Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poeme de dragoste

VINE IUBIREA

Vine iubirea ca sarpele prin iarbă
O muzică stelară te-nvăluie trist
Aerul devine dulce de ametist
Universul începe înalt să te soarbă

Sufletul tău e un văzduh, iubirea mea
Amestecat cu aerul si cu lumina
Ca un apus sfâsietor. Străina
Cade pe dealurile lumii ca o stea

Aud prin ani cum mă topesc în tine
Mie-un dor sfâsietor de univers
Si de-nceputul lumii. Stins si sters
Pe tărmurile lumii plâng, tresalt.

Cum mă-mpresori iubirea mea ca o ninsoare
Si ca un crin. Si Tipăt orbitor
De începutul si sfârsitul Lumii îmi e dor
Si toată lumea asta ucigător mă doare!


SUNTEM MÂINI

Păsările sunt mâinile mele întinse către tine
să te mângâie, iubito,
vântul este mâna mea gingasă întinsă către tine
râurile sunt mâinile mele limpezi care te caută pe tine,
să te mângâie, iubito
si crinii sunt mâinile mele înflorite
care te caută pe tine, iubito, să te mângâie

si eu sunt o mână, iubito
din care pornesc mii de mâini
ca ramurile unui copac ca să te caut pe tine,
oh, dar a cui mână sunt eu,iubito
a cui mână sunt eu
a cui mână ?,
si Acela a cărui mănă sunt eu
a cui mână este, iubito,
a cui mână,
a cui mână este, iubito ?

si tu esti o mână, catifelată, gingasă, iubito
pe care te caut cu toate mâinile mele să te mângâi
oh, si către cine te întinzi tu, iubito,
să-l mângâi,
către cine te întinzi tu , iubito
să-l mângâi,
către Cine ?

si El a cui mână o fi, iubito,
a cui mână,
si El a cui mână o fi, iubito,
a cui mână ?


ANA , STRIGAM

Ningea cu vieti peste o lume
în care nimeni nu venise
ningea cu rosu peste-o mare
adâncă de atâtea vise

Si tu stăteai atât de albă
la marginea acestei lumi
si-ti beai cafeaua în apusul
care sufla dinspre genuni

Si eu veneam dinspre adâncul
acelor codri-ntunecosi
cu două cosmosuri pe umeri
în locul ochilor mei scosi

Si-ti vedeam capul de departe
pe-un fel de culme un mormânt
care pluteste si se duce
venind din veac adus de vânt

Si eu strigam din ce în ce
mai stins si mai pierdut pe lume
un fel de viscol de lumină
un fel de formă fără nume

si tu piereai înspre pustiuri
în locul capului având
cavou-acela care-n veacuri
bătea sălbatic ca un vânt

Ana, strigam, pierduta noastră
mormântul cum plutea pe zări
ca o corabie statuie-n
fosforice a lumii stări

Si cum se subtia cântând
zidirea sfântului cavou
si se vedea această lume
ca forma propriului ecou

Si mă trezeam ca dintr-un vis
plutind prin aerul pe care
răsăreau dealuri de morminte
si semne lungi de întrebare

Ana, strigam, pierduta noastră
si mă uitam si nu vedeam
nimic în toată lumea, Doamne ,
numai câmpii sclipind de geam

Si eu strigam si tot strigam
zburând prin tine ca prin vis
ningea cu nimeni peste lume
un ochi ningea în sine-nchis

Si ca un fulger coboram
'nadâncurilor reci câmpii
ningea cu nimeni peste lume
ningea cu morti peste a fi

Ningea si iar ningea urlând
ninsoarea care se năstea
pe ea din propria-i ninsoare
ningându-se în veci pe ea

Ana, strigam, un fel de-abis
în locul vechiului meu trup
plutind prin lume ca apus
în golul sferei ce-l astup

Si mă trezesc ca dintr-un somn
si mă văd mortu-acelei sfere
acelui cer acelei lumi
plutind prin neguri si prin ere

Si mângâiam pe dinlăuntru
dinspre adânc înspre afară
femeia albă ce-o privisem
pe tărmul mării într-o seară

Si începea un fel de dor
de imnuire si durere
si eu vedeam cum cresc ca apa
în pântecul acelei sfere

Si-mbrătisam pe dinlăuntru
iubita care mă năstea
cădeau miresmele-n adâncuri
si-adâncurile înspre ea

Si într-un cer pustiu si antic
în care vesnic tot ningea
numai ninsoare si ninsoare
nici o lumină nici o stea

Si iar plecam asemeni unei
năluci fosforice pe zare
asemeni unui viscol straniu
de suferinti mistuitoare

Ana, strigam, pierduta lumii
în veci străină si mireasă
mă lasă să ating cu fruntea
mormântul care nu mă lasă

Prin care-asemeni unui astru
străbat pustiile sperând
într-un sfârsit să-l pot ajunge
asemeni lumii pe pământ

Si iar vedeam plutind pe zări
chipul acela si mormântul
care pierea înspre pustie
în veac de veac iluminându-l

Si eu veneam dinspre adâncul
acelor munti întunecosi
cu două cosmosuri pe umeri
în locul ochilor mei scosi


AMARNICĂ E DRAGOSTEA MEA

Amarnică e dragostea mea, iubito
Plâng, mă cutremur, adânc mă sufoc
Pe cer trece ca o lună însângerată
Dragostea mea imensă si fără noroc

Tu esti o statuie de chihlimbar pe un deal
Eu curg pe lume ca un fluviu însângerat
În lumea subatomică e o toamnă înaltă
Din biserici sfintii demult au plecat

Mi-e un dor adânc de tine, iubito
Că se crapă bolta cerului trosnind
Lanurile de in văluresc în lumea ailaltă
Pe păduri îl vedem pe Dumnezeu venind







Stefan Dumitrescu    12/13/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian