Am înflorit
Am înflorit în liliacul din grădină
Si-n tei mi-am pus sărutul de cu zori,
Din meri bătuti cu frunză de sulfină,
Trimit spre tine calde îmbrătisări.
Mă - alintă o iasomie despletită
Mirată-n râsul ei mă regăsesc,
Miresme dulci, cu iz de sânziene
Mă poartă pe tărâmul cu povesti.
Mă vei afla albită în cires
Si-n clopotul de lăcrămioare,
Adorm în trandafiri si mă trezesc
În lujerul din fiecare floare.
Mai naste-mă
Mai naste-mă Mamă o dată
Si spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbeste
Si crapă în zece bobocul.
Mai naste-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Si spune-i ursitei s-o tină
În cupă de crin si de sânge.
Mai naste-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-si lase visul pe clantă
Ca usa să-mi fie deschisă.
Mai naste-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină – cuvinte,
Si-n veac să rămân doar lumină!
A trecut
A trecut în grabă vara peste noi,
Toamna din penel frunza' ngălbeneste
Bat în geam cu lacrimi ploile suvoi
Parcă ar fi un râu gata să se verse.
Iarba se usucă, crengile se frâng,
Dorul mi-a rămas învelit în soapte,
La un tărm tomnatic salciile spun
Că as fi un mal tare singuratic.
În căusul palmei am găsit o scoică,
Marea îmi vorbeste, valurile-s reci
Simt nisip pe talpă si un colt de stâncă,
Pescărusi în zbor visul mi-l petrec.
Am aprins în mine candela sperantei
Si-am să scriu cu via strugurilor copti,
Furii vor să vină iar în miez de noapte
Eu rup un chiorchine si-i hrănesc pe toti!
Visul meu de vară a plecat lunatec,
Am rămas în toamna frunzei arămii
Adun în panere fructele ce-s coapte
Si le dau în dar celor ce sunt vii.
M-am născut
Din puterea rugăciunii
M-am născut a mia oară,
Gândul bun în mine creste
Si îmi cântă a primăvară.
M-am născut din foc si apă
Când ruinele din oase
Îmi intrase pân la sânge
Si dospeau în strâmte vase..
M-am născut iar din tărână
Ca un bob micut de grâu
Să tin răul la distantă
Si tot binele în frâu.
M-am născut în dimineată
Pe un clopot alb de crin,
Vorba mea să fie dulce
Ca durerea să-ti alin.
M-am născut din rugăciunea
Sfintilor ce stiu a tine
În pocal iubirea-naltă
Si o floare-n piept de bine.
Si dau slavă pentru toate
Câte sunt si-or să mai fie
Un ochi plânge, altul râde
Si mă-aprind în bucurie.
Mamă
Mamă pace vreu să-mi dai
când coboară înserarea,
pe cărări si văi abrute
craiul negru tine calea.
Mamă, doar în poala ta
îmi găsesc iertările
si pe treptele de foc,
mi se ard durerile...
Mamă, doar în ochii tăi
văd albastrul cer senin,
când furtunile lovesc
eu tăcerii mă închin.
Mamă, doar pe bratul tău
un copil îsi pleacă tâmpla
si în ochii vii din el
arde-n verde iarăsi lunca.
Mamă, doar cu vorba ta
toti ghetarii se topesc
si în locul lor izvoare
curg din ochiul omenesc.
Mamă dă-mi din forta ta
când doar sforile mă leagă
si mă - ajută după viscol
să rămân mereu întreagă...
Mamă, tu auzi vioara,
corzile în inimi plâng
prin decorul freneziei
uneori am pasul strâmb...
Mamă, pace vreau să-mi dai
c-am plătit tribut cu anii...,
doar în parcul tineretii
înfloriti mai sunt castanii...
Mamă, pace vreau să-mi dai...
|
Camelia Cristea 3/27/2015 |
Contact: |
|
|
