Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Atitudini - Libertatea si setea de răzbunare

„Vreti să fiti liberi? Fiti uniti pe vecie…uniti, uniti, uniti!”- Friedrich Schiller

În luna mai anului 2012, am avut prilejul de a vizita frumosul si interesantul oras Baltimore, unul dintre cele patru aglomerări urbane ale megalopolisului american. Am scris despre această vizită într-unul din articolele mele. Nu m-am dus să fac o investigatie socială, m-am dus ca un simplu vizitator, să mă bucur de frumusetile dezvăluite vederii. Mi-am zis atunci: Ce fericit trebuie să fie omul care poate locui în acest oras!

Baltimore, destinatie turistică impresionantă, este un oras fondat în anul 1729, numit după Lordul irlandez Baltimore – titularul fondator al Colony of Maryland; are un climat subtropical umed, iar Inner Harbor (portul interior) a fost cândva al doilea port de intrare pentru imigranti în Statele Unite si un important centru de productie. Astăzi portul vechi a devenit un loc de promenadă, cumpărături, divertisment. Este un oras independent din statul Maryland al Americii, situat în partea centrală a statului, pe malurile unui râu care se varsă în golful Chesapeake, la o distantă de aproximativ 40 de mile (64 km) la nord-est de Washington, D.C. Populatia orasului este destul de numeroasă, ocupând locul 20 din tară. Este si astăzi unul din principalele porturi ale Statelor Unite, fiind situat mai aproape de marile piete de mărfuri din partea centrală a tării, decât orice alt port de pe coasta de est.

Zilele trecute am putut vedea un conflict produs în acest oras, conflict care mi-a umbrit imaginile frumoase pe care le-am avut la vizitarea lui. Sute de protestatari au distrus magazinele si au incendiat clădiri din Baltimore si totul s-a produs după înmormântarea unui tânăr de culoare în vârstă de 25 de ani, Freddie Gray, decedat la o săptămână după incidentul arestării lui în timp ce fugea de politisti, nevrând să se predea, suferind o rană la coloana vertebrală. Protestele s-au declansat si au degenerat în revolte, în timpul cărora au fost răniti mai multi politisti. Autoritătile se confruntă cu cel mai violent protest împotriva comportamentului politiei fată de afroamericani, de la cel din Ferguson, Missouri, desfăsurat anul trecut.

S-a decretat stare de urgentă si a fost trimisă Garda Natională la locul respectiv. Sase politisti au fost suspendati în cazul lui Freddie Gray si Departamentul american de Justitie investighează evenimentul. Multi tineri au simtit setea de răzbunare, si-au vărsat focul, mânia, necazul pe cei care vegheau la ordinea orasului si în custodia cărora fusese tânărul curând decedat. Sigur că există o cauză care a provocat atitudinea de furie, cred că ea nu trebuie blamată, ci probabil, va trebui luată în seamă, analizată si remediată, pe cât este posibil. Anihilarea răului va trebui să vină din ambele părti, ajungându-se la cuvintele întelepte: „Vreti să fiti liberi? Fiti uniti pe vecie…uniti, uniti, uniti!”

În clipul video, oferit nouă spectatorilor, un adolescent rebel încearcă să scape de mama sa, care continuă să-l pălmuiască pentru comportamentul violent. Despre femeie am aflat din presă că a fost desemnată drept „Mama Anului” de către utilizatorii retelelor de socializare, dar si de un cunoscut jurnalist care a scris pe Twitter: „Mama anului în Baltimore. .. mama mea ar fi făcut acelasi lucru”. Altii au condamnat gestul mamei, motivând că ar fi trebuit mai mult iubit cel plecat de lângă ei si nu au fost de acord cu titlul oferit mamei adolescentului rebel.
Pe scurt, femeia si-a recunoscut fiul ca participant activ la proteste aruncând cu pietre în politistii care se străduiau să calmeze situatia din zonă si care purta o cagulă neagră pe fată, aplicându-i „o corectie fizică”. Amuzati unii, sau indignati altii, priveau clipul, modul în care mama aplica lectia unicului ei fiu, pe care se spune că îl crestea singură, deci îsi asumase integral educatia.

Îmi permit a spune, în acest caz, că italianul Giordano Bruno (sec. XVI) avea dreptate când afirma că uneori mai mult se poate învăta de la oamenii simpli, decât de la filosofi, pentru că oamenii simpli merg pe cărările naturale ale bunului simt...

Sigur că imediat m-am întrebat ce sentiment i-a determinat pe acesti tineri să actioneze într-un mod în care stricau armonia ce domnea în acel oras, să arunce cu pietre, să incendieze masini si localuri? Mai putem considera, în acest moment libertatea omului ca fiind parte divina din el?
Gestul acestei femei care tremura probabil pentru soarta fiului său, rationamentul ei, furia care a cuprins-o la descoperirea gestului fiului, ea dorind linistea si nicidecum răfuiala, mi-a amintit versurile, pe care le-am citat cu altă ocazie, ale poetului si scriitorului român Vasile Militaru, în cartea sa „Vorbe cu tâlc”: „Pe copil să-l tii în frâne,/ De vrei om la toti să placă;/ Nu-l lăsa orice să-ngâne,/ Nu-l lăsa orice să facă;/ Nu-l lăsa după plăcerea-i unde vrea el să se ducă…/ Din acelasi lemn se scoate si icoană si surcică!” Pe de altă parte, energia si nerăbdarea tinerilor care se simt frustrati, neluati în seamă, pedepsiti uneori cum nu se cuvine, le dă ghes la asemenea actiuni. De data aceasta moartea unui tânăr în conditii suspecte a creat o stare de suspiciune si de revoltă.

Filozoful român Petre Tutea (sec. XX) arătând bipolaritatea libertătii, spunea: „Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agătată de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale crestine, sau poti să cobori în întuneric”. Furia turbată a distrugerii nu cred că poate fi acceptată de un om „cu scaun la cap”, cum se spune. Construim si ordonăm totul în jurul nostru cu multă greutate timp îndelungat, ca în câteva clipe să distrugem ce am construit si să instituim haosul. Spunea cineva că libertatea cea mai mare o are democratia haotică si nu cea civilizată, „în această libertate haotică actionând mai mult dreptul fortei si nu forta dreptului”. Lipsa de măsură, de control al simturilor este un mare păcat săvârsit fată de armonia creată în jurul nostru. Datorăm Celui de Sus urcusul acestei vieti, dar si mare parte nouă, adică fiecăruia dintre noi, si nu trebuie acceptat coborâsul. Nu ar fi bine să pretuim mai mult libertatea spiritului si s-o drămuim pe cea a trupului?

Libertatea este importantă pentru viata noastră si chiar dacă cele mai mari bunuri ale vietii sunt considerate a fi sănătatea, tineretea si libertatea, aceasta din urmă „nu trebuie să însemne libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trăirea în hazard si în eventual”, spunea istoricul religiilor - Mircea Eliade. La ce folosesc aceste răfuieli distrugătoare? Oare dreptatea nu se poate institui în liniste, fără atâta suferintă? De ce să ne răzbunăm în acest mod haotic, barbar? Să distrugem ce am dobândit? Răzbunarea determină acte de sălbăticie, de cruzime si care, de cele mai multe, se dovedesc a fi inutile. Unii se răzbună prin ultra pasivitate, dar mocnesc în interiorul lor, altii prin barbarie refulează sentimentele. Oare calea de mijloc, folosirea ratiunii, nu ar putea fi mai de folos? Fiindcă sunt momente când doar ratiunea poate elucida un conflict. Nu asa s-ar putea ajunge la aflarea adevărului si la linistirea spiritelor?

Înteleptul grec Socrate, acuza libertatea, considerând-o poarta tuturor dereglărilor individuale si sociale, calea spre desfrâu si descompunere. Aristotel era apărătorul libertătii, considerând-o poarta prin care intră bucuria de a trăi, poarta prin care intră viciile fiind pasiunea. Dar suntem atât de diferiti, fermecător de diferiti la trup si la gând si acest fapt determină alegerea actiunilor noastre. De curând, libertatea a fost clasificată: libertatea de a gândi si simti în conformitate cu propria noastră constructie, libertatea de opinie deschisă, adică de a exprima public ceea ce simti si gândesti (totalitarismul o limitează strict), libertatea de actiune (limitată în orice sistem socio-uman (totalitarismul limitează drastic această libertate). Oamenii, totusi, gândesc si asimilează în mod diferit libertatea. Oricum, viata a dovedit că omul are nevoie de libertate, dar trebuie să accepte si non-libertatea în unele cazuri, altfel echilibrul social nu este posibil. Solutia optimă este greu de stabilit, dar ea este mereu analizată si determinată în functie de conditiile concrete în care se desfăsoară actiunea. Brutalitatea nu poate fi îngăduită nici din partea multimii si nici din partea celor care veghează asupra ordinii. O analiză adâncă a cauzelor care determină actele de răzbunare trebuie făcută, întelegându-se că omul se poate simti liber, neîncorsetat, bun si ne-încrâncenat, doar atunci când există în preajma lui un comportament civilizat si tolerant, o gândire si o actiune disciplinată. Setea de răzbunare nu poate linisti fiinta! Dreptatea însă, da!

– Carolina de Nord







Vavila Popovici    5/4/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian