Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os si zicea:
- Veniti să vânăm în păduri nepătrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic îsi schimbă în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...
- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...
Dar printul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcus căprioara cuminte
si linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviti cum se-nvârte făcându-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti să-l lovim cu săgeată de lemn!...
- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviti cum pufneste si scurmă stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti să-l lovim cu săgeată de fier!...
- Stăpâne, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăznet.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.
Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviti unde-si află odihnă si loc
mistretul cu colţi de argint, din poveste:
veniti să-l lovim cu săgeată de foc!...
- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispret.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.
Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
îl trase sălbatic prin colbul roscat.
- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună si plânge?
Ce vestedă frunză mă bate mereu?...
- Stăpâne, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar printul răspunse-ntorcându-se. - Taci.
Mai bine ia cornul si sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinti după creste luna
Si cornul sună, însă foarte putin.
|
Stefan Augustin Doinas 4/26/2015 |
Contact: |
|
|
