Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Folosul ecuatiei

Se scarpină în cap si nu întelege cu ce anume a gresit, de este nevoit să trecă prin asemenea cosmaruri. Necunoscute misterioase si numere banale îi joacă batjocoritoare în fata ochilor tontoroiul ,enervându-i ratiunea si tulburându-i frumusetea copilăriei sale .
- Mugurele, sigur te descurci ?
- Nu înteleg, domn′ profesor, la ce naiba îmi trebuie mie ecuatiile astea ?
- Păi, cum să îti explic , ca să întelegi ....Uite ,de exemplu eu . Pe la douăzeci si ceva de ani ,mă plimbam linistit pe mijlocul bulevardului si credeam că nimeni si nimic nu o să-mi perturbe traiectoria. Dar vezi tu ,Mugurele ,nimic nu este vesnic pe pământ. Si la un moment dat, te loveste-n plin si pe neasteptate ceva care îti umple inima de bucurie ,dar în acelasi timp îti întunecă vederea si îti suceste mintile. Dragostea ! Iar eu am ajuns pe neasteptate din mijlocul bulevardului ,într-o căsută de la tară, asezată la capătul unei ulite neasfaltate ,care te îmbălsăma cu noroi din cap până-n picioare la fiecare ploaie un pic mai serioasă. Niciodată nu mi-am imaginat că as putea trăi departe de lumea umplută de asfalt si agitatie ,dar tocmai de aceea nu trebuie să pronunti cuvântul „ niciodată ” ,căci soarta îti râde-n nas întotdeauna. La blocul meu chibrit de la oras,apa venea întotdeauna când o chemai la robinet ,iar temperatura o umflai doar printr-o singură rotire de buton. Dar toate astea fuseseră odată.... Acum apa nu mai vroia să vină singură ,o aduceai cu o găleată tocmai de undeva ,din străfundul pământului ,iar iarna aveai căldură-n casă doar dacă te învredniceai vara să aduci lemne ,să le tai ,să le crăpi,si-apoi să le asezi frumos, sub streasină,să nu le plouă. Adică era nevoie de mult mai multe rotiri puternice de trup si nu doar de una simplă, de buton.
Exact în timpul prelucrării lemnelor pentru iarnă am nimerit si eu în curtea socrilor . Bătrânul lucrase o viată la pădure ,dar vârsta înaintată îl mai tinea din când în când de mijloc. Iar eu băiat simtit ,m-am oferit să îl ajut. Mi-a explicat rapid unde anume să lovesc ,să crape mai rapid si să scăpăm mai iute de belea. Un timp a mers destul de bine. Dar la un moment dat, cineva l-a strigat la poartă ,asa că toată operatiunea nu a rămas decât în cârca mea. Un lemn mai noduros îsi astepta cuminte rândul la pierire. Si l-am lovit asa...cu milă , să-i fac sfârsitul,mai plăcut. Numai că el mi-a refuzat toporul , aruncâdu-l brutal în sus, direct spre beregată. Noroc că m-am ferit la timp.
„ Faci pe nebunul deci ?! Stai că-ti arăt eu cine-i seful ! ” Apuc toporul cu tărie si cu dorintă aprigă de răzbunare ,i-l trântesc cu toată forta peste nodul negru si hidos.... Si-acolo a rămas ! Am încercat să-l scot încet,dar fără rezultat. Nodurosul îl tinea strâns ca să-mi arate că forta brută nu rezolvă întotdeauna lucrurile. Mai trebuie si-un pic de minte... Văzusesem la socru-meu că-n cazuri de-astea ,este nevoie si de mai. Un fel de butuc tare din lemn, făcut de ăl bătrân ca să-l ajute la strânsoare. Lovesc cu putere spre capul de fier al toporului...Numai că maiul nu era obisnuit cu filfizoni de la oras .Se dă mai într-o parte ,făcându-mă să nimeresc exact în coada toporul nevinovat . Am zburat-o dintr-o singură lovitură ,direct în vale ,peste gard. „ Nu prea e-a bună ! ” Mă uit instantaneu la socru-meu , ca să constat dac-a realizat evenimentul ,dar nu era totul pierdut. Explica cu lux de mâini si amănunte ce-a pătimit el ,la pădure. Numai că unii mai pătimesc din când în când si-n curte.... Îmi amintesc rapid de celălalt topor. „ Trebuie să mă ajut de el să-l scot pe ăsta ,răposat pe câmpul de bătaie.” Înfig cu putere si nu stiu exact prin ce minune ,reusesc să îl eliberez. Îl ascund cu grijă într-o parte si revin încrezător la locul actiunii ,bucurat de mica mea victorie. Dar dac-ai câstigat o bătălie ,nu-nseamnă negresit c-ai câstigat războiul. Al doilea topor zăcea la fel de-ntepenit, în nodul negru de furie că nu vreau să renunt. Apuc din nou cu sete maiul ,hotărât fiind ca de data asta să marchez. Dar maiul nu suportă bulevardierii asa că mă trimite la fel ca prima oară ,să stau la rând. Si tot la coadă ! Asta n-a mai zburat ca prima , dar zace fracturată, legată de topor doar printr-un firicel de lemn, subtire .
- Ce naiba ai făcut ?? Ai rupt coada la topor ? îmi întrerupe socru-meu contemplarea încruntată. Măi ,că nepriceput mai esti ! Vezi colo în dreapta ,că mai e un topor ,adu-l încoa să-l scoatem pe-ăsta !
Mai mult de gura lui ,mă duc în dreapta ,ca să aduc toporul. Si-l tin în palma stângă.
- Ce e ăsta ?? Nu mai are coadă ???
- Păi a avut ,dar a zburat departe.
- Bă, tu esti nebun ??!! Mi-ai stricat două topoare în cinci minute ?? I-am spus eu fie-mii să nu ia un merintic de la oras, că ăstia freacă bulevardul si habar n-au de munca curtii. Nu sunt în stare nici să scoată o găleată de apă . Si-i tot dădea înainte cu insultele . Iar eu tăceam ca mortul în păpusoi, simtindu-mă cu musca pe căciulă. Si chiar mă întrebam ce-a fost în capul fie-sii de m-a luat. Pesemne tot dragostea i-a-ntunecat si ei gândirea !
Trecuseră vreo cinci minute si el mă bombănea mai abitir ca la-nceput. Si până la urmă ,m-am cam plictisit:
- Auzi bre , dacă nu încetezi în momentul ăsta ,îti dau o ecuatie !
Nu stiu exact ce-a înteles că-i dau ,dar a tăcut pe dată mâlc. Abia după un minut si-a mai venit în fire :
- Lasă tată că fac eu,că dumneata esti de la oras ,nu ai de unde să stii toate treburile curtii. Dumneata stai colo jos si te odihneste !
M-am asezat mai în spate pe o buturugă ,dorind să-i studiez miscările în continuare ca să trec cu brio peste statutul de merintic.
Nu trece mult si prin fata portii trece vecinul Sandu, de care auzisesem că nu era chiar vecinul preferat al lui ăl bătrân. Iar ăl bătrân prinde curaj :
- Băi, Sandule ,să nu dea naiba să te mai bagi cu gardul ,că dacă mă enervezi îl chem pe gineri-meu si-ti bagă imediat o ecuatie ! M-ai înteles ?
Vecinul ar fi avut multe de zis ,dar la vederea mea ,s-a cam înfricosat si si-a văzut de drum.
- Asa că vezi tu ,Mugurele ,la ce îti foloseste o ecuatie ? Îti rezolvă instantaneu orice problemă !
- Asa o fi ,cum ziceti dumneavoastră,dar mie, tot nesuferite îmi sunt !









Dan Gheorghilas     5/23/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian