Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Ovidiu Ghidirmic - la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova

Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova,
25 februarie-1 martie 2015

OVIDIU GHIDIRMIC,
la sfântul botez al Academiei Române*

Toate spiritele adevărate, mari, ale literaturii, filosofiei, culturii universale, europene, române s-au logodit si au rodit întru Ovidiu Ghidirmic.
Ca într-un ritual ezoteric, în plămădirea acestui om, profesor, critic si istoric literar de la cumpăna mileniilor, publicist si cetătean de onoare al Craiovei, spadasin neînfricat si apărător imbatabil al reperelor cardinale, al valorilor, fără de care o societate îsi pierde busola, intră în derivă si esuează ireversibil, a lucrat spiritul străbunilor săi timoceni, dar – înainte de toate – a lucrat spatiul-matrice din comuna Valea Stanciului, satul Grecesti, judetul Dolj, unde Dumnezeu a rânduit să vadă lumina cestei lumi în zi de 27 august.

1. Legătură ombilicală cu satul natal

Desi nu poartă, în nume, ,,sunetele lacrimei’’, ci are, mai de grabă, rezonante baladesti -, satul natal înseamnă pentru Ovidiu Ghidirmic, după cum însusi afirmă, ceea ce a însemnat Lancrămul pentru Blaga.
Adică, epicentrul, axis mundi, cel mai însemnat punct din univers, originea, obârsia, izvorul ,,ca un fir/ pe care Parcele îl torc’’, cum scria acelasi Lucian Blaga, ,,rădăcinile’’ pe care Brâncusi le-a purtat permanent cu el, peste tot în lume, pentru a rămâne el, românul din Carpati, din vatra Europei Vechi, si a nu-si rătăci identitatea, românitatea de multe ori milenară.
Înfiorat de duhul unei memorabile mărturisiri a lui Ion Creangă, care a nemurit chipul copilului universal -, directorul revistei Lamura din Craiova, fondatorul Scolii Doctorale ,,Al. Piru’’ de la Facultatea de Litere a Universitătii din Bănie, Ovidiu Ghidirmic, se destăinuie: ,,Nu stiu altii ce simt, dar, în ceea ce mă priveste, legătura cu pământul natal este organică, ombilicală. Întotdeauna voi rămâne dator si recunoscător (…) locului în care m-am născut’’.
Pentru ca, zâmbind, să adauge: ,,M-am născut în zodia Fecioarei si, pentru a intra în ,,jocul’’ pe care mi l-ati propus, pot să spun, pe un ton de badinaj (…), că, în această zodie, s-a născut si …Goethe, la 28 august 1749. Deci, m-am născut cu o zi înaintea lui, dar peste aproape …două secole!’’.

2. Un om în Agora

De la Orfeu, Hermes Arcadianul si Hermes Trismegistul la Vede si Upanisade, Mahabharata (una dintre cele mai eclatante epopei ale lumii, însumând aproape 100.000 de strofe, de opt ori mai mare decât Iliada si Odiseea la un loc), la presocratici, Dialogurile platoniciene, apoi la Aristotel si la toti urmasii lor, până la Philon din Alexandria, Clement Alexandrinul, de la pietre de hotar numite Vechiul Testament, Tora, Talmudul si Coranul, până la Tertulian si mai ales Origene, Augustin, Beda Venerabilul, ori de la arabul Butrus As-Sadamati si indianul Shankara până la Flavius, Dante, Richard Simon sau până la Schopenhauer, Eminescu, Titu Maiorescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Edgar Papu, Constantin Noica -, Ovidiu Ghidirmic demonstrează, în eseurile, studiile, exegezele si tabletele din noua sa aparitie editorială, care continuă spiritul celor două volume imediat anterioare: Pro domo (generic sub care, din 1990 până în 1999, a sustinut cea mai percutantă rubrică din cotidianul craiovean Cuvântul Libertătii), că precizia si rigoarea (deprinse din studiul stiintelor exacte, în sectia reală a Colegiului National ,,Nicolae Bălcescu/ Carol I’’ din Craiova), luciditatea si spiritul critic, mostenit pe linie maternă, sensibilitatea si simtul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile si bolta tuturor demersurilor sale de profesionist si patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav.

3. Kalokagathia

Dacă în prima tinerete – pe care si-o autodefineste drept fugoasă, romantică si dionisiacă -, era în stare să se ia la trântă până si cu muntii, întru apărarea valorilor si vestejirea mediocritătilor, veleitarilor, semidoctilor, fiintelor patibulare, o dată cu înaintarea în vârstă si cu asumarea tot mai profundă a modelelor sale literare, care se numesc, din studentie, Camil Petrescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Busulenga, apoi Mircea Eliade, Ion D. Sîrbu, Ilie Purcaru, Al. Piru, Edgar Papu si, desigur, concomitent cu confruntarea, revenirea la operele fundamentale ale lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, Dumitru Radu Popescu, Marin Sorescu… -, Ovidiu Gidirmic, trăind pe mai departe, aidoma lui Petre Pandrea, drama unui spirit liber, independent si nonconformist, cu convingeri proprii si criterii imuabile, a crezut din ce în ce mai tare în kalokagathia, conceptia antică elenă, conform căreia Binele se îngemănează cu Frumosul, conceptie pe care si-a însusit-o ca pe adevărata sa conceptie de viată.
Foarte semnificativ considerăm faptul că jumătate dintre piesele primului capitol: Eseuri morale, literare si filosofice sunt dedicate spiritului indic, de care Eminescu a fost fascinat, percepându-l ca înrudit îndeaproape cu spiritul zalmoxian, al daco-geto-traco-ilirilor, multimilenar spirit al străromânilor.

Tăiate cu exactitate cuantică, de laser ultraperformant, microeseurile Filosofia upanisadică, Absolutul brahmanic, Doctrina eliberării, Doctrina transmigratiei, Cele patru înalte Adevăruri, Posteritatea budistă, Faptă si destin, Filosofia ,,Mahabharatei’’ asigură o temelie de neclintit demersurilor criticului si istoricului literar Ovidiu Ghidirmic, lămurindu-ne asupra sensurilor esentiale ale literaturii, filosofiei si culturii din România, din Europa, din Lume.

De aici deprinde profesorul craiovean Ghidirmic taina interpretării si întelegerii prin iubire, dar si adevărul fundamental conform căruia critica presupune vocatie: nu se poate face critică în absenta vocatiei. După cum, evident, nu se poate face critică nici fără metodă.
Studiind îndelung, analizând cu maximă finete Upanisadele si rezonantele, ecourile lor în cultura lumii, în cultura noastră -, omul si hermeneutul Ovidiu Ghidirmic si-a însusit, în zorii mileniului al treilea, conditiile preliminare pentru ,,cunoasterea lui Brahman’’: puritatea morală, asceza, temperamentul cald, linistit, echilibrat, puterea de concentrare si de meditatie.

4. ,,Om! Pace, pace, pace!’’

Atât de cucerit este de un ritual anume, încât comentează sec, ca într-o litanie abia săpată în piatră: ,,Upanisadele încep si se încheie, de regulă, prin silaba ,,Om’’, urmată de cuvântul ,,pace’’, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală si initiatică, de cea mai mare însemnătate, o invocatie a lui Brahma. (…) Această formulă, cu valente magico-incantatorii si cognitive, avea rostul de a crea ambianta intimă, secretă, dintre învătător si discipol, si era, totodată, un îndemn la liniste si pace sufletească, la întelegere si iubire reciprocă. Silaba ,,Om’’ deschide calea cunoasterii lui Brahman. Importanta acestei silabe este relevată printr-o frumoasă metaforă: ea este arcul, săgeata este sufletul, iar tinta este Brahman, după cum aflăm din Mundaka-Upanisad’’.

Atât de obsedat de daimonul exprimării clare, pe întelesul tuturor eventualilor ucenici, si al respectării spiritului cvasi-matematic al demersului său a fost profesorul Ovidiu Ghidirmic încât nu s-a abătut niciun micron de la calea demonstratiei sale, omitând să reliefeze realitatea cu aură magică a faptului că româna este singura limbă de pe planeta noastră în care silaba upanisadică deschizătoare a portilor ,,învătăturii sacre’’: ,,Om’’ înseamnă chiar OM si se pronuntă întocmai. Este singurul lucru pe care i-l putem reprosa lui Ovidiu Ghidirmic, gânditor condamnat la ,,patosul luciditătii’’, aidoma protagonistului primei sale cărti, din 1975, Camil Petrescu.

5. Basoreliefuri memorabile

Din cele 60 de pagini ale capitolului II. Compendiu de hermeneutică - unde este concentrată, ca într-un diamant de 200 de carate, esenta esentelor din această stiintă (si artă!) cu obârsii precrestine -, mai mult de două treimi au caracter aplicat: Din traditia hermeneuticii românesti, ,,G. Călinescu – hermeneutică si creatie, Mircea Eliade – hermeneutică si comprehensiune, Constantin Noica – hermeneutică si filosofia limbajului, Edgar Papu – hermeneutică si morfologia culturii. De retinut că 20 de pagini (o treime), din acest capitol, îi sunt rezervate lui Noica, iar altele nouă – lui Papu, disecarea operei celor doi învătati români acoperind jumătate din capitolul mentionat.

Capitolul III. Scriitori si critici este cel mai consistent ca număr de pagini (mai mult de un sfert din întregul volum). Se deschide cu Lectia lui Maiorescu, urmată de ,,Complexul’’ lui Caragiale, Al. Macedonski si complexul nasterii, Drama morală si gnoseologică, urmat de referirile docte si percutante din Camil Petrescu si noocratia, G. Călinescu – personalitate proteică si politropică a literaturii noastre, G. Călinescu si poezia ludică, Mircea Eliade si soteriologia creatiei. Celui mai strălucitor eseist oltean îi sunt dedicate trei secvente (Personalitate si destin, Moralistul, Petre Pandrea si spiritul oltenesc), iar filosofului Constantin Noica încă zece pagini (Între idolatrie si denigrare, În eternitatea spiritului românesc). Basoreliefuri memorabile, portrete in aqua forte, cum numai Ovidiu Ghidirmic poate să scrie, însufletesc viata si creatia lui Ion D. Sîrbu (Lupta cu absurdul), D. R. Popescu (Romanul de tip puzzle), Marin Sorescu (Manierismul modern), Eugen Simion (…si criza spiritului critic), Mihai Cimpoi (…si starea actuală a literaturii române de pretutindeni), Carolina Ilica (Poetica arhetipurilor).

Opt microeseuri, totalizând aproape 50 de pagini, sunt grupate în capitolul IV. Eminesciana, care poate merge umăr la umăr, fără nicio teamă, alături de Eminescu, azi – cea din urmă carte antumă publicată de Al. Piru în 1993.

Capitolul al cincilea include Ultimul interviu al lui Edgar Papu (acordat de marele specialist în literatură comparată si universală lui Ovidiu Ghidirmic), acompaniat de ampla suită de dialoguri ale universitarului craiovean cu Dan Lupescu: Dincolo de era ticălosilor, Abisalul Eminescu si incomparabilul Călinescu, Traversăm o perioadă de alexandrinism critic si rafinament al decadentei, Ne vom merita mântuirea, dacă vom crede în steaua neamului românesc si în destinul său în istorie.

6. Carte de initiere

Noul volum Confruntări critice: teoria si practica hermeneuticii, al saptesprezecelea semnat de Ovidiu Ghidirmic, este, în egală măsură, un abecedar, o carte de initiere, un manual ezoteric – pe care nu-l poti gândi si scrie decât după minimum 50 de ani de studiu aplicat, de meditatie si de credintă întru interpretarea, întelegerea si iubirea valorilor adevărate, întru diagnosticarea rapidă si exactă, cântărirea justă si evaluarea irefragabilă a capodoperelor si a operelor fundamentale. At usum delfi… Este o carte de initiere pentru toti membrii unei familii, de la pruncul de 8-10 ani, la adolescent, tânăr ori om în puterea vârstei. Este un fascinant Abecedar pentru fiecare tânăr aspirant la nobilul, înaltul si atât de greu cuceribilul titlu de om cultivat.

Ovidiu Ghidirmic este singurul creator din Oltenia căruia Editura Academiei Române – la initiativa directorului său general: D. R. Popescu (cel mai valoros dramaturg român în viată, romancier cu suflu faulknerian si fortă balzaciană, publicist cu verb vitriolant, aplomb si deschideri eminesciene, accente argheziene…) – a fost onorată să-i gireze, să-i îmbrătiseze si să-i publice această SINTEZĂ a sintezelor de maturitate si de consacrare definită, peste vreme, peste vremuri si veac, în Panteonul stiintific supreme al tării, a hermeneutului Ovidiu Ghidirmic.

Volumul Confruntări critice, imprimat recent de redutabilul universitar si critic-orator (cum îl defineste, cu admiratie, D.R.P.), Ovidiu Ghidirmic, este înscris sub semnul divin al cifrei 7 – înmultită cu 10, 12 sau 21, scânteietoarele sale eseuri însumând, cu unele exceptii, între 70, 84 ori 147 de rânduri tipografice.

7. Vocatia critică

Animat de un elan ascensional nestăvilit si neîntrerupt, mistuit de setea de absolut – aidoma modelelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncusi, Călinescu, Eliade… -, Ovidiu Ghidirmic dovedeste, si de astă-dată, că si-a asumat vocatia critică asemenea unei necontenite aspiratii, năzuinte spre perfectiune si desăvârsire.
Deprinzând, o dată cu Mircea Eliade, adevărul conform căruia literatura este fiica mitologiei, fiind constient că textul este o lume si lumea este un text, că – în afara comandamentului de a demonstra întelepciune teoretică: sophia, este obligatoriu să dovedească, de la Aristotel încoace, ,,întelepciune practică’’: phronesis -, Ovidiu Ghidirmic ne propune un du-te-vino între profran si sacru, între Vede si Upanisade, aceasta din urmă fiind considerată cea mai spectaculoasă operă de interpretare din cultura indiană, operă ezoterică si initiatică, pe care Schopenhauer, învătătorul lui Eminescu, o considera ,,fructul supremei întelepciuni omenesti’’.

Scriind despre ,,cel mai mare filosof al limbajului pe care l-am avut vreodată si căruia nu-i vom fi, niciodată, îndeajuns de recunoscători’’ (p. 199), Ovidiu Ghidirmic îi conturează un portret extrem de convingător, care i se potriveste ca un veritabil autoportret chiar celui ce îl caligrafiază: ,,Dotat cu un neobisnuit simt al limbii materne, mai puternic decât al prestigiosilor săi colegi de generatie, Constantin Noica este posesorul unui stil de o limpezime extraordinară, de o simplitate si o naturalete fără seamăn, dezarmante, de o poezie intrinsecă, inegalabilă, lectie pe care n-au înteles-o prea bine discipolii săi. Pentru Noica, la fel ca si pentru Heidegger, limba însăsi este poezie si încă în gradul cel mai înalt.’’

8. Omul feeric

Urcând Golgota anilor, Ovidiu Ghidirmic s-a scuturat de dureri si de pasiuni, aproape de tot ceea ce, prea teluric fiind, te trage în jos, de tine ancorat în desertăciunile vietii cotidiene. El trece proba labirintului, împreună cu Mircea Eliade, fixându-si ca tintă a vietii auto-îndemnul acestuia: ,,Să mă înteleg, să înteleg!’’…Aidoma lui Brâncusi, ale cărui ,,dodii’’/ aforisme au stârnit, stârnesc multe semne de mirare, dar si de întrebare-, Ovidiu Ghidirmic este depozitarul unui tezaur de morală traditională, crestină, arhaică.

,,Paradoxal – exclamă hermeneutul nostru, creionându-si un nou …selfie/ autoportret, atunci când conchide despre autorul testamentului spiritual cu titlu simbolic: Pomul vietii -, în personalitatea lui Petre Pandrea, este tocmai faptul că acest temperament frenetic, exploziv si dionisiac, aspiră spre ,,întelepciune’’, pe care o consideră suprema valoare umană. Dar întelepciunea pe care o visează Petre Pandrea nu este întelepciunea ,,teoretică’’ (sophia), pe care, evident, moralistul o detine, ci întelepciunea ,,practică’’ (phronesis), ca să ne păstrăm în termeni aristotelici…’’.
Autorul aminteste că Aristotel se plângea că a avut întelepciune ,,teoretică’’ (definitorie pentru omul inteligent), dar n-a ajuns, niciodată, la întelepciunea ,,practică’’, pe care o are numai omul cu adevărat ,,întelept’’ -, om ,,întelept’’ numit de Petre Pandrea, cu o metaforă plină de tâlcuri, ,,omul feeric’’. Ovidiu Ghidirmic glosează, finalmente: ,,Acest concept nou îl introduce Petre Pandrea în filosofia morală. Ceea ce caracterizează ,,omul feeric’’ este bunătatea, magnanimitatea, farmecul (ce provine dintr-un excedent de vitalitate), munca, jertfa si politetea’’. ,,Omul feeric’’ este chiar Ovidiu Ghidirmic, din această carte si din toate celelalte 16, omul puternic: idealul moral la care Petre Pandrea ne invită să medităm.

Disecând opera celor mai importanti creatori si, totodată, auto-modelându-se în perpetua confruntare cu tainele creatiei marilor înaintasi -, Ovidiu Ghidirmic realizează o subtilă operatie de vivisectie, de însufletire a operei acestora, a personalitătii fiecăruia în parte si de re-Nastere, re-dimensionare a sa: a omului, profesorului, creatorului plurivalent, director executiv al revistei Lamura, laureat al Academiei Române: Ovidiu Ghidirmic.
Vivat, crescat, floreat !
-------------
*Ovidiu Ghidirmic, Confruntări critice: teoria si practica hermeneuticii, Bucuresti, Editura Academiei Române, 2014, pp. 360


























Dan Lupescu    2/9/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian