Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Petre C.Baciu - Luptătorul crestin

„Cele îndurate cu propriul sânge se astern
pe hârtie ca un document al sufletului
transfigurat si luminat de flacăra talentului.”
(Varlam Salamov)

Omul crestin-ca expresie ziditoare a Chipului Atotcreatorului său, trebuie să se reflecte ca experientă a vietii sale ortodoxe în icoana inimii, în lumina cuvântului odrăslit din Adevăr, Credintă, Libertate si Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicesti să rodească în el ca un spic bogat de virtuti crestine în fata ispitelor torentiale ale vietii, zămislind Luptătorul crestin al lumii Ortodoxe.

Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnisurile destinului Neamului.

Vietuirea Luptătorului crestin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale pentru Crucea lui Hristos, întrupându-se harului hristic al Piramidei Fericirilor, ca taină mistică a Axis Mundi, asumându-si menirea permanent ca vocatie a martirului.
Harul primit de credincios ca Dar dumnezeiesc înrâureste destinul crestinului în lupta sa pământească pregătindu-l pentru suisul serafic al mântuirii ca sens al vietii ceresti.

Purtând pecetea logositătii lui Hristos, Luptătorul crestin este purtătorul deplinei mărturii divine, celei privitoare la Dumnezeu si la Creatia Sa: „Mărturia lui Hristos s-a adeverit întru voi.” (Sf. Ap. Pavel, I Corinteni 1, 6)

Mărturia Luptătorului crestin este crezul inimiii sale, mugurele înflorit în mireasma nădejdii cugetului, care dă rodul iubirii sufletului îmbrătisat la Sânul comuniunii dumnezeiesti: „Comuniunea noastră cu Hristos Mântuitorul constituie mântuirea; comuniunea cu El ca Sfintitor este sfintenia; comuniunea cu El ca Dumnezeu este îndumnezeirea; comuniunea cu El ca Nemuritor este nemurirea; comuniunea cu El ca Înviat este învierea; comuniunea cu El ca Înăltat la cer este înăltarea la cer si sederea de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl.” (Sf. Iustin Popovici, Omul si Dumnezeul-Om. Abisurile si culmile filosofiei. Trad. Pr. prof. Ioan Ică si diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Sofia, Bucuresti, 2010, p. 219)

Idealul Luptătorului crestin s-a realizat si se realizează în Persoana Dumnezeului-Om, Iisus Hristos, prin sinergie, conlucrare, comuniune, împreună-lucrare a credintei si faptelor bune în lumina harului primit: „Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem.” (Sf. Ap. Pavel, I Corinteni 3, 9)

Crestinul prin harul Duhului Sfânt devine astfel, un mod propriu de viată, de existentă, de actiune, de gândire, transformându-se pe sine din luptător al vietii în Erou al Dreptătii, al Libertătii, al Constiintei, călit si desăvârsit prin curaj, suferintă si jertfă ca Mărturisitor al Crucii, al Adevărului si al Iubirii întru Dumnezeu si Neam.
Numai Duhul Sfânt-Mângâietorul ca Martor dumnezeiesc realizează în crestinul luptător spiritualizarea ortodoxă a Evangheliei, în care se recapitulează tot Cerul Vietii lui Hristos si Pământul Întrupării Sale, săvârsite ca taină a mântuirii omului.

Finalitatea crestinului ca luptător al mântuirii proprii în cadrul mântuirii Neamului său, trece prin meridianul Eroului încununat de apoteoza Martirului: „Cel care în cele din urmă se va mântui, spunea Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, va trebui să treacă mai întâi prin martiriu.” (Arhim. Simeon Kraiopoulos-Taina suferintei. Trad. Pr. Victor Manolache. Ed. Bizantină, Bucuresti, 2007, p. 15)

Asadar, Luptătorul crestin ortodox se recapitulează în Iisus Hristos ca martor, erou, mărturisitor si martir.

Un astfel de luptător, martor si mărturisitor este eroul nostru băcăoanul Petru C. Baciu, trăitor la venerabila vârstă de 93 de ani.

Sub purpuriul unei zile de Cuptor, la 12 Iulie 1922, ca un zâmbet la ecoul Miscării Studentesti de la ’22, a venit pe lume aducând o undă de bucurie în familia Baciu, viitorul luptător si erou Petru.

Familia crestinului ortodox Constantin Baciu si Agurita au dăruit lui Dumnezeu si Neamului dacoromân 7 copii: 2 fete sprintene, frumoase si 5 băieti, toti luptători voinici si viteji: Ioan, Petru si Emil-veterani de război, iar Aurel si Vasile alături de Petru, detinuti politici.

Luptătorul-veteran Petru a pătimit 15 ani de temnită, iar fratii mai mici, Vasile, 5 si Aurel 6 ani.

După absolvirea Liceului Comercial, Petru s-a căsătorit cu frumoasa studentă Aurica Munteanu, fiică de învătător.
Educatia crestină primită de la părinti si bunici l-au crescut, întărit si înflăcărat în mărturisirea dreptei credinte, călăuzindu-l pe drumul onoarei si demnitătii, fapt pentru care nu a fost gratiat de arestările regimurilor totalitare, sub Antonescu de 2 ori: 3 Noiembrie 1941-28 Februarie 1942, la Galati si Aprilie-Iunie 1942, la Văcăresti, iar sub comunisti tot de 2 ori: 30 Nov. 1948-28 Iunie 1961 si Oct. 1975-Aug. 1977, însumând o cruntă persecutie si prigoană prin purpuriul celor 20 de închisori înfiorătoare la: Galati, Văcăresti, Suceava, Iasi, Jilava, Pitesti, Bacău, Rahova, Craiova, Aiud (celular si zarcă), Canal, Poarta Albă, Peninsula, Capul Midia, Grindu, Periprava, Constanta, pe Bac la stuf, Borzesti si Onesti.

Constiinta de Român i-a purtat pasii si sufletul în lupta Neamului pentru neatârnare si dezrobire înnobilându-l cu meritul de erou în campania de eliberare a Ardealului de Nord. După război, urmează cursurile Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti, întrerupte de vicisitudinea evenimentelor nefaste care populau tara la vremea respectivă.

Luptător zelos pe altarul Patriei si al Bisericii străbune, Petru C. Baciu a primit de la Bunul Dumnezeu si talantul scrisului, zămislind cu propriul sânge cremenea mărturisirii în vadul cugetului prin care se prelinge propria viată ca un susur cristalin al poeziei sau ca un surâs înlăcrimat al destinului.
Literatura concentrationară a detinutilor politici-pătimitori, slujitori ai Adevărului este în fapt un document rar, dar mai presus de el, ea este o memorialistică si un îndem sacru al spiritului crestin de jertfă.

„Suferinta, spunea marele Părinte Arsenie Boca, pe lângă durere, este si ascultare si această ascultare binecuvintează chemarea.” („De dincolo am să vă ajut mai mult”-Mărturii despre Părintele Arsenie Boca. Ed. Agaton, Făgăras, 2014, p. 20)

Crestinii trăitori ai dreptei credinte în libertate sunt niste luptători iscusiti, dar îngrăditi de libertate devin circumscrisi libertătii harice, devin eroii temerari ai spiritului mistic care trăiesc profund suferinta, sacrificiul suprem, jertfa, pe cea mai înaltă treaptă a iubirii: martiriul.

„O, voi eroi si martiri, mucenici ai luptei pentru Hristos, care ati urcat vitejeste Drumul Golgotei biruind moartea pământească între zidurile de sânge ale temnitelor, sau pe crestele de foc ale muntilor, călăuziti de lumina biruitoare a Sfintei Cruci ati trăit zguduitoarea dramă a sfintei chemări, răspunzând prezent la supremul apel al Mântuitorului Iisus Hristos, întru apărarea sfintei Sale asezări.
Din carnea voastră răstignită pe lemnul Crucii, sau străpunsă de pumnalul trădării si miseliei, vor creste glorii mari de noi mucenici care vor sta scut în fata potrivnicului-biruintă ascunsă când zidul de ură si miselie se va prăbusi.” (Răstigniri ascunse-mărturii- vol. I, Editura Fundatia culturală „Buna Vestire”-Bucuresti, 2004, p. 504)

În acest context scriitorul nu mai este nevoit să facă deplasări de cercetare pentru a strânge materialele documentării, ci pe constiinta luminată de adevăr, zugrăveste cu propriul sânge Icoana mărturisirii.
Memorialistica crestină mărturisită ca taină ortodoxă trăită de erou, urcă deasupra evenimentului literar, ca apoteoză a unui monument al veacului în care strălucesc destinele unor generatii, în care se bucură însăsi destinul Neamului său.

În clipele de cugetare crestină ale tumultului răgazului rămas, luptătărul Petru Baciu a depus mărturie în scris pentru răstignirile ascunse ale Neamului sub regimurilor totalitar-tortionare în operele:

-Răstigniri ascunse-mărturii- 2 vol. Editura Fundatia culturală „Buna Vestire”-Bucuresti, 2004, 2009;
- Sunt strigătul din urmă. Editura Babel-Bacău, 2012;
- Vesnic osânditi. Editura Babel-Bacău, 2014;
A creat două volume de poezii: „Cine?” si „Inimi Zăvorâte”, conducând într-un colectiv ales de pătimitori <>, revistă de atitudine crestin-românească.

În volumul I al Răstignirilor ascunse, luptătorul-erou Petru Baciu mărturiseste povara si destinul atâtor milenii de încercări ale Neamului dacoromân concentrate în cel mai diabolic secol, al omenirii, veacul XX, în care lui si camarazilor săi li s-au mutilat sufletul, li s-au schingiuit si frânt trupul, li s-au impus pervertirea constiintei, li s-au asaltat credinta, li s-au asediat nădejdea, li s-au alterat trăirea, li s-au zguduit din temelii dragostei întru Hristos si iubirea crestină pentru Neam si lume.

Dar, în iezerul de foc al încercărilor, Dumnezeu le-a binecuvântat suferinta împletind-o din tăria faptelor lor mărete, mistice, deosebite, într-o Scară a biruintei spirituale rezemată cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI:

Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profetii marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ si ne-ngropam martirii camarazi. // Noi suntem oseminte risipite mii/ Si glas de clopot ce-am vestit furtuni/ Când tulnicele sunau jale pe câmpii/ Noi desteptam chemarea din străbuni. // Noi celor drepti le-am înăltat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri/ Cu el am străbătut prin mlastini sau ogor/ Si l-am sfintit cu jertfele de ieri. // Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost./ Cu sânge cald rosit-am caldarâm si flori, / Noi am slujit vecia neamului si-un rost./ Pe fruntea tării pus-am aurori. //Legenda noastră stă si azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alti strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Si numele ni-l scuipă cu noroi. // Noi am căzut răpusi, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Si-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci.

Sensurile trăirii profunde se găsesc doar într-un mare destin.

Numai Adevărul, Credinta, Dragostea si Libertatea se plătesc cu viata, restul se rabdă.
Numai dacoromânul, nemuritor fiind, păseste în timp peste vesnicie.
În Suferintă, Eroul învinge. În durere luptătorul moare.
Trăirea ortodoxă este să răspunzi permanent lui Dumnezeu: prezent!
Suferinta si ruga depăsesc dimensiunea unei Biblioteci în cunoastere.

Luptători ai Credintei, mărturisitori ai Adevărului, eroi ai Libertătii, martiri ai Dragostei au făcut din Suferinta lor, o Icoană a Crucii biruitoare: „căci forta ai cărei slujitori ei vor să fie, este etern invincibilă, iar rănile căpătate în luptă pentru Hristos sunt mărturii care vorbesc despre măretia luptei lor.” (Răstigniri ascunse-mărturii- vol. II, Editura Fundatia culturală „Buna Vestire”-Bucuresti, 2009, p. 296)

Strigătul din urmă al lui Petru Baciu este o chemare la demnitatea întru Neamul dacoromân, o cinstire a memoriei memorabililor nostri Străbuni, un îndemn la alegerea unei Elite spiritual-crestine, călăuzitoare a multor generatii spre un destin asumat mântuirii, un apel la constiinta harică ce se întrupează misiunii de mărturisitor si vocatiei de martir.

Ecoul strigătului luptătorului, eroului si mărturisitorului Petru Baciu se răsfrânge asupra multor chemări de seamă, dar în mod expres si asupra Femeii. Dacă firescul bărbatului constă în <>, entuziasmul religios al Femeii se întrupează vesnicului << a fi!>>, săltându-si astfel frumusetea într-o Icoană a strălucirii.

Numai frumusetea si sfintenia Femeilor înmiresmează sublim armonia cosmosului.
„Despre femeia crestină, despre femeia-fecioară si femeia-mamă, scriem cu un condei înmuiat în dragoste si recunostintă, dar si cu intentia de a sublinia uriasul rol al femeii în istoria omenirii... Gestul de smerită supunere al Noii Eve, Sfânta Fecioara Maria, prin acel <> rostit pentru omenire, ne-a izbăvit din moarte, blestem si suferintă, dându-ne sansa mântuirii, prin nasterea Domnului nostru Iisus Hristos pe acest pământ...
Maica Domnului este modelul suprem pentru femeia crestină din toate timpurile...
Femeia este mult mai întelegătoare decât bărbatul fată de tot ceea ce înseamnă viată: ea iubeste florile, iubeste păsările si animalele, iubeste oamenii. Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată si mai simtitoare decât bărbatul... De soarta femeii depinde soarta lumii, asa cum afirmă, ca un adevărat vizionar Mihai Eminescu: << Dati-mi mame crestine si voi schimba soarta lumii!>>...
Femeile-mame au dăruit totul neamului..., au concentrat forta neamului nostru, uimindu-ne de capacitatea lor de jertfă si viziune lucidă asupra vremurilor în care trăiau. N-au dat înapoi nici o clipă, pe bratele lor au legănat destinul nostru ca neam, crescând si educând voievozi, eroi, patrioti, martiri, preoti si monahi...
Si-au asteptat, cu suspinuri caste, ani de-a rândul, sotii sau logodnicii luati sclavi sau prizonieri, deportati, exilati, închisi în temnitele comuniste, primind din depărtări doar un colt de fotografie stearsă sau vreun rând de haine însângerate...
Toate au căzut secerate sub povara Crucii, dar s-au ridicat cu nădejdi de Învieri în priviri si în suflet purtând mai departe destinul acestor ostasi si dăruind lumii înfometate de Adevăr pilda vietii eroilor martiri si mărturisitori, pe care însusi Dumnezeu binevoieste să ne-o descopere nouă prin sfintele moaste ale acestora care răsar din gropile comune, de pe tot cuprinsul tării,ca o nouă armată, mai puternică si mai înfricosătoare pentru dusmanii neamului si ai credintei si care fac si vor face minuni cu noi si cu tara noastră.
Dumnezeu a primit jertfa lor curată si e cutremurător să constati că omulnu o recunoaste, situându-se pe o pozitie de negare a adevărului si înfruntare a lui Dumnezeu.
De multe ori au asistat chiar la torturile si supliciile la care erau supusi cei dragi ai lor de către dusmani, amintind aici chipul nobil si prea al Doamnei Maria Brâncoveanu...
Alte aureolate eroine au suferit ele însele torturi pentru că nu au vrut să-i trădeze pe bravii luptători. Au fost închise în cruntele închisori comuniste, umilite, înfometate, bătute crunt, unele chiar născând prunci pelespezile reci, prunci ai nădejdii si ai suferintei pentru ideal... Au mers cu bucurie în temnite sau la moarte decât să trădeze si să provoace cuiva suferintă.
Obrazul curat si luminos al acestor eroine ale neamului a fost pălmuit de brutele regimului comunist, pieptul cald le-a fost strivit, mâinile însângerate, mândrele haine, tesute de ele în noptile lungi de iarnă, le-au fost rupte, frumosul păr feciorelnic le-a fost smuls.”
( Sunt strigătul din urmă. Ed. Babel, Bacău, 2012, p. 77 s.u.)

O soartă temerară si un destin mult încercat l-au urmat ca o umbră si ca o cunună, pas cu pas, clipă de clipă, în prigoane, în anchete, în torturi, în „libertate”, în foamete, în lagăre, în geruri, în izolări, în persecutii, în temnite, în transee, în asalturi pe metereze, în calomnii, în urzeli miselesti, dar luptătorul crestin Petru Baciu a tâsnit deasupra tuturor biruind vremelnicia vitregiilor, mustind poeme de balsam tării însângerate, înăltând altare sfinte muntilor de oseminte înlăcrimate.

„Luptătorii din munti si cei căzuti acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte si au deschis altele noi.
Cei căzuti în lupta cu diavolul rosu sunt tămâie si smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămasi acolo, în munti, nestiuti de nimeni, sunt prohoditi doar de susurul izvoarelor si de tremurul frunzelor.”(Vesnic osânditi. Ed. Babel, Bacău, 2014, p. 34)

Scânteie divină din Rugul Aprins al marelui Suflet traco-geto-dac, Petru Baciu se naste într-un moment de răscruce, după înfăptuirea mult prea însângeratei Uniri de la 1918, care desi asezase Patria în hotarele ei milenare, furtunile dzmembrării spirituale o bântuiau necontenit zgâltâind-o din temelii.

Sub pavăza Crucii lui Hristos si-a regăsit identitatea străbună, născând în viitorul luptător zelul aprig al afirmării Natiei sale ca o Natiune crestină, demnă si autoritară, urmasa princiară a nobilei Dacii.

Înrolat între Adevăr si credintă, energia si eroismul curajului său justifică lupta cauzei si înflăcărarea idealului de a deveni cu adevărat un ostas al constiintei si un mărturisitor al faptei, un iubitor al jertfei.

Întru multi ani binecuvântati, poetului, mărturisitorului, luptătorului si eroului nostru crestin Petru C.Baciu!



( Brusturi- Neamt- 10.iulie 2015)





Gheorghe Constantin Nistoroiu    7/15/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian