Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Eugen Doga intr-un concert extraordinar in America de Nord

Patria mea e limba romana, spunea Nichita Stanescu, iar Mircea Eliade marturisea ca nu poate visa decat in romaneste (asta pe cand era deja profesor la Chicago). Un vis aievea poate fi numit si Festivalul Limbii Romane, desfasurat in Canada (Montreal si Ottawa) si in Statele Unite ale Americii. Iar omagierea limbii noastre s-a facut, in primul rand, prin muzica extraordinara a lui Eugen Doga , dar si prin vitalitatea folclorului nostru, excelent interpretat de Vasile Iovu. Organizarea acestui festin sufletesc se datoreaza Alei Mindicanu, presedinta Comunitatii Moldave din Quebec, Asociatiei Culturale Romane, ambele din Montreal, la care s-au adaugat Institutul Cultural Roman de la New York, prin directoarea Doina Uricariu (si cum sa nu vibreze o poeta la celebrarea limbii romane?) si ambasadele Republicii Moldova si a Romaniei.

Sa ai ocazia sa il asculti si sa vorbesti ,cat se poate de natural, cu Eugen Doga, cu un artist care incanta milioane de inimi, indiferent ca sunt in Romania, in Rusia, SUA sau Japonia, e un privilegiu care nu numai ca te uluieste, te imbogateste, dar te si imbarbateaza sa nu-ti uiti originile, traditiile si, mai ales, limba.

Despre Eugen Doga a vorbit filmul creat de Luminita Dumbraveanu (scriitoare, ziarista si fondatoare a studioului de film, Flacara) si regizorul Doru Gutu (de la Televiziunea Nationala din Moldova),dar si doamna Ala Beleavschi, ambasadoarea Republicii Moldova. De la originile sale de pe malul stang al Nistrului, din satul Mocra, Eugen Doga a ajuns sa cucereasca sufletele a milioane de oameni, prin muzica sa care cuprinde atat creatie simfonica, de camera si corala , cat si muzica de film, de teatru, si nemuritorul vals. Este posesorul a numeroase premii si distinctii, printre care medalia Omul Mileniului, acordata la 100 de personalitati ale lumii, alese de catre elita intelectuala americana, Ordinul Național al României ,"Serviciul Credincios" si Ordinul Republicii Moldova .
Valsul din filmul “Dulcea si tandra mea fiara” (al regizorului Emil Loteanu) si valsul Gramofon au fost incluse in lista celor mai celebre piese de acest gen, UNESCO nominalizand valsul Dulcea si tandra mea fiara, drept una dintre capodoperele secolului XX.

Articolul de fata este prea scurt ca sa treaca in revista toate realizarile maestrului , dar, pe langa faptul ca o planeta ii poarta numele, el poarta o inima care bate pentru limba romana si pentru limbajul muzicii, aceasta remarcabila nascocire care-i imblanzeste pe oameni si-i apropie pe frati.
Am avut onoarea sa ascult si sa sorb, in direct, muzica lui Eugen Doga, celebrul vals al iubirii, alaturi de alte piese, inclusiv cele inspirate de poeziile…Veronicai Micle.

“Te cunosteam pe nume”, un lied de exceptie, interpretat cu multa delicatete de tanara soprana Marina Negruta, ne-a deschis o fereastra spre creatia unei poete putin cunoscute si apreciate la adevarata ei valoare. Asa, a mai rasarit o lumina vis-ŕ-vis de ce a insemnat dragostea ei pentru Eminescu si, desigur, si a lui pentru frumoasa “Balauca”.

Maestrul Doga s-a nascut in 1937, in ceea ce era atunci Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, iar scoala romaneasca a facut doar in clasa a-ntaia.
Cel care i-a deschis un nou orizont si cale libera la izvorul poetului, a fost tatal unei colege de la Conservator, care era chiar …profesor de limba romana.
“Acasa ati vorbit romaneste cu mama?” il intreb, plina de curiozitate. “Nu, pentru ca taranii sunt foarte practici. Vorbeam ucrainieste. Taranii voiau ca si copii lor sa aiba un viitor. Si, asa au fost si vremurile…”

Despre acele vremuri si despre altele, povesteste pe larg in cartea pe care i-a dedicat-o Luminita Dumbraveanu, ”Eugen Doga: Muzica este prima ţi ultima mea iubire” , volum lansat in cadrul acestui turneu.
‘Am stat de vorba cu maestrul 3 luni de zile, zi de zi, ca sa aflu cat mai multe, ca sa ramana acest document. Practic, este nu numai biografia lui , dar si istoria noastra, a acestei parti de romanime”, imi marturisea autoarea.
“In ’45, soldatul sovietic statea cu pusca la pieptul mamei , ca sa ia tot din casa, tot, tot…” isi aminteste maestrul.
“Ce inseamna, astazi, limba romana pentru dumneavoastra?”, il iscodesc. “E limba in care am revenit acasa. Dar, a fost intotdeauna in mine. Nu ti se poate lua”, adauga maestrul. “Si, chiar atunci cand am tacut, a rasarit in mine o alta limba, aceea a muzicii, ca sa-i aduc pe oameni mai aproape unii de altii”.
Eu vreau sa mai scormonesc putin prin trecut si ma leg de faptul ca fost un participant activ la Miscarea de Renastere Nationala din Basarabia postbelica si unul dintre cei care s-au luptat ca sa se revina la grafia latina.
“Draga, am facut ceea ce trebuie. Sa mai spun ca, la un moment dat, am fost singur, pentru ca era multa suspiciune. Moldovenii ziceau ca-s cu rusii, iar rusofonii ca-s roman. Si atunci, l-am intrebat pe procurorul general: limba vorbita si limba scrisa sunt aceleasi? Aceleasi, a raspuns el si, dupa aceea, toti au votat legea si asa a ramas . Ca sa nu fie limba romana numai in scris, ci si ca limba vorbita[ limba oficiala a Republicii Moldova, n.r.]. Multi eroi au aparut dupa –aceea… ”, completeaza cu tristete interlocutorul meu.
Dar nu se putea ca tanarul care a invatat romaneste la 20 de ani (din dragoste si el) sa nu fi fost marcat definitiv de creatia lui Mihai Eminescu.
Ma intorc la muzica, mai exact la baletul Luceafarul. Acesta a fost cenzurat de catre Partidul Comunist de la Chisinau, pe motiv ca era ….”prea nationalist”. Dar, daca cei din Moldova i-au inchis usa in nas, i-au deschis-o artistii de la Moscova, de la Balshoi , pentru ca adevaratii artisti stiu sa aprecieze valoarea.
Nu a fost prima oara cand corzile sensibile in fata frumosului au trecut orice granite.
“Toate interpretele rusoaice care canta pe muzica mea, canta in limba romana si inca atat de bine, ca lumea crede ca sunt si vorbitoare de romana”, spune , hatru, Eugen Doga.
Finalul acestei intalniri nu putea sa nu vibreze in jurul operei poetului national.
“Inainte sa vin in acest turneu, am scris o compozitie dedicata Mariei, pe versurile lui Eminescu. Va fi foarte frumos, cu cor, cu tot…”, ne arunca, asa, in loc de la revedere, ultima stire legata de ce ne harazeste viitorul.

A fost o intalnire de suflet, o intalnire din familia miracolelor discrete pe care ni le scoate in cale Dumnezeu, ca sa ne umplem de frumos si sa dam mai departe aceasta mireasma romaneasca.







Cristina Balaj Mihai    8/21/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian