Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


De vorbă cu Angelina Jolie

Într-un ceas bun ! În sfârsit, ea si al ei Brad Pitt s-au căsătorit oficial! S-au îndrăgostit unul de celălalt în timpul turnării filmului Mr. & Mrs Smith în 1995, s-au împrietenit pe parcurs, s-au decis să-si clarifice viata si s-au logodit abia în 2013, mai ales că în 2006 au avut primul lor copil. Cu toate că pe parcurs au mai avut încă doi copii, au mai adoptat trei din diferite tări si azi au în total 6 copii care le poartă numele. Pe parcurs, li s-a alocat si porecla „Brangelina” compusă din numele lui si al ei. Dat fiind imensul ei succes, si l-a dedicat umanitătii, atrăgînd atentia asupra tărilor suferinde de foame si conflictele politice care crează milioane de refugiati. Că atare, a fost numită "Goodwill Ambassador" for the U.N. Commissia pentru Refugiati. Legenda ei însă a continuat să ne surprindă când anul trecut a declarat că, datorită sansei că va avea cancer la sâni, i-a scos pe amîndoi fără îndoieli si regrete. Ba mai mult, si-a îndeplinit un vis de a deveni regizoare pe care l-a împlinit anul acesta cu filmul Unbroken.
AJ: Hello, Ray, în sfârsit ne vedem din nou!

RA: Mi-ai luat cuvintele din gură, ceea ce mă lasă pe gânduri, ce zici?
AJ: De ce? Alte dăti ai fost tu primul. Sper că nu ti-am creat un complex?

RA: Nici pe de departe; tin minte acum câtiva ani, când după Golden Globes, la o receptie dată pe terasa Hotelului Hilton, erai la o masă cu niste prieteni si, când m-ai văzut, ai fugit să ne întâmpini pe mine si sotia mea Ileana ca să ne îmbrătisezi. O amintire pe care n-o s-o uităm, chit că si Jackie Chan a făcut acelasi lucru cu noi când am ajuns odată cu el la hotelul unde am fost cazati pentru Festivalul Filmului din Toronto.
AJ: Admit că nu sunt singura care apreciază umorul tău nesătios. Grozav!

RA: A propos, felicitări pentru curajul de a deveni regizoare, mai ales pentru filmul Unbroken.
AJ: Thank you so much, Ray, thank you! Într-adevăr sunt nebună să mă arunc la un subiect care ia cel putin doi ani să se realizeze si la care ficare regizor contemplează dacă merită efortul. Dar e o pasiune pe care a trebuit s-o satisfac cu conditia să găsesc tipul de subiect aproape de inima mea. După multe căutări, iată că am nimerit un subiect care a lâncezit aproape 57 de ani! După diferite încercări si mai ales după ce am citit cartea care m-a impresionat mult, m-am încumetat să-mi dovedesc că îl pot face. Dar când m-am hotărât să-mi încerc mâna să regizor, am vrut un subiect aparte. Când i-am spus lui Brad, s-a uitat la mine îndelungat si mi-a atras atentia că această carte a lâncezit în asteptarea de a fi transpusă pe film. Sfatul lui? Să mă înconjor cu cu cei care sunt dedicati umanitătii dar si buni profesionisti. Asa că, odată scenariul completat, m-am lansat să-l promovez în ciuda greutătilor si a mentalitătilor unora. Până la urmă, am reusit să înduplec pe cei de la Universal Studios să îl facem.

RA: Adevărul este că si în general, de pus la cale un film si finantarea lui nu-i usor, în Hollywood, în special.
AJ: Ai remarcat si tu, ha! Adevărul este că toată procedura, chiar după ce finantarea e aliniată, ca să găsesti actorii nimeriti, unde să se turneze si cu ce echipa, logistica de a pune cap-coadă totul necesar pentru ca să nu ai regrete mai târziu că ai depăsit bugetul alocat, etc., nu-i usor deloc.

RA: Am remarcat si chiar comentat că si la un film mai mic si mai simplu de turnat, citind creditele celor care au participat, e o lista lungă de nu se mai termină! O armata întreagă de profesionisti disciplinati si dedicati filmării respective; literalamente un miracol!
AJ: Ah, da, fără doar si poate! Fără ei nu as fi reusit, e cert. E una când faci un film documentar si mânuiesti singur aparatul de filmat, dar nici atunci nu scapi fără câtiva cineasti tehnici cu care să colaborezi.

RA: În altă ordine de idei, cu cca 47 conflicte armate în jurul lumii, cum reactionezi ca mamă, ca femeie, ca leader umanist si Ambasadoaare la ONU, nu crezi că dacă tările ar avea mai multe femei în conducere, am avea mai putine conflicte si războaie?
AJ: Poate si chiar probabil, dar să nu crezi că bărbatii nu simt când văd atâtia copii si familiiile lor fiind măcelăriti si utilizati ca pavăză de niste nemernici, numai că probabil noi femeile suntem mai sensibile si încercăm cât mai mult să prevenim aceste conflicte tragice de asa manieră ca să nu se mai repete în viitor.

RA: Ceea ce mă face să mentionez în special ce se întâmplă în Gaza unde, pe de o parte cei de acolo se plâng că Israelienii bombardează scoli si spitale, ca apoi să se descopere că Hamas se ascund în acele clădiri publice că să tragă rachete contra Israelienilor, nepăsându-le de populatia locală. Ceea ce îmi aduce aminte de pe timpul războiului mondial, când se spunea că diferenta între Rusi si Americani este că, atunci când erau soldati de salvat din jurul unui tun, Rusii au preferat să arunce în joc si mai multi că să îi sacrifice, pe când Americanii i-ar fi salvat nepăsându-le de tunul respectiv.
AJ: Aparent e rezultatul nesigurantei dictatorilor cărora le pasă mai mult de pielea lor decât de a poporului pe care ar trebui să-l conducă. Un altfel de cancer în viată politică pe care multi încearcă să-l elimine.

RA: Dar să trecem la ceva mai personal si mai plăcut, sper.
AJ: Dar până acum nu era personal? Ha!

RA: Okay, okay... Esti o actrita desăvârsită si cu multe calităti divine care ti-au adus multe acolade, vreau să te întreb dacă este mai usor să devii un regizor dacă esti si actor? Ajută să ai mai multă întelegere pentru actori? Statistica arată că femeile regizoare sunt numai opt-la-sută în cadrul profesiei.
AJ: Da, stiu, procentajul e foarte mic... ar fi grozav să avem mai multe femei regizoare, dar asta depinde de multe circumstante si impedimente... pînă acum nu am întâlnit pe nimeni fără să aibe o pasiune îndărătnică să realizeze filmul ales; cât despre un actor-regizor: să-i înteleagă mai bine pe actorii alesi pentru film, s-ar putea ca să avem o întelegere mai adâncă despre natura si problemele lor. Până la urma, însă, fiecare actor are o metodă a lui pe care a descoperit-o de-a lungul carierei profesionale de cum să-si însusească rolul respectiv si, la urma urmei, ceea ce contează este rezultatul înfătisării, a vocii, a comportării, atitudinii, cadrul si cadenta povestii pe ecran pe care se sprijină directivele regizorulului.

RA: Ce directive? Woody Allen e renumit că dă foarte rar directive.
AJ: Da, dar are si de ce cu actorii pe care-i alege si care aduc cu ei o fiintă completă din cadrul celor scrise. Sigur că din când există mici diferente de alură, pe care regizorul le ajustează ca să se potrivească mai bine cu viziunea pe care o are, dar altfel, un regizor bun îl lasă pe actor să se desfăsoare în cadrul rolului pe care, desigur, l-au discutat de-a lungul preparării filmului.

RA: Cu alte cuvinte, o imagine generică la care trbuie să tindă toată echipa ca să dea o notă de unison si congenialitate. Corect?
AJ: Cam asa. Ai regizat cumva filme?

RA: Documentare si care cer o altă disciplină, mai putin complexă, dar câteodată mai primejdioasă, pentru că trebuie să fii pe fază cu neprevăzutul.
AJ: Da, stiu, dar si pe platoul de filmare si mai ales afară, undeva, se pot întâmpla lucruri si accidente neprevăzute.

RA: Numai că la voi ai disponibilă o armata întreagă de asistenti, etc., pe când improvizând ca reporter-cineast esti câteodată total singur, în plata domnului si a autoritătilor locale. Stiu, pentru că am turnat o secventă numai la 2-3 zile după dărâmarea zidului din Berlin, care desparte nu numai orasul, dar si o stradă cu clădirile respective. La un moment dat, un soldat din partea comunistă de Est si-a încărcat pusca-mitralieră amenintându-ne, când a văzut că partenerul meu, un Francez, s-a ambitionat să filmeze din ce era făcut peretele. Având lângă noi un politist din partea de Vest, l-am atentionat arătându-i soldatul de pe acoperisul din partea cealaltă. A tras o înjurătură, si-a aruncat tigara, s-a dus în mijlocul străzii, l-a atentionat pe respectivul, arătându-i că si el si-a încărcat pusca-mitraliera lui cu teava către el. L-am avizat pe colegul meu că nu vrem să începem al treilea război. Dar cum el teminase de filmat, ne-am strâns lucrurile si ne-am strecurat prin multimea care se adunase.
AJ: Ei, poftim! Lumea se uită la TV sau vine la un cinema, plăteste un bilet si vede filmul, reactionând la poveste, nestiind problemele întâmpinate în timpul filmărilor, iar regizorul apelează la producător să le rezolve si la seful de productie, etc. care, împreună cu cei în cauză, trebuie să rezolve problema, dat fiind că fiecare zi de turnare poate să coste si până la jumătate de milion. Asa că trebuie să fim pregătiti pînă în pînzele albe, să nu trecem peste bugetul alocat si să delivram povestea pe care am ales s-o prezentăm.

RA: Deci, chiar si personal, ai întâmpinat situatii cînd ti s-a părut că totul e pierdut, este împotriva ta si esti gata să abandonezi si apoi, ca din cerul albastru, să apară ceva care să rezolve măcar în bună parte problema? Cum ti-ai găsit puterea internă să te sustii pînă se rezolvă imposibilul?
AJ: Trebuia să mă astept de la tine la o întrebare ca asta! Oare nu trecem toti prin asemenea situatii? Puterea internă? Din primul moment se evidentiază personalitatea individului, experienta profesională si a vietii în general. Dacă ai puncte de referintă e mai usor. Dacă nu ai, trebuie să ai siguranta internă că poti improviza ca să nu mori pe teren! Mă rog... stii la ce mă refer! Cine si-a închipuit că eu, cu modul meu independent de a fi voi avea cândva o familie si copii? Uite-te la tine...ai venit tocmai din România, de pe partea cealaltă a pământului. Ai stiut tu atunci când ai fost tânăr acolo, că vei ajunge nu numai în America, dar la Hollywood?

RA: Dar să nu mai amintim de amorurile din trecut! Te admir că ai rezistat până ai găsit un tip ca Brad Pitt care să palpite pe aceeasi undă cu tine. Si mie mi-a luat mult timp pînă am găsit-o pe sotia mea, tot în România, si căreia, în timp de patru zile, i-am propus să ne căsătorim......De atunci au trecut 40 de ani, nici nu îmi vine să cred, Angi!

Nota Observator :
Intregul interviu in forma tiparita a Observatorului din 16 octombrie a.c.




de la Ray Arco, corespondentul nostru din Hollywood    10/17/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian