Canada in patru cărti
De câte ori astept vizitatori din România, prima mea grijă este de a aseza pe măsuta ( “coffee table”, cum o numesc canadienii) de lângă cel mai comod fotoliu din casă patru cărti, cărti ce scriu despre asezarea Canadei între tărmurile celor două oceane, Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific, asezare ce i-a îngăduit treptat Canadei de a trece de la stadiu de tărâm la cel de teritoriu, de la cel de domeniu la cel de tară. Înainte de a păsi pe străzile din Toronto, înainte de a te lăsa fascinat de căderea uriasă de apă a cascadei Niagara, “traversarea” acestor cărti îti dă deja sentimentul de Canada, tară formată din obiecte-talisman modelate de mâinile aborigenilor, din scrisorile scrise de soldatii canadieni în transeele din Europa, din pastele groase ale tablourilor Grupului Celor Sapte, din minunata poveste a Anei, spusă de Lucy Moud Montgomery, o tară formată din orase mici ce îsi asteaptă turistii cu muscate si din cutii postale aliniate de-a lungul autostrăzilor…
As începe cu “The Museum Called Canada”, de Charlotte Gray. Fiecare pagină este o reconstituire a câte unui obiect ce detine secretul si mireasma timpului când a fost zămislit sau când a fost folosit. Si cum însăsi autoarea afirmă că istoria timpurie a Canadei stă scrisă în piatră, am să amintesc doar de un “inukshuk” din aproximativ 1850, care este construit din pietre suprapuse, sub forma unui om cu bratele intinse( traducerea liberă de la “inukshuk” ar fi chiar “în formă de om”) folosit de aborigeni ca semn ce indica directia drumurilor sau locurile de vânat si pescuit. O altă pagină este consacrată uneia din primele flori de mac, tesută din bumbac, ca simbol al sacrificiilor din primul război mondial. După ce străbati cele 700 de pagini, ai sentimentul că ai trăit tu însuti istoria Canadei.
A doua carte, la fel de fascinantă, “Canada, a Portrait in Letters”, e tot de Charlotte Gray. Cartea propune o istorie “intimă”, dacă am putea să o numim astfel, a Canadei. Majoritatea scrisorilor sunt scrise de părinti, de fii, de frati si surori, de soldati, de reporteri plecati pe frontul din Europa, cum e cazul lui Frank, ce scrie din Bucuresti părintilor lui în British Columbia, în August 28, 1939, spunându-le că speră că România nu va intra în război, de doctori, cum e doctorul Norman Bethune din Montreal, plecat să ajute poporul chinez, în timpul războiului lui cu Japonia. Citindu-le te încarci de emotii si sentimente. Impresionantă mărturisirea doctorului către prietenul lui: “I dream of coffee, of rear roast of beef, of apple pie and ice cream. Books-are books still being written?” Si astfel în cele 217 de scrisori se tese timpul afectiv al Canadei, din care faci si tu parte.
“Northern Lights” cu subtitlul “Masterpieces of Tom Thomson and the Group of Seven”, de Joan Murray este a treia carte ce îi întâmpină pe musafirii mei din România si mă bucur mult, pentru că peisajele canadiene pictate sunt diferite de cele de acasă; sunt mai austere, iar penelul, firesc, mai îngrosat. Astfel intră puternic în istoria artei Algonquin Park, cu tot ce are el ancestral si pitoresc. Albumul, cu peste 200 de reproduceri, este un timp concentart, asa cum este si pictura creată de Tom Thomson si Grupul celor sapte: o pictură adusă la maturitate din faza de pionerat, o pictură post- impresionistă, dar clasică, cu discipoli si cu iubitori de culoare, desen si spatiu.
Mi se pare firesc ca a patra carte să fie “A History of Canadian Literature”, de W.H.New. “O” istorie si nu istoria, pentru că este o carte cu caracter deschis, eliberată de rigiditatea enumerărilor si a datelor greoaie. Autorul eseist dă frâu liber gândului , invitindu-ne în lumea miturilor si povestirii, ca apoi să ne arunce în universul paginilor scrise, subordonate definitiv limbii.”What might happen if a character entered a world of language, a world where changes in the manner of expression actually altered time, place and identity?”, se întreabă criticul. Bineînteles că nume de autori ca L.M. Montgomery, Margaret Atwood, Alice Munro nu te surprind să “locuiască” în spatiul cărtii, dar cu un nume ca Jacques Poulin, cu romanul său “Le Vieux Chagrin” te întrebi imediat ce alti scriitori canadieni mai poti citi , cu atât mai mult cu cât aflii că pentru autor “the words are independent like cats”.
Si astfel mai mai că sunt tentată să mai adaug o carte despre Canada pe măsuta de lângă cel mai comod fotoliu din casă.
|
Adriana Gheorghiu 6/11/2015 |
Contact: |
|
|
