Rugaciunea unui copil visător
Doamne, Bunule Părinte,
ascultând rugăciuni seară de seară,
ascultă si a mea caldă rugă,
căci mă rog pentru el, prima oară.
Nu-Ti cere ce nu se poate.
Nu Te voi ispiti cu dorinte desarte.
Eu sunt, Doamne, un copil ce citeste
si iubeste
ceea ce Tu ai pus cu har la Ipotesti într-o noapte
cu zăpezi înalte
arătând că poti să zidesti
si să dai lumii să aibă
ceea ce Tu doresti.
E un poet, Doamne,
trimis nouă pe vecie
asa cum Ti-a plăcut tie:
bun, iubitor,
sensibil si visător,
să ne fie în sfat si în lucrare călăuzitor.
Ai vrut să ne întoarcem spre cugetarea lui de aur si purură cu drag
când Anul nou vesteste-o altă nastere în prag.
De aceea îndrăznesc
si ca un copil cu suflet curat îti vorbesc :
-Nu-i socoti lui, Doamne,
iubirea de mosie, fătărnicie,
nici revolta către dusman, cerbicie,
ci iartă-l de saptezeci de ori câte sapte
ca pe un iubit frate.
Ajută-ne pe noi să-l avem prin dorita lui poezie,
ca pe un mult asteptat Mesie.
Fă-l să-l păstrăm în inimi calde mereu,
cu teiul iubirii,
cu codrul vesniciei,
cul acul si steaua curată
ca neaua.
Către ea ne uităm visători seară de seară,
minunându-ne de parcă am vedea-o prima oară.
Pune în sufletele noastre prin el,
blândetea florilor albastre,
si cutezanta bulgărilor de izvor,
către astre.
Fă o minune, Doamne, că poti,
ca învârtind niste roti
cu fum,
cu praf de stele,
cu nor,
să se întoarcă la noi
visător,
să mai iubească odată fără frică,
iar eu să fiu a lui Veronică.
|
