Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cronica de carte: Ceva despre macedoneni

În volumul VII al cărtii sale, intitulată, sugestiv, „TRĂIND PRINTRE CĂRTI” (Editura SITECH, Craiova, 2014), lansată, la Craiova, în data de 4 octombrie 2014 – când autorul a aniversat 75 de ani de viată si creatie, poetul, prozatorul, criticul literar, cu alte cuvinte, omul de cultură complex care este prof. Marian Barbu, a dedicat o cronică si cărtii „MACEDONIA SI COMUNITATEA MACEDONEANĂ DIN ROMÂNIA”, de Emilian Mirea, pe care o redăm în cele ce urmează:

Emilian MIREA
CEVA DESPRE MACEDONENI

Un poet aproape optzecist, Emilian Mirea (n. 16 ianuarie 1964), a redactat o carte, de microistorie, pe cât de incitantă, la nivelul informatiei polimorfe, pe atât de bine scrisă, la nivelul limbii române. Ea se intitulează „Macedonia si comunitatea macedoneană din România”, Editura „Macedoneanul”, 2013, 88 pagini si Anexe.
Într-o extrem de bine formulată prefată, filologul si poetul Mihai Măces procedează la o incursiune elegantă în istoria devenirii locuitorilor macedoneni din sudul Dunării, începând cu multe secole î. Hr.
Mărturisesc reala plăcere a înnodării chibzuite, bine supravegheată a lexicului folosit de către ambii poeti. M-a străfulgerat gândul că poezia celor doi a fost (si este) apanajul unor creatori de cultură cunoscuti în zona Olteniei milenare. Ei au înteles, fată de multi fistigăi (sper că nu numai ai zonei noastre!), că fără istorie, nu numai locală, se îngustează orizontul unei viziuni globale, nu se poate ajunge la un liman stiintific viabil, universal. De aceea, rămâne impresionantă documentarea fiecăruia în parte pentru ce si-a propus că ar fi partea lui de contributie în reusita demersului proiectat si, în final, realizat.
Convietuirea popoarelor din Balcani, mai niciodată linistită, a ispitit invaziile migratoare, care au aplicat maxima binecunoscută divide et impera. Acestea le-au subrezit statornicia si devenirea întru sine. Astăzi pare de domeniul fanteziei că populatia Republicii Macedonia a oscilat, în permanentă, pentru căutarea identitătii nationale în spatiul muntos pe care l-au mostenit.
În majoritatea lor, macedonenii (peste 69%) au convietuit cu albanezii (20%), cărora li s-au adăugat alte etnii ale zonei: sârbi, turci, aromâni.
Republica Macedonia este înconjurată, în cele patru puncte de granită, de Grecia, Albania, Serbia si Bulgaria, având capitala la Skopje.
Republica Macedonia a cunoscut risipirea fără noimă a populatiei în tările din jurul statului ei. Cărturari de renume au transplantat, în spatiile de popas, obiceiuri si limbaje adecvate, căutând să se integreze în măsura în care nu s-au lăsat asimilati. Ceea ce i-a sustinut, în contact cu popoarele slave sau cu cele musulmane, a fost religia ortodoxă.
Din punct de vedere al acesteia, toleranta si, automat, pretuirea aproapelui în credinta pe care si-au ales-o, au rămas principii vivante si în România actuală (nu mai putin de 18 etnii care au reprezentare în parlamentul nostru).
Mihai Măces, în Prefata cărtii, laudă îndreptătit osârdia prozaistică a colegului de breaslă lirică, puterea de sistematizare ca în varianta unui istoric profesionist. Emilian Mirea, printr-o documentare riguroasă, făcută la pas, ca-ntr-o popularizare de tip reflector, a dat la iveală o dezbatere cu propensiune stiintifică. El a dispus-o pe patru capitole. Firesc, un compendiu de istorie a Macedoniei drapează primul capitol. Din spatiul acestuia, răsar alte trei comentarii (citeste capitole!) întesate de-o arhivă cu importante documente, ca martore ale istoriei neperisabile a macedonenilor, a miscării lor în timp. Arealul investigatiei este rezervat spatiului de sud al tării, al Olteniei cu precădere (...).
Fiindcă revista Macedoneanul (ca si editura cu denumire similară), comunitatea ca atare, i-au sprijinit eforturile poetului Emilian Mirea în aparitia cărtii, l-au determinat pe autor în a zăbovi, fie si temporar, asupra lexicului limbii macedonene. El are ramificatii lingvistice, topografice, geografice, istorice, onomastice – când se aduce vorba, mai cu seamă de texte scrise, dar si de limba vorbită. Rezonante sau infiltratii slave (bulgăresti si sârbesti) se găsesc în cuvintele de limbă macedoneană: Caraula (în limba macedoneană: punct de observatie, de granită), Criva (în limba macedoneană, strâmbă – Dolj); în judetul Olt: Criva de Jos, Crivina (în Mehedinti), în macedoneană – curbă. Alte denumiri: Galicea Mare, Galiciuica, Gighera (în limba macedoneană – ficat).
Nume de familii: Tihomir, Vrata (poartă, usă), Crusova (pară), Slatina (mină).
Emilian Mirea are un subcapitol intitulat retoric – Cula – o constructie de origine macedoneană?
Primele atestări ale prezentelor macedonene pe teritoriul României datează din jurul anului 1300. Revelatia de tip monahal a fost prin Sfântul Nicodim de la Tismana, a eforturilor sale în ridicarea lăcasurilor de cult de la Vodita, Topolnita, Cosustea-Crivelnic, Gura Motrului, Visina, în Oltenia, Prislop, în Tara Hategului.
Migratia macedoneană în România s-a produs în cinci valuri. Viata aspră din zonă, si din cauza exploatării nemiloase a străinilor în întelegerea ticăloasă cu unii bogati ai locului, i-au împins să treacă Dunărea.
Comunităti macedonene mai mari se găsesc si astăzi în zona Băilesti (socotit oras de granită) si Urzicuta.
„Ultimul val de emigratie s-a petrecut în 1948, când aproximativ 8500 de copii macedoneni si aproximativ 4000 de adulti, din partea egeeană a Macedonei, au ajuns în România. Cei mai multi dintre acestia au rămas definitiv în România, si-au întemeiat familii si au lăsat, evident, urmasi” (apud. E. M.).
Buni meseriasi, macedonenii au fost în Oltenia (si nu numai!) zidari, brutari, dulgheri, bragagii, comercianti si muncitori agricoli (vezi Balada macedoneană, de Nicolae Labis, în „Iasul nou”, 3 septembrie 1952).
Însemnele unei documentări fastuoase, si de reală folosintă cărturărească, sunt si referintele despre familiile lui Alexandru Macedonski si a colectionarului avocat Jean Mihail, proprietarul Muzeului de Artă din Craiova, care adăposteste „tablouri de scoală olandeză, flamandă, franceză, italiană si germană”. Adăugăm sculpturi diferite, cu precădere, într-o sală specială Constantin Brâncusi.
Comentariile despre incursiunile în răspândirea actuală a macedonenilor în România fac extrem de vie lucrarea lui Emilian Mirea. De acum înainte, când se va scrie despre volumele sale de poezie (modernă în tot rostul complex al întelegerii conceptului) va trebui să se reamintească neapărat si această contributie stiintifică despre „Macedonia si comunitatea macedoneană din România”.








Emilian Mirea    10/15/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian