Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Două puteri – simplitatea si sinceritatea

Conform axiomelor din domeniul matematicii, punctul este elementul geometric cu reprezentarea grafică cea mai simplă si care, în ciuda definitiei, reprezintă început si reper în orice sistem. Nimeni dintre noi însă, nu si-ar dori să fie un banal punct într-un colt al spatiului. Fiecare vrea să fie un complex de valori de factură morală, spirituală sau, cel putin, materială, cât mai vizibil si respectabil.

Putini stiu însă, că două banale puncte sprijină o dreaptă ale cărei capete se pierd în infinit si că doar trei puncte pot forma o suprafată plană întinsă cât un ocean fără margini. Putem trata punctul ca pe o invizibilă si neimportantă entitate, dar universul care se sprijină pe el, îi acordă toată atentia, fiindu-i pilon si reper pentru toate miscările sale.

Oceanul, privit până la linia orizontului, pare o imensă coală de apă, o masă amorfă, calmă, blândă, greoaie si inofensivă. Însă, dincolo de fata-i caldă pe care oricine îsi poate odihni privirea si gândul, se ascunde abisul cu lumea complexă a adâncurilor.

Suntem obisnuiti să ne tesem în jur o aură de persoane importante, să trecem prin lume atrăgând atentia si admiratia, să trăim sofisticat riscând chiar să devenim snobi. Ne face plăcere să locuim în case mari si scumpe, înconjurati de cât mai multe lucruri, dar niciodată nu suntem dispusi să urmăm exemplul melcului a cărui cochilie este proportională cu dimensiunea lui. Nici unul nu poartă o casă mai mare decât i-ar fi necesară. Ar fi, cu sigurantă, o povară fizică în plus care l-ar tintui pe loc, făcându-i imposibilă deplasarea si condamnându-l astfel, la pieire.

Mă întreb cât de mare este „cochilia” pe care ne-o ducem, fără să ne dăm seama că suntem la un pas de a fi striviti sub greutatea ei. Câti dintre noi aleargă zilnic sub povara grijii exagerate pentru opulentă si avere, pentru pozitii măgulitoare, pentru satisfacerea snobismelor de tot felul, pentru a părea ceea ce nu suntem cu adevărat, pentru a obtine glorii nemeritate, ori pentru a ne ascunde goliciunea sufletului în spatele hainelor sau zidurilor înalte si frumos decorate? Mai crede oare, cineva în dictonul lui Seneca: „Pentru viata omului este suficientă pâinea si apa; nimeni nu este atât de sărac încât să nu le aibă si cel ce si-a limitat dorinta la acestea, se va putea întrece în fericire numai cu Jupiter, fiindcă adevărata bogătie constă în a nu avea nevoie de ea”.

De altfel, Biblia ne revelează, în cel putin două exemple din Evanghelii, întreaga chimie a sufletului si mintii când e vorba de bogătie si smerenie. Când Iisus si-a recrutat ucenicii, nu i-a ales întâmplător din rândul oamenilor simpli, cei mai multi dintre ei fiind pescari ce trăiau la limita subzistentei. Stiindu-i preocupati doar de câstigul pâinii zilnice, le-a pus în valoare uriasul potential spiritual si mental rămas latent si, prin urmare, disponibil pentru căutarea bogătiilor de altă natură. Asa se explică faptul că acesti oameni simpli si-au abandonat imediat mrejele si bărcile si au fost gata să-si umple „cămările” cu învătături si întelepciune divină. Îmbogătiti spiritual, nu si-au mai dorit si nu au mai făcut loc pentru lucrurile materiale ale acestei lumi.

Exemplul biblic este unul extrem care demonstrează mecanismul de functionare al mintii si sufletului când sunt hrănite din abundentă cu valori spirituale: ne dezvoltă pe interior, astfel încât, într-o aparentă simplitate, vom semăna cu oceanul plat si blând la suprafată, dar impetuos, consistent si valoros în adâncime. Respectul pe care ni-l impune ne permite să-i încălcăm „teritoriul” scăldându-ne în apa lui, numai gleznele si mâinile. Dincolo de aceste limite, doar protejati într-o corabie, îndrăznim să-i călcăm oglinda si să-i întrerupem tăcerea.

O aplicatie a aceluiasi mecanism de despovărare a omului de preocupări materiale este oferită de Evanghelia după Luca în pilda tânărului bogat în care Iisus îi face acestuia recomandarea de a renunta la bogătie pentru a îndeplini toate conditiile de intrare în gratia lui Dumnezeu. Ca să se fi produs acest lucru însă, bogatul ar fi trebuit să suporte mai întâi alchimia mintii, care să ducă la detasarea acesteia de valorile materiale. La cei mai multi dintre noi acest proces poate fi foarte lent si anevoios, rezultate spectaculoase obtinându-se doar printr-o relatie strânsă cu Dumnezeu si o sinceră dorintă de eliberare de fascinatia formelor si aspectelor efemere ale vietii.

Simplitatea nu se referă doar la latura materială a vietii, ci are si conotatie de modestie, blândete si smerenie. Toti cei care duc o viată spirituală intensă sunt perceputi ca modesti si simpli, indiferent de treapta socială pe care se află. Acest gen de persoane poate fi catalogat, pe bună dreptate, ca oameni – ocean, care te coplesesc abia după ce ajungi să le cunosti operele sau faptele, fiindcă nu-si afisează nici o umbră de mândrie.

Sinceritatea, soră bună cu simplitatea este una din cheile care deschide portile Cerului, lucru confirmat în Predica de pe munte (Matei,cap5:8): „Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu”. Rugăciunea făcută în sinceritate are sanse să fie ascultată. Acelasi lucru se întâmplă si în relatiile terestre. Se spune că sinceritatea te scoate aproape din orice dificultate, puterea ei de dezarmare a adversarului fiindu-i conferită tocmai de simplitatea si puritatea adevărului.

Minciuna, în schimb, se prezintă întotdeauna înarmată. Sofisticată si zgomotoasă, deranjează si irită. Seamănă adesea cu un drum împodobit cu trandafiri, ale cărui meandre însă, te rătăcesc în păduri, te prăbusesc pe costise abrupte sau te abandonează în mlastini cu serpi veninosi.
Adevărul este o punte îngustă, dar dreaptă, care nu te duce în eroare niciodată fiindcă îi vezi întotdeauna ambele capete.

Prin urmare, simplitatea ne eliberează din corsetul dorintelor vremelnice, iar onestitatea, ne salvează din creuzetul minciunii. De altfel, stă în firea oamenilor simpli si smeriti să aleagă calea cea dreaptă si cinstită în relatiile cu semenii, care le asigură libertatea interioară de care au nevoie să bată oricând la usa lui Dumnezeu.






Sabina Negrut    10/3/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian