Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cine a fost Amza Pellea ?

Amza Pellea a fost un om, ca atâtia altii.Un actor. El a interpretat un personaj.
Tăranul. Tăranul oltean.
A făcut-o pentru că el însusi a fost în copilărie tăran. Părintii lui au fost tărani. Ca si bunicii si străbunicii lui. Si asa mai departe înapoi. Tăranul ăsta nu a avut niciodată salariu. Nici asigurare de sănătate. Nici bani în bancă. Nici cărti de credit. Nici asigurare pe bunuri. Nici pensie.
Printre marile lui avutii putem enumera: vinul din care ducea de sărbători la Bucuresti nasului Pantelică o damigeană. Porcul din care se hrănea o bună parte din an întreaga familie si mai rămânea si pentru rude, mărimi si relatii. Putina cu varză cu care se trata de sănătate. Sarmalele ( din varză si carne de porc ). Prazul ( o rudă isteată a cepei ).

Si umorul. Ce este umorul ?
O formă de a plesni de sănătate si bună-voie El nu are nimic de pierdut, spunând adevărul. Asa cum îl vede el. Fără efecte speciale. Uzând numai de cântarul bunului său simt ancestral.. El spune lucrurilor pe nume, pe lumea celor care poartă ochelari de cal. Dar o spune pe ocolite. Este un ambasador de cultură si limbă al Olteniei literare. Amza Pellea nu juca teatru interpretându-si personajul – nea Mărin al Olteniei. El îsi aducea aminte de ce auzise prin copilărie.
Si compunea la timpul prezent cu inima satului românesc. El era un analfabet. Unul din cei mai mari analfabeti ai lumii. Cu toate acestea, era tot atât de destept ca 19 prim-ministri, 7 capete regale, 30 de presedinti, mai rămânea si pentru Parlamentul României si otâră pentru Consiliul Europei. Se cam lăuda. Dar stia bine că nu face în ochii nevăzătorilor mai mult de două parale. Lacom de averi nu a fost.
Multumită eforturilor lui de a-si trăi viata în cumpătare si simplitate, natura ni s-a păstrat asa cum o mai puteti vedea si astăzi prin locurile acestea. Oamenii cu carte de azi ar spune că nea Mărin era un ecologist patologic. Din păcate, tăranul acesta – care a dat prin nastere de fii si fiice si birul de prunci – nu a ajuns la conducere niciodată. Era o formă de existentă superioară în stare brută. El nu stia să ceară, numai să dea. Fapt care nu i s-a iertat.

Au mai existat în sfera aceasta a patologicului tărănesc si alte ramuri: un Ioan Creangă al Humulestilor, un Marin Sorescu al Bulzestilor, un Marin Preda al Bărăganului, un Octavian Goga al Răsinarilor, si altii, care au rămas mai aproape de pământ, chiar în pământ. Ei apar suficient de rar, la mari intervale de timp, cât să nu-i uităm si să dorim să mai apară si altii. Dar ei se lasă îndelung asteptati, si cine stie dacă vor mai apărea vreodată.
Oltenii l-au iubit pe nea Mărin. Românii l-au iubit pe nea Mărin. Si nu l-au uitat, desi discursurile lui neparlamentare abia se mai descoperă prin arhivele prăfuite ale televiziunii. L-au iubit pentru că ascultându-l îsi aduceau aminte de unde au plecat. Pentru că omul ăsta chiar nu avea nimic să le dea - în afara cămăsii de pe el - decât rezerva lui funciară de optimism si adevăr care îi făcea să râdă.
Să râdă cu nea Marin. Si oamenii râdeau.Si întelegeau mai bine pe ce lume se aflau.

Nea Mărin nu a fost sponsorizat niciodată. I-a sponsorizat el pe toti. Si ar fi murit de rusine să întindă mâna să ceară. Mai bine ar fi mâncat pământ, pe care de altfel, împreună cu mosii si strămosii săi l-au mâncat în cursul acestei povesti tragice de umor a istoriei poporului român cu asupră de măsură. Pentru că nu putea să-i facă pe tăranii ăstia de români să râdă pe datorie.

Privind în jur, se constată că satul românesc a înregistrat un salt urias în sus. Nu mai trăieste în bordeie de pământ. Distanta de la ele până la streasină arată măsura a ceea ce i-a prisosit, si a folosit. Natura a fost risipitoare cu el. În rest, continuă să i se ceară.
Si satul, conform traditiei noastre literare nescrise, îsi donează cămasa de pe el, o cămasă albă, fluturând un steag al eternei predări în fata mărinimismului si modernismului celor care nu au trecut niciodată, dar absolut niciodată cu faetoanele prin el.

Nea Mărin continuă să astepte, probabil, investitorii si sponsorii. În porc, în praz, în varză, în vin. În tehnologii de preparat sarmale. În bun simt. Si investitorii nu vin.Iar sponsorii nu se pot ridica la înăltimea partenariatului său. De ce, nea Mărine? Si nea Mărin face cu ochiul din cer, stii, face cu ochiul. Si tace...
martie 1999

Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian





Jianu Liviu-Florian    9/18/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian