Mircea Radu Iacoban - Trăim o singură dată
Cu putin timp în urmă, când l-am felicitat pe prietenul Mircea Radu Iacoban la împlinirea vârstei de 75 de ani, el mi-a răspuns glumind:
- 75? Cum de s-a întâmplat? Probabil că nu am fost atent!
Teoretic ar fi fost posibil să-i scape "amănuntul" pentru că M.R.I. este si a fost întotdeauna un om foarte ocupat. Cu aproape de toate.
Suntem prieteni de când aveam amândoi 16 ani si oricât m-as strădui, nu reusesc să înregistrez multiplele activităti ale sale. Nu împlinise 20 de ani si transmitea la radio meciurile de fotbal ale echipei nationale, însotind-o si peste hotare.
A publicat prima sa carte fiind student.
A fost responsabilul subredactiei revistei "Viata studentească", dar si conducătorul cenaclului literar al studentilor ieseni (din care făceau parte Marin Sorescu si alti câtiva printre care si...eu).
A fost unul din ctitorii revistelor "Iasului literar" si "Convorbiri literare" în format actual, secretarul de redactie al revistei "Cronica" si vreme de aproape două decenii secretarul filialei Uniunii Scriitorilor. Iacoban a înfiintat si a fost primul director al Editurii "Junimea", prozator (oare câte romane si culegeri de proza scurtă s-au adunat?), dramaturg, autor de scenarii de film si de teatru radiofonic, redactor de carte (la cărtile altora), membru în juriile unor concursuri literare, corespondent pe frontul din Transnistria.
A condus timp de unsprezece ani Teatrul National din Iasi si alti ani, până la pensionare, Teatrul pentru tineret "Luceafărul".
Continuă să publice romane, scenarii, schite si să detină de ani de zile o tableta jurnalistică, cu aparitia de trei ori pe săptămână la un cotidian.
Nu am terminat. Mircea Radu Iacoban are si...timp liber.
Joacă sah frecvent, este vânător si pescar amator (destul de ghinionist), îl preocupă fotbalul, călătoreste mult si revine des în Bucovina de care, presupun, e îndrăgostit. Îl interesează pictura, medicina, muzica cultă, gastronomia, istoria si nu stiu când găseste timp să cutreiere pădurile în căutare de hribi si mânătărci.
Si uite asa s-a întâmplat că... nu a fost atent cum au trecut anii!
Dar în ziua aniversării, a fost lansat încă un volum de M.R.I. Întitulat "Trăim o singură data". Cartea, numărând aproape 700 de pagini, este un jurnal cuprinzând notatii ale autorului pe o perioadă semnificativă, din anul 2004 până la sfârsitul anului 2014.
Cu ochiul atent al gazetarului născut, cu sensibilitatea scriitorului, cu spiritul critic al...criticului, cu umorul omului de bun gust, sunt notate fapte, idei, situatii care crează imaginea caleidoscopică a perioadei.
"Te sinucizi", l-au avertizat prietenii care au aflat de intentia de a publica jurnalul, "vei irita si-n dreapta, si-n stâga"...
Dar nu e Iacoban omul care să se teamă de reactiile autoritătilor sau ale celor (multi) pomeniti în Jurnal.
Rânduite într-o specie literară a genului memorialistic, notatiile pertinente ale autorului au iesit în lume, punând uneori în umbră scrierile de fictiune ale altora. Iacoban îsi numeste noua carte "un jurnal polemic".
Asumându-si riscul să irite persoane, să zdruncine rutina, să pună întrebări incomode, dar si să propună solutii inteligente, Jurnalul lui Iacoban reuseste să fie o scriere interesantă si adevărată, o lectură pasionantă si, de ce nu?, instructivă.
|
Dorel Schor 5/10/2015 |
Contact: |
|
|
