Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Un dialog duhovnicesc cu Înaltpreasfintitul Părinte Ioan Selejan

„Despre societatea de astăzi care ne împinge spre o utopie impusă” – un dialog duhovnicesc, viu si deosebit de sincer cu Înaltpreasfintitul Părinte Ioan Selejan – Noul Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului …

În cele ce urmează vă invităm să luati aminte, cu multă seriozitate si responsabilitate, la întâlnirea de suflet cu Părintele Arhiepiscop si Mitropolit Ioan Selejan – fostul “Ioan al muntilor” sau “Ioan din Carpati” iar în prezent - Noul Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului, căci veti asista, cu mult folos, la un viu, folositor si binecuvântat dialog duhovnicesc, realizat si purtat cu Arhiereul demn si destoinic ori pilduitor Ioan Selejan – care s-a născut la 16 noiembrie anul 1951, în localitatea Pietrani, judetul Bihor, fiind primul Episcop al Episcopiei Covasnei si Harghitei, înfiintată în anul 1994... Studiile sale sunt următoarele: Liceul „Constantin Brâncusi” din Oradea, promotia 1971; Facultatea de Instalatii si Automatizări din Bucuresti, promotia anului 1976; Seminarul Teologic din Craiova, promotia 1986; Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, promotia anului 1990; Institutul Biblic din Ierusalim, perioada anilor 1991-1994; Cursurile de doctorat le-a urmat la Institutul Biblic din Ierusalim, domeniul Biblice, Egiptologie si Orientalistică. Iar din activitatea sa bogată si deosebită spicuim următoarele: În anul 1980 si-a început viata monahală la Mănăstirea Lainici, judetul Gorj; A fost hirotonit diacon la aceeasi mănăstire în 6 august anul 1990; A fost hirotonit preot la Mănăstirea Tismana în 15 august anul 1990; Între anii 1990-1994 a fost Staretul Mănăstirii Lainici; În anul 1994 a fost Arhimandrit si Superior al Asezămintelor Românesti de la Ierusalim; În 9 iulie anul 1994 a fost ales Episcop al Covasnei si Harghitei; A fost hirotonit Episcop la Mănăstirea “Sf. Proor. Ilie Tesviteanul” din orasul Toplita, judetul Harghita în 20 iulie anul 1994; În 25 septembrie 1994 a fost instalat Episcop al Covasnei si Harghitei, la Miercurea Ciuc.
În ziua de 12 septembrie anul 2007 a fost unul din cei trei candidati la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române. Pe 23 februarie anul 2008 sinodul mitropolitan ortodox de la Iasi l-a desemnat drept candidat pentru functia de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. In urma sedintei Sfântului Sinod al Bisericcii Ortodoxe Române din luna iunie anul 2009, Preasfintitului Părinte Episcop Ioan al Covasnei si Harghitei i-a fost acordat titlul de Arhiepiscop Onorific, ca un gest de răsplată, pretuire si profundă recunostintă pentru întreaga sa activitate, plină de trudă, jertfă si sacrificiu, în cei saisprezece ani de Arhipăstor duhovnicesc al tinutului românesc din centrul tării, al Covasnei si Harghitei. Aceasta s-a petrecut după mari si multe lupte. După decembrie 1989, pe fondul frământărilor existente în viata credinciosilor din judetele Covasna si Harghita, a fost reluată propunerea de înfiintare a unei Episcopii pentru credinciosii români ortodocsi din judetele Harghita si Covasna. Asociatiile locale, Liga cultural-crestină „Andrei Saguna“ din municipiul Sfântu Gheorghe si Fundatia cultural-crestină „Miron Cristea“ din municipiul Miercurea Ciuc, întreprind numeroase demersuri pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe de aici, printre care amintim: audienta la vrednicii de pomenire si de pie memorie sau amintire Patriarhul Teoctist Arăpasu si la Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului (1991, 1992).

În cadrul Zilelor „Nicolae Colan“ de la Sfântu Gheorghe, din 4-5 decembrie anul 1993, în prezenta Mitropolitului Dr. Antonie Plămădeală, se discută problema înfiintării unei Episcopii cu sediul la Sfântu Gheorghe (Arcus) sau Covasna. În sedinta Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului din 9 ianuarie anul 1994 a fost propusă pe ordinea de zi, de către Mitropolitul Antonie Plămădeală, după discutia preliminară cu Patriarhul Teoctist si membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înfiintarea unei episcopii pentru zona Harghita-Covasna. La data de 11 ianuarie anul 1994, Adunarea Natională Bisericească a hotărât înfiintarea acestei noi eparhii. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în sedinta din zilele de 22-23 martie anul 1994, la propunerea Adunărilor Eparhiale ale Arhiepiscopiei Sibiului si Episcopiei Albei Iulia, organizarea si delimitarea teritorială a Episcopiei Covasnei si Harghitei, cu resedinta în municipiul Miercurea Ciuc.
În prezenta vrednicului si distinsului Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală al Ardealului, în 31 mai anul 1994, la Catedrala Ortodoxă din municipiul Miercurea Ciuc s-a constituit Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, iar în 12 iulie anul 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a procedat la alegerea întâistătătorului nou-înfiintatei Episcopii a Covasnei si Harghitei, cu sediul la Miercurea Ciuc, sufragană a Mitropoliei Ardealului, în persoana Arhimandritului Ioan Selejan - Superiorul Asezămintelor românesti de la Ierusalim si Iordan. La praznicul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, în 20 iulie anul 1994, la Mănăstirea „Sfântul Ilie“ din orasul Toplita, judetul Harghita, s-a săvârsit hirotonia Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Selejan ca Episcop al Covasnei si Harghitei, fiind întronizat la 25 septembrie acelasi an, la Miercurea Ciuc. Si unde în cei 20 ani de păstorire, Preasfintitul Părinte Episcop Ioan Selejan a înmultit, dezvoltat si crescut numărul parohiilor de la 99 la 135 de unităti, a hirotonit 90 de preoti, s-au construit 34 de biserici, 7 mănăstiri si schituri, 5 capele militare, 25 de case parohiale, au fost reparate 96 de biserici si 67 de case parohiale, au fost restaurate si repictate 49 de biserici. Iar Duminică, 23 august anul 2009, s-a mai scris o dată de aur în hronicul Ortodoxiei de pe aceste bătrâne si vitregite meleaguri: cu prilejul împlinirii a 15 ani de existentă a Episcopiei Covasnei si Harghitei, întâistătătorul acesteia, Părintele Episcop Ioan Selejan, a fost înăltat în treapta arhierească, onorifică de Arhiepiscop, de către Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române…

În urma mutării la vesnicele si cerestile lăcasuri a vrednicului Mitropolit al Banatului – IPS Părinte Dr. Nicolae Corneanu, în toamna anului trecut, la 16 decembrie 2014, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-au ales, în scaunul mitropolitan vacant, pe ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan al Covasnei si Harghitei, iar a patra zi de Crăciun - duminica, adică în data de 28 decembrie 2014, a avut loc, în Catedrala Mitropolitană a Banatului din Timisoara, ceremonia de întronizare a noului si vrednicului ierarh – Părintele Ioan Selejan – Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului.

Înaltpreasfintitul Părinte Ioan Selejan – Noul Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului, ne-a acordat un interviu în care ne vorbeste despre lucruri ce tin de organizarea si abordarea anumitor aspecte din eparhia în care a fost recent întronizat, dar si despre probleme ale societătii de astăzi, ale omului aflat tot mai mult în fata pericolului însingurării si secularizării.

- Înaltpreasfintite Părinte Arhiepiscop si Mitropolit Ioan, prin voia lui Dumnezeu, ati ajuns Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului. Cum v-au primit credinciosii bănăteni?

- Bine ziceti că prin voia lui Dumnezeu, că altfel nu s-ar fi împlinit acest lucru. Am fost primit cu multă bucurie aici. Pe dealul Cosevitei, la intrarea în judetul Timis, zeci de credinciosi, preoti, monahi si monahii au venit cu tricolorul în mâini si cu ochii în lacrimi si mi-au urat cuvinte de bun venit în Mitropolia Banatului. A fost un moment emotionant si pentru ei, dar si pentru mine. Ba chiar am considerat că se retrăieste momentul Unirii celei Mari, cu cei care veneau din toate părtile la Alba Iulia, asa după cum si eu nu am venit singur spre Timisoara, ci însotit de mai multi credinciosi, preoti si monahi din Eparhia Covasnei si Harghitei se întâlneau în acelasi duh de bucurie si unitate românească cu cei de aici, din părtile Banatului. Am simtit lucrarea lui Dumnezeu si orice as mai spune despre acest moment, cred că ar fi de prisos.

- Ce ati făcut mai întâi după ce ati fost întronizat ca Mitropolit al Banatului?

- Am simtit datoria morală să aduc multumire Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor sfintilor, apoi în mod special Sfântului Iosif cel Nou de la Partos, ocrotitorul Banatului, motiv pentru care am si mers în prima zi după întronizare la Mănăstirea Partos pentru a oficia Acatistul sfântului. De asemenea, se cuvine să aduc multumire Preafericitului Părinte Patriarh Daniel si membrilor Sfântului Sinod pentru încrederea acordată si pentru misiunea încredintată la cârma acestei istorice eparhii.
As mai aminti că nu am putut să fac primii pasi în acest drum al crucii Banatului până când nu am coborât cu recunostintă scările ce duc la vrednicii Mitropoliti Vasile Lăzărescu si Nicolae Corneanu, care au reusit să netezească cu multă întelepciune cărarea celor care vin după ei. Mai mult, au reusit să aducă un climat de pace cu toate cultele din acest oras si să aseze în locul tolerantei iubirea frătească.

- Dacă ati amintit de relatiile cu celelalte culte si confesiuni religioase, cum vedeti această provocare, dat fiind cadrul confesional mult mai larg decât cel din Covasna si Harghita, veti continua cele întreprinse de înaintasi sau veti căuta o altă cale de dialog interconfesional?

- Cu sigurantă voi continua să întăresc buna convietuire dintre culte si în acest sens la receptia din ziua de Anul Nou am invitat toate cultele, inclusiv pe cel mozaic, pentru a risipi orice îndoială din sufletele lor, ba chiar am spus că voi da fiecăruia o cheie prin care pot deschide oricând usa Mitropoliei, această cheie fiind cheia iubirii ce ne apropie unii de altii, dar mai ales de Dumnezeu.
Apoi a urmat Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Crestinilor, unde ne-am întâlnit din nou si am fost plăcut surprinsi că au fost prezenti si reprezentantii cultului musulman. Cu acest prilej, am întărit încă o dată că avem fiecare o candelă si o cărare prin această lume ce duce către Împărătia lui Dumnezeu. Mai trebuie să stim că Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel pentru că atâta timp cât în pieptul nostru bate o inimă, înseamnă că suntem toti creatia lui Dumnezeu.

- Cum vedeti anul ce abia a început, cum ar trebui să ne raportăm la drumul nostru prin lume, mai ales că nesiguranta zilei de mâine devine tot mai evidentă?

- Anul acesta, declarat Anul omagial al misiunii parohiei si mănăstirii azi, ar trebui să-l începem cu rugăciune si să-l încheiem cu rugăciune. Se întâmplă însă că de multe ori punem accentul pe aspectele mai putin importante ale vietii cotidiene si dialogul cu Dumnezeu rămâne mai pe urmă, însă ar trebui să începem de aici, de la relatia noastră cu Dumnezeu si cu aproapele si atunci toate celelalte se vor adăuga nouă. Spun acest lucru prin faptul că aceasta este misiunea noastră, a Bisericii, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru tara noastră, pentru poporul român de pretutindeni, pentru oastea tării si să-i pomenim pe cei care au murit în închisori, lagăre si deportări, adică pentru toti eroii si martirii care s-au jertfit pentru demnitatea, libertatea si unitatea noastră, a românilor.
Rugăciunea, altfel spus, este mâna lui Dumnezeu întinsă către semeni, iar dacă nu ridicăm si noi mâna spre El, ne va fi foarte greu să reusim să răzbatem prin lume. Chiar si în Adunarea Eparhială de la Timisoara am subliniat câteva din directiile ce doresc să le urmărim în acest an, printre care lucrarea filantropică să fie prioritară, Biserica să fie mereu în sprijinul celor aflati în suferintă, să avem în atentie satele depopulate care se pot destrăma, preotii care sunt în aceste parohii misionare, bisericile de lemn monument istoric, adevărate tezaure ale culturii si credintei neamului românesc si repet, înainte de toate, să nu uităm să ne rugăm.

- Întrucât ati amintit de importanta culturală a locasurilor de cult în definirea identitătii nationale, considerându-le tezaure culturale, credeti că în viitor factorul cultural poate deveni determinant la evidentierea României în spatiul european?

- Identitatea natională se păstrează prin cultură, cultura fiind ogorul unde cresc florile unui neam. Nu putem vorbi despre cultura natională fără să amintim contributia Bisericii la definirea identitătii noastre ca neam, mai ales că toate evenimentele majore ale neamului s-au realizat cu sprijinul ierarhilor, preotilor si credinciosilor dornici de mai binele acestei natiuni.
Astăzi, cultura română este supusă efectului globalizării si, în loc să fie în progres, mai mult asimilează curente si idei din exterior. Am putea afirma că avem de-a face cu o agresiune culturală externă care nu întotdeauna este de calitate si nu promovează idei de o înaltă tinută morală. Se pune însă întrebarea: până unde o cultură poate primi si elemente din exteriorul său? Dacă nu vom reactiva izvoarele culturii românesti, riscăm să devenim doar o populatie care trăieste într-o regiune din sud-estul Europei.
Marile bătălii nu s-au dat pe câmpurile de luptă, ci în constiinta unui om si a unei natiuni, iar cine va câstiga această mare bătălie culturală va domina lumea. Cultura este mintea unui neam! Avem, ca natie, atâta minte câtă cultură avem. În spatiul mental al unui neam se plămădeste viitorul lui. În cultură se ascund marile taine ale unui neam, iar taina neamului nostru este sfântă deoarece crestinismul a sfintit mintea si cultura neamului nostru.
Si în ceea ce priveste participarea factorului cultural la evidentierea României în spatiul european, putem fi convinsi de acest lucru atâta timp cât o parte din taina lumii este tezaurizată si în cultura noastră românească. De aceea, avem datoria morală de a păstra acest tezaur pentru că face parte din tezaurul universal al omenirii. Cultura română este si ea o stea din constelatia culturii universale.

- Asadar, putem vorbi fără să gresim despre importanta culturii române în context universal, dar si despre integrarea ei într-o dimensiune cosmică?

- Cu sigurantă nu vom gresi, dat fiind că amplitudinea cosmică a culturii noastre a dovedit-o însusi tăranul român. El si-a construit casă cu pridvor, de unde niciodată nu s-a exclus din universul astral, nu s-a exclus din comuniunea Luceafărului sau a Carului Mare. Tăranul român si-a construit pe bolta cerului un car din stele, fiind permanent în dialog cu Lumina din univers. El întreba stelele când să pună plugul în brazdă si când să arunce viata sub brazdă.
Prin bratul tăranului român, Dumnezeu Si-a continuat actul de creatie si a revărsat pe mai departe darul vietii. Din pridvorul casei sale, românul n-a dialogat doar cu astrele, ci si cu Cel Care le-a semănat pe albastrul ogor al cerului. Dumnezeu seamănă stele în cer, iar pe pământ l-a lăsat pe om în locul Lui să semene bobul de grâu. Cultura română nu este un adaos la cultura universală, ci este parte integrantă, păstrând în ea marile adevăruri: de unde am venit si spre ce spatii siderale ne îndreptăm.

- Cum vedeti omul de astăzi - mai aproape de Dumnezeu sau mai indiferent de tot ceea ce înseamnă spiritualitate, credintă, iubire, atentie pentru celălalt, dat fiind că avem la îndemână atâtea mijloace de comunicare într-o lume a informatiilor de tot felul?

- Cred că, desi putem comunica foarte repede oriunde si oricând, omului de azi îi este frică de iubire, trăieste tot mai însingurat, precum un val fără tărm, un val care nu mai îndrăzneste să sărute tărmul. Societatea de azi ne împinge spre o utopie impusă. Cu toate că avem atâtea mijloace de comunicare si retele de socializare, asa cum se tot vorbeste, riscul singurătătii sau al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că nu mai avem în suflete iubirea fată de semeni, ci dorinta folosirii semenului pentru utopiile noastre păcătoase, adică folosirea semenului în afara iubirii lui Dumnezeu si asa usor ajungem în prăpastia singurătătii si a deznădejdii. Nu asa ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana creatiei lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am sti să-l cinstim si am lucra unii cu altii în comuniune de iubire si frătietate, spre bucuria îngerilor si preamărirea Creatorului nostru.

- Înaltpreasfintite Părinte Mitropolit, dacă i-ati întâlni într-o bună zi pe oamenii care vor citi acest interviu, cu ce le-ati spune să înceapă spre a nu gresi cărarea ce duce la portile raiului?

- Să nu uite rugăciunea, pentru că toti cei care se roagă se pot muta o clipă în cer, acolo rugăciunea lor se poate uni cu cea a îngerilor, pentru că împreună suntem chemati să ne împărtăsim din potirul iubirii lui Dumnezeu. Să înmultească dreptatea, bunătatea si milostenia, să adauge peste toate iertarea si cu sigurantă vor primi bucuria cerească ce-i va călăuzi toată viata si astfel având candela iubirii nestinsă vor putea deschide portile raiului. (Cf. Pr. Zaharia Peres – Interviu cu ÎPS Părinte Arhiepiscop si Mitropolit Ioan - http://www.ziarullumina.ro/interviu/societatea-de-azi-ne-impinge-spre-o-utopie-impusa).
În încheiere vom afirma si sustine cu toată convingerea că prin publicarea acestor convorbiri duhovnicesti cu un cunoscut, recunoscut si renumit ierarh si slujitor al Bisericii noastre, strămosesti si dreptmăritoare – Înaltpreasfintitul Părinte Arhiepiscop si Mitropolit Ioan Selejan – căruia îi dorim să aibă parte, în continuare, de mult spor si de alese împliniri duhovnicesti, ne conferă privilegiul unui frumos cadou, destinat sufletului si cugetului nostru, al cititorilor si credinciosilor, motiv pentru care îi multumim în mod deosebit, dorindu-i să aibă parte, în continuare, de multă sănătate si binecuvântată putere de muncă, acum, în noua ascultare si vrednica misiune de Arhipăstor al tuturor dreptămăritorilor credinciosi din latura de Vest a tării noastre adică din tinutul bogat si îmbelsugat al Banatului!...










de Stelian Gombos    4/6/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian