Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Interviu cu Teofil Ciortuz

Teofil Ciortuz, pastorul rimei Biserici Române Baptiste din Melbourne

Sunt Ben Todică, realizator de emisiuni in limba româna la postul de radio 3zzz 92.3 fm din Melbourne Australia. Bine ati venit la noi!


Teofil Ciortuz! Bine v-am gasit!
Ben Todică: Spuneti-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră. Am auzit că sunteti noul pastor al Bisericii Baptiste din Melbourne.
T.C.: Da, săptămâna trecută s-au împlinit sase luni de când am venit ca pastor al bisericii baptiste, prima Biserică Baptistă Română din Australia. Acesta este numele ei oficial si este localizată în Endeavour Hills. Am venit din România; acolo am fost pastorul bisericii din Lugoj, acolo am locuit vreme de nouă ani. Am venit împreună cu sotia si două fete. Mai avem o fată, cea mare este căsătorită în Germania. Eu am absolvit facultatea de matematică, la bază sunt profesor de matematică, dar am avut parte de o chemare de la Dumnezeu să schimb profesia si să devin pastor. Deci, am făcut prima facultate, matematica, la Timisoara, la Universitatea de Vest, apoi am făcut Seminarul Teologic în America, am primit o bursă si am făcut acolo studiile teologice. Am stat în North Carolina si am făcut din 1997 până în 2003 studii de teologie la Southeastern Baptist Theological Seminary. Apoi am fost pastor al Bisericii Române din New York, Biserica Maranatha , din anul 2000 până în 2005, iar în 2005 m-am întors în tară si am păstorit la Lugoj. Asadar, din punct de vedere profesional, atât matematica cât si teologia, din punct de vedere al familiei – sotie si trei fiice. Fetele mele sunt încă la liceu, în clasa a 11-a si a 10-a si am venit aici în Australia la chemarea Bisericii din Endeavour Hills, cu ocazia pensionării pastorului precedent, Belciu Busuioc, care a slujit vreme de 17 ani în Biserica Română Baptistă. Ne aflăm aici la Biserica Harul în virtutea unei relatii bune pe care o am cu pastorul de aici, Dorel Brândas si cu ceilalti enoriasi, membri ai comunitătii românesti baptiste din zona aceasta. De asemenea mă bucur de relatii foarte bune cu ceilalti pastori baptisti, cum este Daniel Nicolici, care slujeste la Biserica Speranta si cu Cornel Ghită care este pastorul Bisericii Maranatha, tot biserică baptistă română. De asemenea, am relatii bune cu ceilalti pastori ai bisericii penticostale, cu Biserica Betania, cu Biserica Philadelphia si Biserica Tabor. Eu m-am bucurat să vin aici si să găsesc oameni care sunt interesati în spiritualitate, în relatia cu Dumnezeu si, de asemenea oameni care simt româneste. Ca unul care am mai umblat prin lume si am fost la New York slujind comunitatea românească de acolo, eu consider că acest lucru este si un plus pentru mine. Faptul că am habar de diaspora românească din America (umblând mult în America) si cunoscând în special ce s-a întâmplat la New York . De asemenea, venind aici si având contact cu românii din Melbourne si de asemenea cunoscând si Brisbane, Sydney si Adelaide când am fost la aceste biserici în vizitele mele precedente în Australia, cred că aici întâlnesti români care gândesc româneste, care simt româneste la mare distantă de tară, totusi si-au păstrat românitatea si asta este un lucru bun să te simti printre ai tăi si să te simti acasă în Australia, în comunitatea românească.
B.T.: Am vrut mai demult să întreb; asta-i o nedumerire pentru mine, dar as putea s-o asociez cu domnitorii tării, mi-am pus întrebarea: la o biserică baptistă sunt atât de multi pastori care asteaptă să ajungă în pozitia asta, cum de n-a fost ales unul dintre ei si ati fost ales dumneavoastră, care veniti din afară? Există un mecanism de procedură când se alege un pastor? Si cum ati fost găsit dumneavoastră?
T.C.: În privinta primei observatii pe are o faceti, nu as zice că sunt pastori în asteptare. Sunt oameni capabili, sunt unii care au si studii teologice, dar vă spun cum a fost în cazul meu, cu alegerea mea. Eu am mai fost aici, în trei vizite precedente, l-am cunoscut pe pastorul Belciu Busuioc, dânsul m-a cunoscut pe mine si din tară si în timpul vizitelor si, în momentul în care s-a pus problema aducerii unui nou pastor al bisericii, dânsul si conducerea bisericii au analizat în primul rând nevoile pe care biserica le are si, doi, eventualii candidati care ar putea să-mplinească nevoile acestora. Li s-a părut nimerit, sau asa au considerat că eu as fi un candidat posibil pentru împlinirea acestor nevoi. Acum, va trebui să admit si să recunosc lucrul acesta că în cazul bisericii, noi nu putem să facem ca într-o companie. Să zicem: compania are următoarele nevoi, căutăm un sef de companie, cineva care să fie director.
B.T.: Si are întâietate cineva care lucrează acolo.
T.C.: O biserică ar putea să facă lucrul acesta să actioneze din punctul de vedere al unei corporatii, al unei companii, chiar si o scoală sau oricare alt serviciu, spital sau altceva, căutăm un om care să umple un anumit loc. Si-i dăm un accept si să se tină de el. Atunci n-am mai fi biserică, am fi companie, am fi spital, scoală, am fi guvern, am fi altceva. Fiind biserică, noi avem alt statut, avem o relatie pe verticală cu Dumnezeu si Dumnezeu este stăpânul bisericii. Biserica s-a rugat, a căutat prin scriptură voia lui Dumnezeu, a încercat să înteleagă care este călăuzirea lui Dumnezeu. În cele din urmă au votat, deci sunt cele două aspecte: în primul rând vertical, comunicarea cu Dumnezeu si apoi, sigur a fost si un vot democratic. În urma acestui vot democratic am trecut pragul pe care statutul bisericii îl impune si asa am ajuns să fiu pastorul bisericii. Desigur, am acceptat. Am fost întrebat: Accepti? Am răspuns: Da, accept! În urma rugăciunii personale si a comunicării cu Dumnezeu, m-am sfătuit cu familia mea si am venit.
B.T.: V-ati făcut valabil pentru pozitia asta.
C.T.: În 2012, în luna martie, aprilie am fost aici si am avut o discutie cu pastorul Busuioc Belciu si în urma discutiei, dânsul mi-a spus: în câtiva ani voi iesi la pensie, cred că am putea să colaborăm bine si cred că ai putea fi un câstig petru această biserică. Gândeste-te la acest lucru!
B.T.: Si v-ati făcut prezentă intentia.
T.C.: N-am fost eu să-mi depun candidatura că sunt valabil sau să pun pe inernet: vedeti că pot să fiu preotul bisericii. Nu! A venit din partea dânsilor, din partea bisericii.
B.T.: Ati terminat Facultatea de matematică la Timisoara, ati lucrat ca profesor de matematică ?
T.C.: Da, am lucrat, am predat timp de sapte ani la un liceu din Timisoara.
B.T.: Si cum a apărut schimbarea, chemarea? Erati profesor, si?
T.C.: Deci, eram profesor. Eu provin dintr-o familie de credinciosi baptisti. Părintii si bunicii mei au fost cu totii baptisti. Am crescut în partea de est a tării, la Brăila, apoi am venit la facultate în Timisoara. Am făcut facultatea acolo, însă filonul acesta al credintei a fost de când m-am născut eu în familia noastră cu acentul acesta. Faci scoală, îti formezi caracterul, înveti, îti faci meseria pe care o ai, dar nu uita de stăpânul tău care este Dumnezeu. Dacă vorbesti cu un om de pe stradă, cu un om simplu, ar spune: Nu înteleg ce vorbesti! Pentru mine este o altă conceptie de viată. Spre exemplu: De ce ar veni cineva si s-ar face pastor ? El are o chemare, si nu una de la biserică, ci una de la Dumnezeu. Acum, am terminat facultatea de matematică, predam si…
B.T.: Da, dumneavoastră nu vă duceti într-o directie ratională, ci într-una spirituală.
T.C.: Da, sigur. Dar si matematica este stiintă exactă, este frumusetea lui Dumnezeu, dar eu eram frământat de lucrurile acestea: În ce mă investesc? Sigur, mă investeam în copiii mei de la scoală, eram profesor…
B.T.: În ce an se întâmpla asta?
T.C.: Asta se întâmpla în 1992-1993.
B.T.: Da, după revolutie.
T.C.: Da, după revolutie. Eu terminasem facultatea, eram în Timisoara când s-a petrecut revolutia. Am terminat facultatea în 1991. Trebuia să terminăm în 90, dar s-a mai prelungit un an, am câstigat un an, se făcea si anul cinci.
B.T.: Ati pierdut un an la revolutie?
T.C : Nu, nu s-a pierdut, dar au zis că putem să facem o specializare. Ei, anul acela a fost specializarea noastră. În fine, am terminat, eram deja profesor, dar în adâncul meu, în constiinta mea erau întrebări de genul: cum să slujesc eu mai bine lui Dumnezeu si ce pot să fac pentru sufletul oamenilor. Copiii aceia învătau, aveam o relatie foarte bună cu ei, cu părintii lor, cu scoala. La un moment dat, eram profesor si eram membru într-o biserică din Timisoara. O biserică baptistă, simplu membru, începusem si vroiam si eu să predic din când în când. Pastorul bisericii era un fost inginer care si el si-a lăsat ingineria ca să fie pastor, tot la chemarea lui Dumnezeu si la un moment dat vine la mine si-mi spune. El trebuia să fie operat pe inimă. Mai avusese o operatie la Târgu Mures si acum trebuia să aibă a doua operatie si a venit la mine si mi-a spus: Te-am văzut si te-am observat, gândeste-te dacă vrei să vii să lucrăm împreună. După luni de rugăciune, Dumnezeu mi-a vorbit personal. Sigur, n-a fost o voce din cer care să răsune, dar versetul din Timotei, capitolul doi, care spune asa: Niciun ostas nu se încurcă cu treburile vietii dacă nu vrea să placă celui care l-a scris la oaste. Eu am cunoscut si am înteles din acesta că Dumnezeu are pentru mine ceva mai înalt, o slujbă mai înaltă decât a fi profesor, desi mi-a plăcut enorm să fiu profesor, dar în relatia mea, în legătura mea cu Dumnezeu am înteles că este momentul ori Dumnezeu a creat o răscruce pentru mine - drumul cu profesoratul s-a încheiat si acum eram la alt nivel, si anume, păstorirea, să fiu pastor. O vreme am functionat bivocational, ca profesor si pastor, ca la un moment dat să abadonez profesoratul si să fiu cu totul pastor.
B.T.: Unde ati studiat teologia?
B.C.: În America.
B.T.: Cum ati ajuns în America?
T.C.: În timp ce eram profesor, eram traducător pentru un misionar care venise din America si preda la liceul nostru discipline teologice. Eram profesor la Liceul Baptist din Timisoara. După revolutie s-au înfiintat două licee evanghelice: Liceul Logos care este penticostal si Liceul Baptist.
B.T.: Asta contează cât de important este să-ti păstrezi relatiile cu oamenii. Pentru că văd că totul merge pe relatii în destinul dvs.
T.C. Da, Dumnezeu foloseste oamenii. Ne-am întâlnit noi în seara aceasta, Dumnezeu a vrut. Nu v-am întâlnit până acum si nici dvs. pe mine, Dumnezeu are oamenii lui. În fine, traduceam pentru acest profesor american si la un moment dat, el cunoscând că eu aveam terminată matematica, dar nu aveam teologia. Eu intrasem deja ca să slujesc ca si pastor, dar eu nu aveam o educatie formală, o formatie oficială. Eu ce-am studiat a fost ‘undergound’ în timpul lui Ceausescu sau a fost educatia pe care eu am deprins-o singur, ca autodidact sau în grupurile noastre de studenti. Si el îmi zice: Nu vrei să studiezi teologia?
B.T.: Interesant! Si aici tot voia Domnului.
T.C.: Eu zic: Ba da, vreau. Simt nevoia pentru că mă văd cu un handicap fată de ceilalti pastori, eu nu am teologia studiată oficial, nu neaparat pentru diplomă, document, ci pur si simplu cunostintele însusite, acumularea aceea de informatii. Si-mi zice, nu vrei să studiezi? Ba da, zic, dar sunt căsătorit, am deja un copil si nu mă pot duce la Bucuresti, la Institutul Baptist de acolo. Îmi zice: Dar, nu la Bucuresti, ci să studiezi în America. Păi, cum să ajung eu în America? Îmi spune: Mă duc eu în America si încerc să-ti rezolv la un seminar unde poti să studiezi. După doi ani am reusit să ajung acolo, am primit bursă si în felul ăsta am putut să-mi fac studiile si să iau si familia cu mine pentru că altfel n-as fi plecat să studiez acolo si să las familia în tară. La Bucuresti erau cheltuieli mari, trebuia să plătesc naveta, cum întretineam familia, cum o sprijineam? Dar a fost porunca lui Dumnezeu, a fost interventia lui Dumnezeu în destinul meu care s-a dezvoltat.
B.T.: Si după scoală ati continuat să faceti practică în America?
T.C.: Da. După ce am terminat teologia în anul 2000, până în 2005 am fost pastor la Biserica română din New York.
B.T.: Cum ati ajuns înapoi în România?
T.C.: Cum am ajuns în România? Iarăsi…
B.T.: V-a chemat cineva sau…
T.C.: Să vă spun cum. Eram pastor la biserica din New York si am înteles din Biblie că modelul mentoratului sau modelul în care Dumnezeu a gândit relatia în conducerea bisericii este după exemplul Apostolului Pavel. El îl ia pe Timotei care este mai tânăr si-l învată. Eu n-am avut parte de o relatie ca aceasta de mentorat, să fie cineva care să mă învete. Eu stiam teorie, dar tânjeam în inima mea si mă rugam: Doamne, Dumnezeule, trimite-mi si mie un om de la care să învăt, un Apostol Pavel de la care să învăt. Eram în anul 2004. Si rugându-mă în felul acesta, invităm la noi la biserică un pastor din România. Cineva de la noi din biserică îl cunostea si l-a invitat pe acest pastor bătrân din tară, pe David Nicola de la Lugoj. El a venit si a petrecut o lună cu noi si la terminarea acestei luni de stat cu noi, el spune: Teofile, nu vrei să vii la Lugoj să lucrăm împreună? Instantaneu, în acel moment, am stiut că Dumnezeu îmi răspunde la rugăciune, pentru că eu m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea un mentor în vârstă de la care să învăt. Am venit în tară, am vizitat biserica din Lugoj si apoi, am zis: Da, vin în Lugoj. În felul ăsta am lăsat America si am venit în România.
B.T.: Si pe urmă?
T.C.: Din România, aici.
B.T.: Când ati crezut că ati terminat mentoratul sau apostolatul, ati zi: acuma sunt gata de misiune.
T.C.: Nu-i chiar asa. Deci cine ne-a ascultă pe noi sau cine citeste materialul acesta pe care dvs. îl veti pregăti va trebui să înteleagă că pentru un om al lui Dumnezeu, că-i pastor, preot, călugăr sau cine stie ce-o fi, dacă nu-l respectă pe Dumnezeu, el nu poate să facă o miscare în care poate să zică: Eu pot pleca acum si mă duc în lumea largă.
B.T.: Nu merge rational.
T.C.: Nu merge asa si nu merge prin initiativă proprie. Întotdeauna am gândit si am zis asa: Dumnezeu stie telefonul, Dumnezeu stie unde sunt, Dumnezeu are un plan cu mine.
B.T.: Dumneavoastră nu credeti în planuri, nu faceti planuri?
T.C. : Eu fac ce zice apostolul Iacob, care spune asa: Ascultati voi care ziceti- Anul viitor ne vom duce în oarecare cetate, vom face negustorie si vom câstiga… si Iacob continuă spunând : Voi ar trebui să ziceti - Dacă va vrea Domnul, vom face cutare sau cutare lucru. Si ca să revin la răspunsul întrebării dvs, a fost asa: M-am rugat întotdeauna si am zis: Doamne, unde mă chemi Tu, unde mă trimiti Tu, acolo vreau să merg, pentru că eu stiu că dacă esti în locul în care Dumnezeu te vrea, e cel mai bine. S-ar putea să nu fie bine din punct de vedere material, să nu am lucrurile pe care le-am avut în România, s-ar putea ca Dumnezeu să zică: Du-te în Irak sau în Africa. Dar, dacă sunt în locul în care Dumnezeu mă vrea, este cel mai bine. Si cu această rugăciune în minte, vine chemarea din Australia. Si eu încep să mă rog mai intens si spun: Doamne, ce să fac, ce să răspund acestei chemări? În toată viata mea de credintă, Dumnezeu mi-a vorbit prin Biblie pentru că ăsta este cuvântul lui Dumnezeu. Si cred că Dumnezeu în timpul călătoriei noastre pe pământ, în viata noastră ne răspunde la diferite momente, în diferite părti din scriptură. Mie , în cazul meu, mi-a vorbit prin mai multe pasaje, dar, ca răspuns la rugăciunea mea: Doamne, ce să fac? Răspunsul a fost unul din ultimele versete din Evanghelia după Matei, care spun asa: Duceti-vă si faceti ucenicie! Aha, deci răspunsul este: să mă duc, mă duc Doamne, dar am si un mandat. Am spus si la biserică, la serbare, în serviciul de instalare: Am venit aici la porunca lui Dumnezeu. El mi-a zis: Duceti-vă ! Dar, scopul cu care eu sunt la Melbourne, la prima biserică baptistă din Australia este să fac ucenicie. Asta înseamnă, eu la rândul meu să mă investesc în altii. Au fost mentorii mei care au investit în mine si eu să am ucenici după mine, adică oameni care să rămână în urma mea, oameni pe care să-i învăt să studieze cuvântul lui Dumnezeu, să-i învăt ce înseamnă ascultare de Dumnezeu si cu ajutorul lui Dumnezeu se ridică altii după mine care să-mi ia locul. Este ca un profesor care se uită în clasă si zice: Măi, tu ai putea să tii lectia viitoare, vreau să te cresc, vreau să te fac să fii urmasul meu. Lucrul acesta este comun pentru oamenii credintei. Uitati-vă la apostolul Pavel care i-a crescut pe Timotei si pe Tit, Petru care l-a avut pe Marcu, si asa a avut Cristos ucenicii lui. Trei ani si jumătate, 12 ucenici, 70, 120, cam asta a fost cifra în Cartea apostolilor… De asta sunt aici, ca să fac ucenici.
B.T.: Da. Sunteti într-o biserică baptistă. Ce credeti despre credinciosi?
T.C.: Le-am spus duminica trecută: Dumnezeu să fie lăudat, aici este un mare potential. Să vă dau câteva aspecte de potential: Am început un curs de studiu cu bărbati din biserică. Păi, când ne-adunăm, 15, 17 bărbati în fiecare joi seara si când fiecare împărtăseste ce citeste el în Biblie si cum întelege, acolo este potential, eu văd în bărbati potential. Când un bărbat este sănătos, familiei lui îi merge bine, copiii lui privesc la el ca la un lider, el este un preot în familia lui. În biserica din Endeavour Hills este potential în privinta bărbatilor. În al doilea rând: ieri am avut la biserică o conferintă a femeilor. Este un mare potential la femei. Să vedeti ce creativitate, cum se miscau toate si ce bine a iesit conferinta! Vreo 65-70 de femei este potential. Acum vreo două vineri, ce-mi vine mie prin minte: se împlinesc sase luni de când am venit în Australia, am să dau la copii câte-o pungulită cu bomboane si alte dulciuri. M-am pregătit cu 20 de pachetele, am fost rusinat să văd că au fost vreo 23 de copii si n-am avut pentru toti. Acolo e un potential de copii. Deci, copii acestia care cresc, dacă îi vezi sunt minunati. Sunt vreo 6-7 pianisti în biserică, e potential muzical acolo. Este potential în familii, avem familii tinere, în perioada de vârstă între 32 si 40 de ani, la vârful carierei lor, oameni care sunt în stare să crească si mai mult. Nu sunt servicii suficiente în care să punem oameni să predice, oameni care pot să predice si ăsta este lucru mare. Trebuie să predic eu de 3 ori pe săptămână, vineri seara, duminică dimineată, duminică seara, eu predic duminică dimineată si vineri seara conduc studiul biblic, iar în rest am oameni care pot să predice. E un potential acolo extraordinar. Nu pot uita de potentialul clădirii. Avem proprietatea clădirii, avem săli de studiu, avem facilităti pe care altii nu le au si stau în chirie, avem harul unui potential material al bisericii. De asemenea este un potential misionar. Avem misionari care slujesc în lume, avem o fată care tocmai a plecat în Cambogia pentru vreo doi ani de misiune acolo, avem de asemenea misiunea din Uganda, oameni care au investit acolo. Biserica din Brisbane este biserica din Endeavour Hills în miniatură. Oameni de aici, din biserica asta, ca să vedeti ce potential este, creativ, constructiv, au construit biserica din Brisbane. Ăsta e lucru mare. Si Endeavour Hills este prima biserică română baptistă din Australia, biserica aceasta este mama celorlalte biserici pentru că toate celelalte, într-un fel s-au format de aici. Pastorul Crisan, a plecat din Melbourne, s-a dus Perth si a format biserica baptistă de acolo.
B.T.: Ce plan aveti pentru această biserică? Ce viziune aveti pentru această biserică? Unde credeti că puteti ajunge?
T.C.: Viziunea mea este formarea de oameni. Eu chiar am dat tema aceasta la persoane din conducere, zicând: Hai să găsim un logo. Un logo pentru biserica aceasta care să capteze viziunea noastră. Si suntem în perioada asta de căutare, dar eu am găsit unul cum ar fi: Vestim Evanghelia, investind în oamenii. Noi vrem să investim în câtiva tineri care pot să crească si să devină ei însisi predicatori la rândul lor. Sunt de 22-24 de ani. Eu vreau să-i cresc pe ei. De asemenea, ridicarea de oameni. Eu mă gândesc la bărbatii acestia cu care am început să lucrez si vreau să-i formez si să crească si ei la rândul lor, ca, mai târziu ei însisi să se multiplice la altii. Este ideea asta de multiplicare. Dacă eu mă investesc în 10 oameni, si acestia la rândul lor se investesc în alti 10, iată sunt 100. Si la rândul lor, cei 100 vor deveni lideri, este mare lucru. Este modelul lui Cristos de investire în altii, este modelul apostopului Pavel care îi zice lui Timotei: Ce-ai primit de la mine, încredintează la oameni de încredere care să fie în stare să dea mai departe. Deci, principiul multiplicării functionează. Am venit aici si asta este viziunea mea: multiplicarea.
B.T.: Si acum, în final, un cuvânt pentru ascultătorii nostri, românii din Melbourne, Victoria!
T.C.: Pentru mine este o bucurie să pot să lucrez cu românii din Australia asa cum a fost si cu cei din New York, America si desigur din tară. Am observat peste tot mai multe metehne ale românilor: unii dintre ei nu vor să mai stie de tară, vor să se topească cu totul în acest creuzet al străinătătii si îsi pierd limba, traditiile, cultura, se australienizează, se americănează si se pierd cu totul. Eu apreciez faptul acesta când rămânem români într-o cultură străină doar păstrând lucrurile bune pe care le-am mostenit noi de-acasă si învătând lucruri bune de la altii, învătând lucruri bune din cultura în care ne-a a dus Dumnezeu. Asadar pentru cei care ne-ascultă, si ascultă/citesc materialul acesta, dorinta mea este cu ajutorul lui Dumnezeu, cu câtă sănătate ne dă Dumnezeu si concentrându-ne pe puterea pe care Dumnezeu ne-o dă este să continuăm să fim oamenii pe care El ne vrea în această mare de străinătate si totusi neuitând tara noastră, locurile frumoase de acolo si oamenii de acolo, dar fiind oameni în străinătate. Si acest lucru îl spun gândindu-mă la ceea ce spune apostolul Pavel într-un verset: Fiti oameni! Oricum suntem, că nu suntem animale, dar aici înseamnă altceva, adică: fii om de caracter, fii om integru, fii om de care să-ti fie drag să te uiti la el sau pe care Dumnezeu să-l aprecieze, ca la sfârsit, cum s-a spus la slujba din seara asta să poată să spună Dumnezeu: Bine rob si credincios, ai fost credincios!
B.T. : Noi o să vă urmărim cu drag si vă urăm succes în continuare!
T.C. : Multumesc foarte mult!
B.T. : Si, Bine ati venit la noi!
T.C. : Multumesc, multumesc foarte mult! Să ne binecuvânteze Dumnezeu! Doamne ajută! La revedere!
B.T.: La revedere!






Ben Todică,    8/19/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian