Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poezii din cartea " Balade pentru buni si răi " ( apărută in 2015 )

Balade pentru buni si răi
Motto:

Hotarul îngust dintre iubire si ură
trebuie neîncetat apărat
atât cu armele compasiunii
fată de oprimati,
cât si cu cele ale revoltei curajoase
împotriva oprimatorilor.


Prefată

A noastră limbă preacurată

De suntem respectati în lume
ca vrednic si distinct popor,
străbunei limbi să-i multumim
că ne-a hrănit cu al său dor.

Un dor întins cât tara toată
si mai departe mesager,
oriunde-n lume românismul
e dres cu sare si piper.

Doar graiul nostru românesc
- un grai de ceruri dăruit –
putea prin arta-nvesnicirii
să facă d’or-ul aurit.

Si nu doar el. Atâtea vorbe
de-ntelepciune-ngreunate,
în alte limbi nu-si află sotii
si-atunci rămân nemăritate.

Asa, de pildă, „Bună ziua” -
salutul arhifolosit;
„Bună să-ti fie-a ta inimă”,
la noi răspunsu-a fost proptit

în coasta negrului mileniu
când am tăcut cu-nversunare,
ca spiritul activ din obste
să-si împlineasc-a lui lucrare.

Cum limba-i vie si-nsetată,
fireste că-ntr-un veac de veacuri
nu poate fi mereu aceeasi,
ci musai este fecundată,

de alte limbi si alte graiuri
cu care-i soră sau vecină;
franceza-n ginta noastră este
sora de frunte-ntru latină.

(Procesul azi se-nvederează
prin siluiri îngrozitoare –
ba tigănisme din manele,
ba anglicisme sfidătoare.)

Nu de grefări după ureche
în limba noastră-i trebuintă,
cu-al ei belsug de sinonime
spre-o lesnicioasă folosintă,

ci de-un respect necontentit
prin studiu plin de pasiune,
ca în gândire si vorbire
să nu dăm cinstea pe rusine.

Căci un român ce nu-si iubeste
sau îsi poceste limba lui,
ridicol e si cam degeaba
umbră-a făcut pământului.


Profetul
(Balada timpului din urmă)

Prolog
„Un prooroc nu este dispretuit decât în patria Lui,
între rudele Lui si în casa Lui.” (Marcu 6/4)

În tineretea-mi fără pată
când spiritului rob eram,
s-ajung profet în tara mea
eu visu-n gând nu-l rumegam.

(N-o faci când esti convins că lumea
ti se asterne la picioare –
aveam pe-atunci mii de proiecte
pentru a Terrei transformare...)

Dar timpul zelul mi-a tocit
si m-am convins de-un adevăr:
În jurul nostru tot se miscă
si-absoarbe sensul în răspăr!

Căci nevăzutul si văzutul
- un fluviu cosmic necuprins –
nu-si stiu nici vârsta, nici sfârsitul
în goana pe-al eternului întins.

Nu stim ce suntem si ce-om fi
- nevrând să stim de Cel ce este –
si omenirea se grăbeste
spre-al mortii univers de-aci...

Apoi, când anii se-nmultiră
si renuntările la fel,
întelepciunea mi-a servit
să-l osebesc pe vrednic de misel.

Si nu-i usor în aste vremuri
doldora de ticălosie,
pe oi de capre să separi
în Noul Testament cum scrie!

Democratia – bat-o vina! –
atunci când e originală,
la tanc pe hoti îi face stabi
cu diplome si fără scoală,

ca să sustină un regim
cum n-a făcut Fanaru-n veac –
atâta de corupt, încât
chiar si trădarea-i doar un fleac.

Cu toate astea-i axiomă
că după ploaie vine soare
si că un rău oricât de mare
ajunge-n timp lipsit de noimă.

Istoria le-a făcut vânt
la toti tiranii câti au fost,
ca jertfa viului Mesia
să fie-al omului prim rost.

Cu-atât mai mult pentru români
si tara lor ca o Grădină
de Maica Domnului vegheată –
prin tot ce iese la lumină,
ea merită să redevină
la starea ei de altădată.

.......................................


Postfată


Divine înlesniri

„Năstrusnică fiintă-i omul!”,
Atotputernicu-Si spunea
după al lumii control fulger
ce armonia-mprospăta.

„L-am înzestrat cu cugetare
ca să-i rodesc vremelnicia –
el îsi afirmă miselia
negându-Mă cu-nversunare...”

- Tu, Petre, zise-odată Domnul
către preabunul bătrânel,
cunosti Pământul cel mai bine
si viul strâns la piept de el.

Căci nu degeaba tot acusi
cu pământenii stai la sfat
si-apoi mă rogi să peticesc
destinul lor întemnitat

în jignitoarea întâmplare
din a Edenului grădină.
As vrea, de-aceea, despre om
s-aud părerea ta deplină,

ca să schimbăm ce-i de schimbat
în toată speta omenească,
iar nu să tot surubărim
unde-am decis stare firească.

Nu ti se pare că-i firesc
ca omu-n drepturi decăzut
după păcatul săvârsit
cu suferinta să-l unesc,

dar să-i dau sansa ca prin luptă
cu eul lui înfumurat
să redevină nepătat
într-o viată nesfârsită?

Răspunse tulburat bătrânul
la preailustra provocare:
- Nevrednic sunt, iubit Părinte,
să Te privesc cu adorare!

Crezi drept aceea că-i cuminte
din orbi să-si facă soimul călăuze,
când judecata mi-i mult prea mioapă
să-Ti preamăresc lucrarea muză pentru muze?!

Părerea mea nescrisă-n gând
deja o stii,
pentru că numai Tu
cunosti ce timpul n-a schitat
si-n cuget nu-i încă-ntrupat.

Da,
mult mi-as dori ca suferinta
să fie mai din scurt tinută
si-n alt chip distribuită,
încât oricare
necuvântătoare
- copil de tâtă, pasăre sau fiară –
de ea să nu se sinchisească
(fiind ei netovarăsi cu păcatul)
chiar moartea de-ar trudi la coasă.

Nu-i cuseră nici prăvălirea
perfidei avalanse de necazuri
taman pe capul celui oropsit,
când lumea-i plină de boghete tinte
unde si rău si bine-atâta s-au tocit,
c-o nouă încercare
divertisment doar pare
pentru fetizii lotusi răstigniti
pe balta spleen-ului cu izuri de morminte.

Cunosc popoare strânse-n chingi
(românii-s fruntea între ele)
de-acele hoarde de haini,
ce geografia violează
si din istorii fac o varză
cu rangul lor de-arhimisele.

Pentru acestia-i de dorit
o necesară îndreptare
prin limbă, port, statornicie
si prin credinta neclintită
c-au fost si sigur o să fie.
*
Asa se face că românii
au fost plasati sub scut divin,
ca Domnul să-i îndestuleze
cu dărnicia Lui din plin.

Iar El le-a dat o tară bună
si mirosind a pâine caldă
din holdele cu mult mai tari
decât deodată turci si muscali.

Căci ea-i câmpii, munti, văi si ape,
bisericute-n lemn cioplit,
e fata-n ie ce zâmbeste
si-i doru-n doine cetluit.

Le-a dat apoi limba zemoasă
(alternativa la nectar),
mult gratioasa catedrală
cu turla-n ceruri împlântată,
la a cărei înăltare
atâtia mesteri mari,
calfe si zidari
spetitu-s-au pe rupte
împinsi din spate de legende,
de-ambitii voievodale
si trebuinte milenare,
asa c-al limbii patriarh
poeticeasca rugă să-si rostească
în noul grai universal...

Dar nu le-a dat minte destulă
să folosească ce-au primit,
fapt pentru care trag din greu
la jugul paradoxului
dintre Apus si Răsărit.






















George Petrovai    1/2/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian