Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Castele de nisip - o carte de Ion Catrina

Prozator experimentat, Ion Catrina, scriitor membru al filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, a mai publicat, înaintea acestei cărti, Castele de nisip (Craiova, Editura Sitech), romanele Potecile destinului, Tărâmul umbrelor, Pământul îngerilor, Cerul infernului, Urmasul, Păpusa de sticlă, pregătirea sa filologică si cunoasterea aprofundată a literaturii române si a literaturii universale find determinante pentru modul de a compune, stilul, constructia personajelor etc., fără stângăciile care îi pândesc pe autorii mai putin scoliti sau cititi.
Cititorul doar de romane de tip balzacian poate fi contrariat, în acest roman coexistând numeroase elemente ale noului roman francez de tip proustian, ale „romanului fluxului constiintei” promovat de James Joyce, Wirginia Woolf sau William Faulkner, în mare acestea însemnând prezentarea aceluiasi eveniment din mai multe unghiuri, ale personajelor si al autorului, regresia în timp, deschiderea în privinta evolutiei sau involutiei personajelor etc. Nu lipsesc însă nici localizările în spatiu (România, orăselul C., Capitala, satul învechit în traditii, dar si în vicii, Parisul sau Franta mediteraneeană) si în timp (situatia postdecembristă în tară).
În prezentarea personajelor principale, tinerii din mediul rural Liliana si Mădălin, victime ale animalitătii celor din jur, ale vicleniei celor lacomi de profituri, dar si ale unor traditii deteriorate în timp, romancierul schimbă punctele de vedere, decorul, si introduce personaje secundare, care au un rol important într-o anumită secventă. Violată de minorul David, Liliana este îndemnată de mama ei să-si găsească prin mijloace necinstite un bărbat, din două motive: ca să scape de gura satului si să parvină material. Plecarea celor doi tineri, pe ascuns, în orăselul C., când Mădălin acumulează multă ură fată de cea luată de nevastă prin înselătorie, este urmată de găsirea unor slujbe foarte avantajoase, la o familie bogată. Cei doi urmăresc de acum înainte doar averea bătrânului boier Gelu si a fiicei lui, făurindu-si visuri de nerealizat decât tot prin înselătorie, impostură, prefăcătorie si minciună.
Dacă Liliana se dovedeste a fi malefică în cele mai multe împrejurări, vânând avantaje de ordin material, sexual sau social, Mădălin pare a fi luat de val, fiind o victimă a credulitătii sale. După mai multe întâmplări, la care participă soldatul Ionut, si el tot un băiat de la tară, Irinel, fratele Lilianei, avocatul venal Popisteanu, eroii esuează, ea înnebuneste si se retrage în gospodăria părintilor, iar el este închis pentru asocierea cu indivizi marginali , implicati în actiuni ilegale, droguri sau prostitutie, în Franta.
Este interesantă gândirea Lilianei, care, după ce reuseste să însele familia lui Mădălin, pentru a fi luată de nevastă, perseverează în rău, urmăreste cu tenacitate scopuri materiale necuvenite, recurgând, cu abilitate, la divortul care o poate ajuta să parvină. Totusi, ea îl consideră aliat în faptele rele, de parcă răul al înghiti treptat putinul bine care se mai află în constiinta ei, manifestat prin ajutarea ratilor săraci de la tară.
O adevărată actiune de roman politist este pusă la cale prin înregistrarea secretă a scenelor sexuale, cu disimulare tărănească, ilustrată si în opera lui Marin Preda, însă, desi, până la urmă, avocatul Popisteanu este obligat să demisioneze după publicarea imaginilor compromitătoare într-un ziar de scandal, nici denuntătorii Ionut si David nu sfârsesc bine, murind într-un accident de circulatie.
Romancierul se dovedeste un fin cunoscător, un analist dostoievskian, al psihologiei umane, al înclinatiei instinctuale feminine, reusind să prezinte fapte si personaje credibile, inspirate, desigur, din realitatea imediată. Astfel, se discută despre privatizare, retrocedări, îmbogătirea peste noapte, prăpastia dintre cei care lucrează si profitorii asociati pe deasupra tuturor, domeniile vizate fiind viata rurală, patronii de firme, mostenitorii beneficiari ai restituirilor în natură, lumea avocătească, în mai mică măsură studentia si armata obligatorie.
Proasta crestere, incultura, lăcomia sunt bine reprezentate la personaje pe care Ion Catrina le descrie cu minutiozitate, neomitând sarja, alteori lăsând lucrurile în suspensie, pentru a da cuvântul altor personaje, martore ale aceleiasi întâmplări. Firul auctorial se îmbină cu gândurile personajelor, dezvăluind caractere si, cel mai adesea, lipsa de caracter.Există o justitie divină, pare a sugera finalul romanului, întrucât personajele negative sfârsesc rău, în cele din urmă.
Firul epic se multiplică din momentul plecării la oras a protagonistilor, apoi după ce Liliana reuseste să se angajeze la casa impunătoare, cu pomi, grădină si acareturi, mai mult încă atunci când si Mădălin se duce acolo, renuntând la o slujbă grea, nesigură si prost plătită. Boala incurabilă a Valentinei îl mută si pe Mădălin la Bucuresti, apoi în sudul Frantei, unde nu se poate adapta după moartea acestei, fiind acaparat de insi corupti, fără scrupule. Rămasă singură după vânzarea casei boieresti, Liliana se degradează si ea fizic, aspectul neîngrijit al casei cu proprietari noi, care îi spun că nu va mai fi remunerată, asociindu-se cu starea de spirit a acestui personaj.Pentru cele mai multe personaje, locul de întâlnire, de discutii, este restaurantul, uneori autogara sau hotelul, în afară de casa cu arhitectură interbelică unde Liliana îsi petrece cea mai mare parte din actiune si unde se desfăsoară cele mai multe scene erotice.
Romanul Castele de nisip este o carte care se citeste pe nerăsuflate, trama fiind cea care îl tine atent pe lector, stilul este alert, personajele bine concepute si conturate. Sunt si mici imperfectiuni de exprimare: „a preparat mâncarea” sau superlativul insistent construit cu adverbul „deosebit (de)”, însă impresia generală este de inedit, ca si de credibilitate prin asemănarea cu viata reală, din care este inspirată această proză.
Finalul este trist, simplu, întunecat, cu imaginea casei boieresti asaltate de oameni fără nici un Dumnezeu, trăind de pe o zi pe alta din furat, cersit, minciună , caracterizati prin murdărie fizică si goliciune sufletească, spre deosebire de începutul romanului, punerea în temă cu alte cuvinte, care prezintă frământările sufletesti ale tânărului harnic, naiv, obosit, întors de la lucru într-o locuintă mică, murdară, unde nu-l asteaptă nimic bun, iar cea cu care fusese fortat să se căsătorească, lenesă, indolentă, trândăveste si nu poate să se ridice dincolo de obsesia sexului. Zilele lui Mădălin, aflat în garsoniera confort trei din orăselul de provincie, sunt monotone, slujba degradantă, sefii grobieni, stăpâniti de instincte primare, totul merge „pe bază de spagă, nepotism, pile si relatii”. Pornind de la acest tablou întunecat, la ce ajung personajele principale până la final? Ele răspund cu aceeasi monedă pericolelor si amenintărilor din jurul lor, încercând să se ridice nu prin muncă si cinste, ci vânând pozitii la care nu reusesc să parvină si, dimpotrivă, se autodistrug.
Desi nu a fost publicată la o editură mare, care să dispună de o retea natională de difuzare, cartea scrisă de Ion Catrina este un roman bine articulat, care merită să fie citit, iar viitoarele aparitii editoriale ale autorului pot fi urmărite cu interes.
Se stie că la editurile din capitala Olteniei, Craiova, oras cu o bogată traditie a cărtii, s-au tipărit, în ultimii ani, mai multe cărti de poezie, proză, dramaturgie si eseuri apreciate în tară si chiar mai departe.













Corneliu Vasile    2/15/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian