Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Scrisoare pastorală

Dragii mei !
Islamizarea Europei. Citesc prin ziare, ascult diverse interviuri luate unor oameni cu viziune politică si intuiesc un mare pericol în viitorul nu prea îndepărtat pentru bătrânul nostru continent. Europa este cel mai înaintat continent al lumii, leagănul culturii si civilizatiei umane. A fost de-a lungul mileniilor un adevărat diriguitor al politicii lumii întregi, farul călăuzitor al popoarelor si tărilor de pe întreg globul pământesc. În Europa au fost imperii imense, care au schimbat fata lumii, când în bine, când în rău. As aminti aici de Imperiul Roman, Imperiul Tarist, Imperiul Habsburgic, imperiile coloniale britanic, spaniol, italian, german, francez etc. Continentul nostru a avut o istorie foarte zbuciumată, marcată de nenumărate războaie interne si externe. A fost râvnită de multe puteri externe si nenumărati au fost cei care au încercat s-o cucerească. Europa a reusit să supravietuiască si astăzi asistăm la o etapă a istoriei sale, pe care nici nu au visat-o înaintasii: unitatea europeană. Aceasta a făcut din Europa cea mai mare putere militară si politică.
Un pericol imens o paste pe Europa noastră în ultima vreme si dacă factorii cu putere de decizie nu vor lua măsurile necesare, în câteva decenii va fi prea târziu.
Libertătile de care se bucură europenii, gradul înalt de cultură si civilizatie, belsugul si bunăstarea au atras ca un magnet populatii din toată lumea spre Europa. A ajuns continentul nostru ca un adevărat Turn Babel, unde sunt nenumărate limbi, religii, mentalităti. Pentru a asigura climatul civilizat al noilor veniti, Europa a abandonat multe dintre valorile sale morale si religioase milenare, dând frâu liber tuturor exceselor si libertinajului. A îngrădit tot mai mult spatiul de manifestare al religiei crestine, cea care i-a dat specificitate Europei, cea care a constituit motorul cultural european prin vreme. Cineva spunea: ,,Scoateti Biblia din cultura europeană si vedeti dacă vă mai rămâne ceva demn de luat în serios!”
Cei mai numerosi dintre imigrantii Europei sunt proveniti din tările musulmane. Sunt oameni de religie musulmană, cu cultura lor, cu mentalitătile lor. De-a lungul timpului, Europa s-a confruntat în repetate rânduri cu popoare musulmane. As aminti aici, în primul rând, pe turci. Stim că acestia au avut întotdeauna o politică expansionistă, care a folosit religia drept paravan. Sub deviza că musulmanii au misiunea de a schimba fata lumii prin convertirea ,,ghiaurilor” (necredinciosilor) la islamism, au trecut prin foc si sabie tări si teritorii europene, stabilindu-se chiar pe teritoriul european. Cu tot efortul lor, n-au putut, totusi, cuceri Europa cu sabia în trecut. Politica lor continuă si azi, însă cu alte mijloace: cu copiii în primul rând. Populatia Europei este o populatie îmbătrânită, al cărui număr scade mereu. Milioanele de avorturi, contraceptionalele, planificările familiale si altele asemenea, au făcut ca azi, din patru bunici să rezulte unul sau maximum doi nepoti. La musulmani nu este asa. Ei nu stăvilesc nasterile de prunci. Ei primesc fiecare copil ca pe un dar pe care Alah(Dumnezeu) îl face unei familii. Ne minunăm, când vedem familii musulmane cu câte 8-10 copii sau chiar mai multi. Este exact ceea ce aveam noi, românii, în urmă cu mai multe decenii. În prezent sunt peste saizeci de milioane de musulmani în Europa. Calculele statistice spun că dacă se continuă aceeasi politică în viitor, în anul 2050 populatia Europei va fi jumătate de musulmani, iar în următoarele decenii populatia crestină, europenii autohtoni, localnici, vor deveni o minoritate. Deja, în multe orase mari, precum Londra, Bruxelles si altele, musulmanii au ,,sechestrat” pur si simplu cartiere întregi. Acolo functionează legile lor si institutiile lor, nu au voie să intre în ele nici politia, nici salvarea. Localnicii crestini din acele cartiere sunt nevoiti să-si ia bocceaua si să plece. Noi vorbim de integrarea imigrantilor, adică într-un viitor acesti oameni îsi vor însusi religia si modul nostru de viată. Nimic mai fals! Ei se socotesc trimisi ai lui Alah, care au menirea să schimbe fata lumii, să oprească dezmătul si imoralitatea noastră.
Să dea Dumnezeu să nu am dreptate, dar eu văd lucrurile altfel! Cu mult înainte, când asupra strămosilor nostri veneau popoarele migratoare, ei le socoteau o pedeapsă, pe care Dumnezeu le-o dădea pentru păcatele lor. Însusi sângerosul rege Atila a fost numit ,,biciul lui Dumnezeu”. Această conceptie a strămosilor se baza pe Sfânta Scriptură. Amintiti-vă că, datorită păcatelor poporului, Dumnezeu a pedepsit lumea prin potopul lui Noe. Dintre toti a scăpat doar Noe cu familia lui. Din cauza păcatelor, în special desfrâul si perversiunile sexuale, au fost pierdute prin foc cetătile Sodoma si Gomora. Zece oameni drepti si credinciosi să fi fost în acele cetăti si ele ar fi fost salvate. A fost doar unul, Lot, care a fost avertizat să fugă de acolo cu familia lui.
Prin prisma aceasta de-a vedea lucrurile, nu cred că Dumnezeu este prea încântat de crestinii lui europeni! Dimpotrivă! Poate tocmai acesta este noul ,,bici” al lui Dumnezeu din vremea noastră! S-o luăm la rând, raportându-ne la câteva dintre poruncile dumnezeiesti.
Câti mai credem cu adevărat în Dumnezeu? Câti dintre noi ne-am făcut dumnezei străini din avere, putere, plăcere sau alte realităti pământesti? Pe continentul în care a apărut rationalismul si marxismul, în care ateismul a fost ,,religie” de stat mai bine de-o jumătate de veac, în care o mare parte din locuitori se declară ca apartinând altor religii sau, pur si simplu, n-au nici un dumnezeu, mai putem vorbi de un continent crestin? Câti dintre noi n-am făcut din masini, din vile sau alte bunuri materiale adevărati dumnezei, la care ne –nchinăm de dimineata până seara si de seara până dimineata! Câti dintre noi, europenii, nu luăm în batjocură numele lui Dumnezeu? La fiecare pas auzi înjurături la adresa lui Dumnezeu sau cu cele sfinte! Sunt oameni, care se rusinează să spună că sunt crestini! Câti dintre noi, europenii, respectăm cum se cuvine Duminica si sărbătorile crestine. În duminici si sărbători socotim că avem sporul cel mai mare la munca noastră, în duminici si sărbători punem târgurile, petrecerile si tot felul de distractii, numai la biserică să nu mergem! A fost o vreme, când si în ziua de Pasti mergeau confratii nostri la lucru, ca să realizeze planul! Câti dintre noi, europenii, ne cinstim cu adevărat părintii si bătrânii? Sunt atâtia abandonati, părăsiti, bătuti, certati si persecutati de copiii lor, pe care i-au crescut si le-au dat si sufletul o viată întreagă! Câti dintre noi, europenii, avem mâinile nepătate de sânge? Numai în tara noastră, de la Revolutie încoace, s-au înregistrat peste douăzeci de milioane de avorturi! Dar la nivel de continent! Nu cumva, Europa este un adevărat abator de copii? Câti reusim să ne tinem departe de alcool, de droguri si de tot ceea ce distruge fiinta umană din mâncare si băuturi? Câti dintre noi reusim să ne luptăm cu patima vremii noastre: desfrâul? Parcă niciodată nu a fost atâta dezmăt în lume, ca-n Europa de azi. Pe toate canalele de informatii suntem bombardati cu tot felul de materiale care ne îndeamnă la desfrâu, la pornografie! Acum vrem să introducem educatia sexuală începând de la grădinită! Toată stiinta lumii o stiu copiii nostri, numai cunostintele sexuale nu le au! Nu vi se pare că desfrânata apocaliptică a coborât în Europa si-si face de cap, sub perdeaua permisivă a ,,drepturilor si libertătilor omului”? Câti dintre noi reusim să ne mai păstrăm sufletul curat si să nu furăm de la semenul nostru, de la stat? De la amărâtul trăitor prin canale, până la guvernantul cu guler alb, se fură tot într-o veselie, indiferent cum se numeste fapta. Câti nu jurăm pe strâmb în tribunale, în fata superiorilor si institutiilor? Vorba lui Vlahută: ,,Minciuna stă cu regele la masă!” Câti nu râvnim bunurile altora? Că e vorba de masină, de vilă, de functie, de bani, de relatii! Într-un reportaj, bărbatii râvneau să devină femei, iar femeile să devină bărbati. Asta fie că li se părea că celălalt sex este mai favorizat, fie că li se promitea o sumă de bani pentru o operatie de acest gen!
Comentariile pe această temă pot continua. Problema însă este foarte serioasă si numai cine nu vrea sau are interesul s-o facă n-o vede. Cei care au alungat pe Dumnezeu din sufletul lor si din istorie vor lua în râs aceste pozitii. Cei care au contribuit sau continuă să se opintească pentru a transforma Europa într-un continent fără Dumnezeu vor fi deranjati. Solutii încă mai există, chiar si în acest al unsprezecelea ceas. Dacă nu facem ceva acum, poate mâine va fi prea târziu.
Dumnezeu să ocrotească Europa si crestinismul ei bimilenar!
*
Sfaturi părintesti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărătiei, mai spicuim un fragment:
,,Cu îngăduirea lui Dumnezeu, satana îi cerne si-i culege pe toti cei ce mai umblă în lumea aceasta după plăceri, chiar duhovnicesti, numai să-i prindă, că încă nu s-au lepădat desăvârsit de iubirea de sine si de orice spurcăciune a vietii, după atâta si atâta propovăduire a Bisericii. Căci patima aceasta face pe om să cadă, lovit de săgetile laudei, si să se trezească cu mintea înselată si sărită din socoteala smereniei. Că, iată, pe cei ce n-aveau curătia vietii, lingăii de la curtea regelui Ahav, i-a dat înselăciunii desăvârsite a duhului minciunii si sfatul lor era ispită regelui iubitor de slavă desartă, ispită în care trebuia să cadă si regele, ascultătorul lor, pentru păcatele sale. Ca si înselatii aceia care l-au pălmuit pe adevăratul prooroc al lui Dumnezeu, asa si proorocii mincinosi din zilele noastre sunt de o îndrăzneală nemaipomenită si pălmuiesc smerenia, dându-se pe ei de ceva mare: ,,Ilie”, ,,Ioan”, ,,Hristos”, ,,Fiul Omului”, ,,Dreptul Judecător” si asa mai departe. Pretind ascultare de la oameni pentru că ,,Dumnezeu” i-a trimis, să spună la lume lucruri de care îti tiuie urechile si-ti îngheată inima auzindu-i.
Pe semnele următoare se pot cunoaste că nu mai sunt întregi la minte:
1.Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat de altfel toti ereticii (rătăcitii) vremurilor, pe care însă i-a afurisit Biserica, prin sfintele soboare; 2. Cad la laudă, având o smerenie mincinoasă; 3. Se tin pe sine mai presus de Scriptură, mai presus de Biserică si sfinti; 4. Mor după a fi ascultati si crezuti de oameni; 5. Fierb de mânie, când nu sunt luati în serios; 6. Adesea au ,,grăire în duh”, cu ,,duhul” care-i poartă si-i învată; 7. Nu vor nici în ruptul capului să-si controleze prin preoti cele auzite de la ,,duhul” lor; 8. Câte unii cu toate acestea arată o evlavie neobisnuită: mărturisind pe Hristos, pe Maica Domnului, făcându-si si Sfânta Cruce, bătând metanii, sărutând icoanele, ba si Sfânta Împărtăsanie luând-o (!) si jurându-se că-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt înselati; 9. Fac pe proorocii si împrăstie spaimă între oameni. Multe proorocii li se împlinesc, dar multe nu. Asta atârnă de puterea de străvedere a ,,duhului” care le spune ce le spune, ca unul ce n-are învelitoarea trupului si de aceea prinde cu oarecare vreme înainte, cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocie; 10. În numele ,,dumnezeului” lor, sunt în stare să omoare om, întemeindu-se pe Scriptură că si Avraam a fost în stare de o atare ascultare, iar Finees a si făcut aceasta si i s-a socotit acestuia râvnă pentru Dumnezeul său1. (Cu amăgirea ascultării până la ucidere de om, a cercat vrăjmasul pe multi, în toate vremurile, chiar si pe pustnici, de cum pe oamenii lumii.) Prin urmare, fiind asa de săritori cu ascultarea si credinta la povetele ,,duhului” lor, pe care-1 cred că e Hristos, sunt o adevărată primejdie printre oameni; teroristi ai sufletelor simple; 11. Sar de la un lucru la altul si leagă lucruri fără nici o legătură. Tălmăcesc gresit, strâmbă adevărul si se propovăduiesc din Scripturi, mai mult pe ei însisi decât pe Dumnezeu, mergând grăbit spre cea mai de pe urmă sfărâmare si sărire a mintii; 12. În preajma lor simti tulburare si primejdie, căci multi dintre ei au fost pe la casa de nebuni, sau vor trebui să se ducă. Nu-i blândete pe chipul lor. Nu-i ocărâm, ci ne păzim si-i învătăm si pe altii să se păzească si ne înfricosăm cât de groaznic si-au tăiat mintea în Scripturi.
Totusi, pe cât se poate, să încercăm a-i întelege, lămurind adevărul lucrurilor si mestesugirile vicleanului. E stiut că, făcând omul gândurile si voile celui rău, intră acela în el. Sau, altfel zicând: iubind cele rele, pe firul acestei iubiri, intră vrăjmasul în cetate; adică prin cele de-a stânga, relele. Când însă vede că nu poate amăgi pe om cu cele de-a stânga, sare în cealaltă margine, de-a dreapta de tot, căutând acolo să-l amăgească, ca să-i dea omul crezare. Îi trânteste o laudă pentru multimea credintei în Dumnezeu si a iubirii virtutii, si-1 îndeamnă ca fără măsură si fără întrebare să se silească în acestea. Pe unul îl trezea la rugăciune, silindu-se să-i strecoare în minte si-n inimă părere mare despre sine, precum că pe ,,el” îl trezesc ,,îngerii” la pravilă. Sau dacă cel ochit spre înselare nu-i chiar asa de virtuos, îi mai îngăduie să fumeze, să bea, zicându-i gândurile că-i trebuie putere, si nu-i păcat. Pe unul 1-a săgetat, arătându-i-se în chipul lui ,,Hristos” si spunându-i ,,- Pentru dumneata mai răsare soarele!" Douăzeci si cinci de ani pe urmă 1-a mai dăscălit, ca să ajungă să se creadă pe sine că el e fiul omului din Scriptură si dreptul judecător, care va despărti oile de capre si va întemeia împărătia lui Dumnezeu pe pământ, si că în zilele lui va fi sfârsitul si judecata, care se va face prin el. (De fapt era sfârsitul judecătii sale, pe care o vedea, nu la sine. ci în afară, la toată lumea.) De fiecare dată când îl zorea credinta aceasta, trecea, după câte o ispravă, si pe la casa de nebuni. Firul acestei iubiri, fie că înclină spre păcate, fie că înclină spre Dumnezeu, vrăjmasul caută să-l prindă de capete, nesfiindu-se ucigasul să se dea drept ,,Dumnezeu”, numai să prindă pe cine poate. De aceea au zis Părintii, că întotdeauna extremele sunt ale diavolului. Adică si prea mare iubire de Dumnezeu - înainte de vreme - poate fi pricină de cădere: o iubire oarecum pământească, pătimasă, nelinistită, nesenină, necurată si pironită.
Grijă la minte! Căci războiul nevăzut cearcă pe toată lumea si n-a crutat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor! Deci, ca să pricepem mai bine lucrul acesta subtire si rostul pentru toti al celor scrise, ne folosim de icoana celor trei iubiri, a celor trei ucenici ai Domnului: Petru, Iuda si Ioan.
*
File de jurnal – 23 oct. 1981. ,,De la Sectia de sistematizări a judetului si de la Coop. ,,Constructorul”, în cârdăsie cu inspectorul de la Culte si protopopul de Mehedinti, s-a început o campanie intensă pentru sistematizarea cimitirelor din judet. Ce se întâmplă? Cooperativa ,,Constructorul”, una dintre cele mai neserioase întreprinderi de stat din judetul nostru, este foarte deficitară cu planul de realizări pe anul acesta. Fiindcă la acea întreprindere este contabilă sefă sotia sefului Sectiei de Sistematizări(…), sotul s-a oferit să-i dea o mână de ajutor sotiei. Si astfel au început campania. Se trasează, pe hârtie, alei de ciment, parcele si cavouri etc., astfel că devizul, pentru fiecare sat, depăseste de 70.000 lei(pretul unui autoturism ,,Dacia”). ,,Constructorul” pretinde că ar fi singura institutie autorizată să realizeze aceste sistematizări. Pentru deviz proiectările iau 10% din valoare. Având în vedere că la sate cimitirele, în majoritate, nu au nici garduri împrejmuitoare, din lipsă de fonduri, că umblă vitele peste morminte, că sunt doar câteva bolti(cavouri) în fiecare cimitir, iar posibilitătile materiale ale oamenilor sunt infime la ora actuală, măsura este de-a dreptul absurdă. Ea are si un alt aspect. Cimitirele sunt vechi. A le sistematiza, ar însemna să recurgi la mii de deshumări, de mutări de cruci, garduri de metal si de ciment, adică o actiune, care, în contextul actual, ar aduce numai necazuri. Dacă zilele trecute Părintele Ionică Sfetcu spunea: ,,- De voi cei tineri va fi greu! De noi cei bătrâni e mai bine, pentru că dintr-o zi în alta asteptăm să luăm drumul cimitirului!” acum s-ar auzi replica, pe care oricine din sat i-ar da-o: ,, - Dar nu vedeti, că nici pe cei de acolo nu-i lasă în pace?!”
Ieri a fost un proiectant de la ,,Constructorul” la Malovăt, ca să-mi facă documentatia pentru sistematizarea cimitirului. Mi-a dat telefon de la protoierie că vine. Pur si simplu m-am certat cu el, după ce i-am explicat care sunt greutătile si prioritătile parohiei privind reparatia bisericii si restaurarea picturii. Nu a vrut să înteleagă situatia. M-a raportat imediat inspectorului de la Culte, Dl. Gh. Hâncu. Acesta, înfuriat, m-a luat în primire, mi-a vorbit urât, dar, până la urmă, n-au rezolvat nimic si m-au lăsat în pace. Deocamdată!”
*
Folclor din Mehedinti(LXXVII). Continuăm să prezentăm bocetul si ritualul înmormântării din nordul judetului Mehedinti:
În ziua înmormântării, dacă este cazul, se face desfrătirea. Aceasta se referă la acei frati ai mortului, care s-au născut în aceeasi zi din săptămână sau din lună, ori la cei gemeni. Desfrătirea are un ritual simplu: fratele geamăn, ,,zilatec” sau ,,lunatic”, desface de la picioarele celui mort sfoara cu care acestea fuseseră legate imediat după deces si spune: ,,- N-am desfăcut legătura de la picioarele tale, ci am desfăcut legătura dintre noi! Tu să fii cu cei morti, eu cu cei vii!” Acest ,,frate” nu mănâncă nimic din pomana mortului(Inform. Bărbut P. Elena, n. 1922). La Mărăsesti întâlnim un alt ritual al desfrătirii. Se face din lemn de măces o cruce mică si pe aceasta o apucă fratele mortului dintr-o parte, iar un altul, care nu face parte din acea familie, de cealaltă parte, astfel că crucea vine deasupra celui mort. Cei doi rostesc cuvintele de ritual: ,, - Te faci frate cu mine până la moarte?” ,,- Mă fac frate cu tine până la moarte!” Repetă aceste cuvinte de trei ori, după care rup crucea în două părti si o pun în cosciug, lângă mort(Inform. Bârcea I. Ana, n. 1908).
Tot în această zi se fac si pregătirile preventive, pentru ca mortul să nu devină moroi sau strigoi. Pentru aceasta, fie acasă, fie la mormânt, înainte de a se pune capacul la cosciug, se taie o bucătică din hainele celui mort si se arde, iar cenusa se aruncă pe o apă curgătoare. De asemenea, se taie o bucată de piele de oaie din partea de la frunte si se pune mortului pe abdomen, sub haine, cu lâna spre trupul acestuia. Se dau apoi de pomană pe fereastră o turtită de pâine anume pregătită cu zeama luată din oalele în care se fierbe mâncarea pentru pomană si un ou copt.
Mortului i se pregătesc două perne, care i se pun sub cap. În perna de deasupra se pun nouă muguri de copaci(trei de plop, trei de salcie si trei de fag), nouă pietricele de pe albia unei ape curgătoare, un pieptene, o oglindă si putină lână. Sub perna a doua se pune iarbă verde. În buzunarele mortului se pun bani de metal, pentru ca ,,să aibă cu ce plăti vămile” (Inform. Băbut P. Elena).
*
Unghiile pe post de gheare. Multe lucruri nu le-am înteles! Nu stiu dacă am trăit chiar degeaba, dar uite că nu le-am înteles pe toate! Asa, bunăoară, nu am reusit să înteleg de ce atâtea femei consideră că sunt mai frumoase, mai atrăgătoare, mai inteligente, mai interesante, mai… , dacă au unghiile netăiate si vopsite! Când eram în scoala primară, Doamna Învătătoare Elena Sfetcu ne controla în fiecare dimineată dacă avem mâinile spălate si unghiile tăiate. La scoala generală, Domnul Profesor Marius Buzatu nu scăpa nici un moment să ne îndemne să ne tăiem unghiile ,,cât mai din carne, fiindcă sub unghiile netăiate se ascund milioane de microbi!” Mama mea, când avea un pic de răgaz, îsi controla unghiile si, cu foarfeca sau cu lama, tăia orice dungulită, orice coltisor. Făcea pâine si nu putea băga mâinile în coca de pâine cu unghiile netăiate. S-ar fi spurcat pâinea!
Văd astăzi femei cu unghiile de câte patru centimetri si mai bine, vopsite în toate culorile, la unele cu pietricele multicolore lipite. Ca la orice om, si mâinile dumnealor umblă prin multe locuri. Să nu-mi spună că toată ziua stau si se scobesc sub unghii. Cu aceleasi mâini gătesc, dau mâncare la copii, la familie. Nu e destul, oare, că ne otrăvim zilnic cu tot felul de substante chimice, care se găsesc în mâncăruri, în băuturi? Mai trebuie să adăugăm si milioanele de microbi de sub unghiile noastre? De multe ori, uitându-mă la unele unghii iesite din obisnuit, am avut impresia că ele seamănă mai mult a gheare de pasăre răpitoare.
Mă aflam într-o zi la o familie. Oficiasem slujba pentru un parastas. Era prezent acolo si un fost coleg al meu, pe care nu-l mai întâlnisem de câteva decenii. După slujbă, familia m-a poftit să rămân la masă. Contrar obiceiului meu, am acceptat, nutrind bucuria unei discutii plină de amintiri comune cu fostul meu coleg. Printre altele, gazda a adus la masă, pe un platou, o pasăre(găină) friptă. Femeia a încercat s-o taie, tinând într-o mână un cutit si în alta o furculită. N-a reusit. S-a ridicat de la masă o rudă de oras, o femeie vânjoasă, cu niste unghii mari, vopsite în negru. Era la parastas, ce naiba, si trebuia să-si arate jalea si prin unghii! ,, - Lasă, dadă, c-o judec eu!” Si-a judecat-o. A prins trupul bietei orătănii în gheare si a început să smulgă, cu vădit elan patriotic, bucătică cu bucătică, carnea de pe oase. Untura îi curgea printre degete si se prelingea pe mâncărurile de pe masă, pe veselă, pe unde apuca. Un resort nevăzut m-a împins puternic de pe scaun si am iesit val-vârtej pe usă, gata să explodez. Abia atunci am realizat, că unghiile – gheare ar putea să fie o solutie la vreme de criză. Mie, spre exemplu, în împrejurarea aceea, mi-a pierit foamea pentru câteva zile!
*
*
Zâmbete. ,, - De ce se spală oltenii pe dinti?” ,, - Pentru ca să nu le miroase gura, în cazul în care vor vorbi la telefon!”
,,- De ce au oltenii soba în mijlocul camerei?” ,,- Ca să spună că au si ei încălzire centrală!”
,, - Cum vopsesc oltenii gardul?” ,, - Repede-repede, ca să nu li se termine vopseaua!”
,, - Ce întelege un bărbat prin a te ajuta la curătenie?” ,,- Să-si ridice picioarele, ca să poti da cu aspiratorul…!”
,,- Bulă, ce face tatăl tău?” ,, - E activist de partid!” ,, - Si mama?” ,, - Nici ea nu munceste!”
Anunt: ,,Angajăm vânzătoare înghetată”.
*
Sănătate, pace si bucurii să vă dea Dumnezeu!






Pr. Al. Stănciulescu-Bârda    10/22/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian