Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


"Limba dulce este pom al vietii "



„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.”
( Iisus Hristos-Logosul dumnezeiesc)

„Limba dulce este pom al vietii.” (Pilde 15,4)

Omul-Bărbat/Femeie, prin sufletul său a fost zidit de Dumnezeu, liber, spiritual si nemuritor.

Modelat după fire cu minte, asemenea Tatălui-Creator, unde toată cunostiinta îsi are izvorul, cu cuvânt asemenea Logosului, Fiul-Creator, unde sălăsluieste toată întelepciunea si cu duh asemenea Sfântului Duh-Creatorul, Dătătorul de viată-lumina tuturor bunătătilor si virtutiilor.

Prin Întruparea Logosului dumnezeiesc în Om, în Fecioara Maria, omul devine prin Sfintele Taine, crestin. El ia Chipul lui Hristos, Care este Chipul lui Dumnezeu, iar prin înfierea Duhului ajunge fiu al lui Dumnezeu, în conlucrare cu harul, credinta si faptele bune.

Asadar, iată frumusetea Chipului Dumnezeirii: Minte, Cuvânt si Duh, dar ca Ipostasuri, ca Persoane dumnezeiesti, absolute în Tatăl –Creator, în Fiul-Răscumpărător si în Sfântul Duh-Sfintitorul a toate.

Ca să ne vorbească Cuvântul despre Dumnezeu si despre Creatia Sa, El, S-a întrupat în Omul dac, preafrumos-Fecioara Maria.

Ca să ne vorbească frumos Sufletul despre Dumnezeu si despre om, ne-a fost creat sublim cu chipul măretiei divine.

Asadar, nu poate exista minte fără cuvânt si nici cuvânt fără duh.

Acesta este sensul creatiei umane, iar cel al creatiei crestin-ortodoxe este de a se desăvârsi prin acestea trei întru iubirea lui Hristos.

Când literele plâng de bucurie, ochii cuvântului se umplu de cer.

Fiecare literă în portul ei popular, majestuos se prinde în Hora marei sărbători a Cuvântului.

Când în fiecare literă se adună polenul harului, cuvântul respiră mierea duhovniciei.

Toate cuvintele Limbii noastre sfinte sunt croite din freamătul de litanii al cerului răsfrânt pe chipul frumoaselor Fecioare dace, din lacrima de azur a poetului si cântecul din zori al rugii, din oblăduirea serafică a mamelor si dumbrava primăverilor copilăriei, din doinele bunicilor si legendele nepotilor haiduci, din linistea sihăstriei si sfintele răzvrătiri ale duhului dreptătii.

Cuvintele noastre carpatine sunt Magii de lumină care-nsotesc alaiul de nuntă al Limbii noastre dacoromâne, gătită în princiarele sale straie populare: toarse din aurul duhului, urzite din azurul agoniselii, tesute din argintul rugii si brodate pe purpuriul jertfei.

Limba cuvântului, ca un clopot al gândului trebuie să cheme la viată, la trăire, la înnoire, la înfrumusetare, la mărturisire, la o continuă sărbătoare.

Inima este altarul Dragostei si amvonul luminii Cuvântului în care înmuguresc mărgăritarele sublime ale graiului străbun.

Literele, fie copaci, fie flori, fie stele, fie iarbă, fie apă, fie cântări, fie rugă, fie făgăduinte, fie crezuri, fie jurăminte, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul si asemănarea frumusetii omului iubitor.

Literele artist-mestesugite par niste păpădii aprinse în candelabrul cuvântului, care dau inimii si sufletului sensibilitatea duiosiei.

Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profetia Sibilelor trace, din iuresul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpatilor, din semetia Brazilor, din doina Cucului, din ciripitul zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de Grâu pecetluit în Pâinea cea de toate zilele, din lacrimile sublime ale Vitei de Vie, urzit de legănatul Mamelor în vesnicia Neamului, tesut cu fior din jertfa mucenicilor si brodat din apoteoza poetilor crestini.

Fiecare cuvânt are nuanta harului său: de lumină, de adevăr, de zidire, de înteles, de dreptate, de unitate, de rug mistuitor, de comuniune, de veselire, de laudă, de bucurie, de cântare, de binecuvântare, de mărturisire, de îndumnezeire.

Cuvintele alese nasc operele sublime ale măretului gânditor-artist, ca un răspuns al efortului de creatie al unui Neam binecuvântat, exprimând esentialul în căutările, năzuintele si trăirile lui întru Dumnezeu si Creatia Sa, întru ecumenismul culturii ca unitate în diversitate, prefigurându-se astfel idealul ortodox cultural crestin.

Fiecare cuvânt de har este o mlădită a Pomului vietii Neamului, în care rodeste divin Limba noastră cea sfântă.

Limba este teascul cugetului în care se frământă petalele gândului înmiresmat din care se prelinge apoi licoarea serafică a cuvântului.

Când sufletul poartă în sânul său lumina cunostintei dumnezeiesti, limba grăieste pururi mireasma Duhului Sfânt.

Trupul trebuie asadar ctitorit lăcas sfânt al sufletului-biserică în care se oficiază liturghia dumnezeiască a Cuvântului.

Prin gânditorul crestin se botează în har cuvântul, iar fiecare literă e înfăsată în scutecele de lumină, împrăstiind în jur mireasma graiului dulce al limbii noastre protodace sfinte.
Cuvântul, să rămână doar simbol al desfătării spiritual-religioase.
Cuvântul sacru al Limbii noastre sfinte se cuminecă în har si lumină tuturor celor alesi, ca pâinea si vinul în jertfa cea sfântă.
Limba noastră sfântă, protodacă are Licentă divină, Hristică.
Limba noastră este Pâinea sfântă-cea de toate zilele a Neamului dacoromân, care se frânge vesnic în Potirul jertfei crestine.
Limba proto-dacoromână s-a scris în Pisania Catedralei Neamului cu vesnicia Duhului de lumină si cu jertfa de sânge a martirilor.
Toate doinele si dorurile trecutului-prezent străbun sunt strânse în vioara sublimului cuvânt al Limbii noastre dacoromâne.
Toate cuvintele Limbii noastre protodace sunt miresme de zări, căutări de-naltă credintă sau cântări de azur în petale de dor.
Limba noastră-dacoromână este Sfântă Catapeteasmă de Artisti, Eroi, Cuviosi, Sfinti, Martiri si Mărturisitori.
Limba noastră dacoromână este Ctitorie valahă ortodoxă de Dascăli-pedagogi, Poeti, Monahi, Ierarhi si Voievozi.
Limba noastră este cel mai binecuvântat Poem divin al dorului nostru întru graiul dumnezeiesc.
Cuvintele frumoase ale alesului Tezaur divin al Limbii noastre evanghelice cuminecă fiii Patriei sfinte ca pe marii poeti, învătători, mărturisitori si duhovnici ai Ortodoxiei national-universale.

Fiecare mărturisitor al cuvântului sacru care s-a dăruit /se dăruie cu slujire sfântă lui Dumnezeu si Neamului prin educatie, cinstire, rugă, poezie, laudă, carte pilduitoare sau cântare este un strălucit Voievod al Limbii noastre valaho-ortodoxe.

Cei ce gândesc, vorbesc, scriu si-nfăptuiesc cuvintele de har ale Limbii noastre ortodoxe devin Mlăditele înmiresmate ale Frumusetii Cuvântului Dumnezeiesc.

Idealul cuvântului dac este frumusetea vesniciei Limbii noastre sublime si sfinte.
Cuvântul duhovnicesc este îndumnezeirea Limbii noastre ortodoxe.
Cuvântul ortodox valah este o Cruce spirituală a biruintei Limbii noastre liturgico-duhovnicesti.
Cartea crestină trebuie să fie mirajul si mariajul acelor ce o scriu, acelor ce o citesc si acelor ce o înteleg, mărturisind-o.

Poetii Crucii au scris în temnitele atee, monarho-populare cu sângele inimii si cu harul sufletelor lor înmuiate în credintă si-n iubire, Psaltirea Dorului, a Suferintei si a Jertfei întru Dumnezeu si Neamul nostru cel sfânt.

În Psaltirea Crucii, în Învierea Domnului, în lauda Fecioarei Maria si-n Cântarea Cântărilor a Dorului Limbii dacoromâne se înaltă vesnic Neamul nostru în ceruri.
Cartea vietii noastre pământene este citită cu glas de tunet în cer la Marea Judecată, în porfira luminii serafice, la toti Îngerii, Sfintii si Prietenii nostri de către Arhanghelul Valahiel, păzitorul Valahiei Mari.

De Limba noastră să ne îngrijim atent si din vreme, să fie scrisă pe papirusul alb al sufletului cu pana de argint a dreptei-credinte, înmuiată în cerneala de aur a dorului din Potirul jertfirii hristice.

Fiecare crestin-ortodox să mărturisească Chipul lui Hristos, frumusetea Maicii Domnului, jertfa Sfintilor dacoromâni si Icoana binecuvântată a Limbii noastre sfinte!

Să mărturisim asadar, cuvântul cel de folos zilnic si să ne împărtăsim permanent cu Limba noastră dacoromână ortodoxă!

În doar două cuvinte cu adevărat divine, rostite în Limba dacoromână pot încăpea întreaga lume văzută si nevăzută, în porfirea frumosului:

DUMNEZEU / DRAGOSTE!








Gheorghe Constantin Nistoroiu    8/25/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian