Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Note de emigrant : Experiente inedite

Sint atitea lucruri mari si maretze despre Canada, ca numai o Enciclopedie de prestigiu ar putea sa le cuprinda si descrie pe toate.
Dintr-o perspectiva europeana si mai ales dintr-una est-europeana, lucrul cel mai MARE care ne vine in minte despre Canada, este distantza enorma de a ajunge acolo!

Perceptia universala apolitica cuprinde simboluri bine cunoscute si acceptate ca “Marele Nord Alb Canadian”, “Marile Lacuri” sau “Marea Cale Ferata Pacifica”.

In alte opinii, mai din orientul mijlociu, Canada e vazuta ca un loc ambiguu si periculos de apropiat de “Marele Satan” din sud, dar nu suficient ca sa diminueze magnetismul de imigrare.
Canada a fost votata in repetate rinduri ca tara cea mai dezirabila pentru venit si trait acolo, si si-a mentinut si astazi un loc fruntas in lume.
Ne lipsesc statistici de incredere care clasifica locurile cele mai rivnite pentru murit, dar considerind numarul semnificativ de oameni care-si fac planuri permanente de retragere in pensie si implicit de moarte in afara granitzelor Canadei, suspectez ca la acest capitol, tara asta nu e in frunte.
Deci daca nu ne-am nascut in Canada, ce ne ramine intre venitul si plecatul permanent? Evident MUNCA. O viata bazata pe un ciclu perpetual de cautat, gasit, prestat si pierdut servici si lucru.

Visăm sa avem o cariera profesionala sau de afaceri cu plata sau cistig mare, ducind spre o bunastare materiala tangibila, masurabila, acumulabila si mai ales comparabila, atit cu altii cit si in raport cu propriile noastre ambitii.
In esentza, asta este mirajul , “fata morgana” pentru majoritatea celor care vin in Canada, si in timp si cu un pret, in general acest vis se realizeaza.
Cu totii lăsăm in urma guri care ne ureaza succes dar si ochi care ne urmaresc cu invidie anticipativa si pumni tinuti in secret, ca sa esuăm.
Pentru cei care am avut curajul sa plecam si sa incercam, nu prea exista drum de intoarcere cu demnitate, si asta de fapt e un stimulant pentru reusita.

Victor a sosit in Canada la inceputul anilor ’80, cu o Diploma de Inginer din Romania, cu ambitii mari si abia asteptind sa-si inceapa cariera in meserie, care dupa spusele agentului de imigrare era in mare cautare. Dupa vre-o 5 luni de activitate intensiva, trimis de 200 de resumeuri si obtinind 18 interviuri fara resultat, Victor a ajuns la o mica firma de consulting unde proprietarul l-a ascultat si a discutat cu el vre-o doua ore.
Concluzia a fost ca pregatirea lui inginereasca era in regula, mai putin cunoasterea codurilor si legislatiei locale, iar Engleza era acceptabila.
Munca va incepe a doua zi, iar salariul oferit va fi mult peste valoarea imediata a lui Victor. Sarcina noului angajat, ca o conditzie de a-si mentine serviciul era sa demonstreze proprietarului ca nivelul lui de cunostiintze si abilitatea lui de lucru va atinge in 3 luni nivelul la care salariul oferit initial va deveni si se va mentine sub valoarea candidatului.
Victor a supravietuit un an si jumatate la firma, fericit si multumit de aceasta sansa unica.
Cu recesiunea economica postul lui s-a desfiintzat si proprietarul l-a invitat la prinz, dindu-i un cec modest cu o saptamina de plata si asigurari ca ziua va fi platita complet chiar daca merge acasa imediat dupa prinz.
In lunile care au urmat, Victor a mai contactat vre-o 20 de agenti de angajare si a mai trimis vre-o 300 de resumeuri, dar cum era vara si recesiune economica, lucrurile se miscau incet.
Pe atunci, sursa principala de informatii despre cautare de angajari erau ziarele, si Victor a descoperit niste surse extraordinare de cistig enorm cu munca relativ simpla, unde venitul era limitat doar de dorinta si ambitia celui in cauza, adica venitul era nelimitat. Asa a ajuns omul nostru sa-si ia examenul si licentza de Agent de Asigurari pe Viata, si dupa vre-o 3 luni de lucru, 6 zile pe saptamina, 100 de telefoane pe zi 6000 de km de condus cu masina vizitind clienti acasa, bilantul a fost de vre-o $ 100 pe luna, cam o cincime din chiria lui de atunci, nu tocmai suficient pentru un nivel inalt de viata.
Urmatoarea incercare a fost ca taximetrist, cum Victor tot s-a obisnuit de condus mult.
Firma i-a dat o masina veche care minca vre-o 16 l/100km asa ca in prima saptamina, mai datora firmei bani. Mesajele la radio dispecer erau codificate pentru cei initiati si neinteligibile pentru noii veniti, si nici asta nu prea ajuta la succes.
Dupa ce a obtinut o masina mai bunicica si s-a mai “prins” la mesajele codificate, lucrurile au mers mai bine pina cind la o cursa de seara, un cuplu a vomitat partial pe bancheta din spate, partial pe gitul lui Victor. Acest incident a dat semnalul pentru urmatorul servici de mare castig: distributie de noapte de ziare pe o ruta determinata. Plata in bani pesin, cash! A fost deja iarna, iar sculatul la 3 dimineata a fost o curata placere, simtind ca traiesti cu adevarat si esti primul sa vezi stirile, in timp ce toti “lenesii” dorm. Victor s-a ocupat de chestia asta pina cind un alt ditribuitor din zona, care a adormit la volan, i-a facut masina varza, dupa ciocnire.
Editura ziarului a investigat cauzele ne-livrarii ziarelor la clienti pe acea noape, si dupa ce au vorbit cu Victor, si-au dat seama ca baiatul asta era “cu carte” si i-au oferit un job de “supraveghetor de ruta” cu o dubita de serviciu. Acest job ingineresc si de mare prestigiu a oferit un venit suficient pentru chirie si mincare (mic dejun si cina, fara prinz) dar Victor n-a venit in Canada sa stea acasa si sa maince doua mese pe zi, si sa nu faca absolut nimic altceva.

Intr-un moment ca asta, necredinciosii descopera existenta lui Dumnezeu, si se pare ca unul din cele 300 de rezumeuri (CV) trimise, si care se odihnea de 6 luni intr-un sertar prafuit la o firma gigantica internationala, a fost extras, sters cu cirpa si citit de un “profet” de la serviciul personal.
Victor a fost contactat si dupa doua interviuri, I s-a facut o oferta nemaipomenita, o pozitie reala de inginer. Salarul oferea perspective clare de a a include si prinzul, de a cumpara haine noi (desi cele din Romania inca erau bune si mai aratoase decit multele de aici), de a telefona in Romania la parinti mai des, si chiar si de o vacanta anuala mai ca lumea.
Dupa 4 ani de progres si satisfactii profesionale, Victor a fost contactat de un agent care recruta (fura) ingineri de la firme mari pentru alte firme mari.
Cum acest job incepea cu un stagiu international si oferea un salar dublu, Victor s-a dus la 7 interviuri la firma respectiva si a obtinut jobul.
Seful de la firma anterioara a incercat sa-i faca lui Victor o contra oferta, dar cind a aflat ca salariul in cauza era mult mai mare decit al sau, a rinjit in sila si i-a urat lui Victor succes, cu priviri pline de invidie.
Dupa 14 ani de cariera internationala si cistig exceptional, lucrurile cu firma s-au schimbat brusc, si Victor s-a trezit din nou “pe strada”.
Situatia acum era foarte diferita intrucit nu parea probabil ca se poate merge “la mai mare” iar piata in general nu accepta si era plina de suspiciune fata de cei care voiau sau pretindeau ca voiau sa mearga de la “mai mare” la “mai mic”.
Asta a fost timpul potrivit de a considera cariere alternative. Victor si-a luat citeva saptamini de vacanta si timp de gindire libera si detasata.
Intr-o zi, plimbindu-se pe o plaja locala, de-a lungul lacului, Victor a observat 4 fete tinere, exceptional de frumoase, cu un fizic de model, cu costume de baie super modeste in suprafatza. Surpriza mare a fost ca toate vorbeau romaneste. Victor a intrat in vorba cu ele si a aflat ca sint dansatoare populare cu contract de 6 luni in Canada.
“Dansatoare populare”? a intrebat Victor. “Si mi-e mi plac dansurile populare, zicea el”. Fetele au inceput sa rida si au explicat ca nu dansurile sunt populare ci ele sunt foarte populare cind danseaza si toti aplauda, si nici n-au nevoie de costume. Cu cit mai putin “costum” cu atit aplauzele sint mai tari…
A rezultat ca aceasta activitate perfect legala, combinata cu “bunavointza si harnicie” le aduce $ 60.000 net cu care se duc acasa dupa 6 luni, si apoi vin din nou.
Evident, perceptia acestor fete despre cum si cit se cistiga in Canada, contribue la reputatia internationala de prosperitate a tarii.
Victor l-a intilnit si pe Marco, “domnul” care era cu fetele si lucra legal ca “Agent Cultural International”. Fara indoiala Marco nu mergea la interviuri si “munca” lui era imuna la recesiune economica.
Victor, mai era si un atlet amator si a descoperit ca in Canada sporturile se pot practica la nivel competitional, la orice virsta, cu competitori de aceeasi virsta.

Ei se numesc “Masters” si au concursuri si internationale. La un campionat mondial la Edmonton, in Alberta, Victor a intilnit un coleg, Serghei dintr-o uriasa tara estica, care trecea prin mari dificultati economice si politice.
Serghei a venit la Toronto si a obtinut in citeva saptamini statut de “landed immigrant”, pentru care sute de mii de oameni asteapta ani zile in afara granitzelor Canadei. Intr-un moment de “slabiciune” si dispozitie de umor cinic, Serghei i-a marturisit lui Victor secretul “succesului” sau.
“Uite Victor, voi traiti intr-o tara ciudata si noi doar ne adaptam” zicea Serghei. El stia deja de acasa ce trebuia sa faca. S-a dus cu un “prieten” local la un avocat specializat, care avea deja formulare pregatite gata de completare cu date si informati specifice de cum a fost Serghei discriminat si abuzat in tara lui ca homosexual. Cum si unde si-a pierdut serviciul, cum a fost batjocorit, cum si unde a fost batut pentru stilul sau de viata. Aici in Canada, trebuia sa mearga doar saptaminal la un “gay-bar” unde trebuia sa fie vazut ca sa-si confirme stilul de viatza. Tot grupul care era in aceasta rutina mergea acolo, se imbatau, se luau la bataie, politia venea si-i dadea afara, far ca ei sa ajunga sau sa aiba timp sa se angajeze in flirturi intime cu homosexuali adevarati, pentru ca atit Serghei cit si colegii lui, erau heterosexuali. “Daca le-as spune autoritailor ca mor de foame acasa si nu am de lucru, n-as avea nici o sansa sa stau, dar asa, Canada ma vrea.
Voi ati inventat de cine va e mai mila” zicea Serghei rizind. “ Voi ati inventat metoda prin care acel avocat si omul care-i procura clienti sa devina putred de bogati”
Victor era confuz si nu intelegea de ce se simtea intimidat de oameni pentru care nu avea un respect natural.
Mai tirziu, a gasit explicatia care a venit spontan: pentru ca oameni astia castigau mult mai mult, si faceau bani mult mai usor decit el. Cu aceasta realizare, gindire si mentalitate, s-a simtit pe deplin integrat in societatea canadiana, dar a inteles ca el va ramine pentru restul vietii sale un “inginer ratacitor” cu sau fara munca, dar cinstit si loial propriilor sale principii.
In Canada, ca peste tot in lumea “libera” posibilitatile sint nelimitate, dar paradoxal nu vrem sau nu putem sa le exploatam pe deplin. Si asta e OK.




George Kuhn    3/26/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian