles, Iasul – capitală culturală europeană.
|
Adina Scutelnicu 11/17/2015 |
Contact: |
|
|
