Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Subiectiv : Eterna poveste

Intr-una din seri , obosit după o zi în care nu am realizat mult din cele ce trebuiau făcute, dornic de relaxare, m-am asezat în fata cutiei TV, ce-ti deschide o ferestră în lume. Si fereastra m-a transportat din nou la granita cu Mexico de unde zeci de mii de copii continua calea fluviului ce pare să scufunde America si asa în parte înecată în datoria a aproape 18 trilioane de dolari. Dar nimeni nu stie ce efort trebuie făcut pentru a salva acesti copii din ghiarele crizei umanitare ce s-a creat prin acest exod.
O clipă mai târziu, în fereastră mi-a apărut Ucraina, unde încă sunt găsite resturi din trupurile celor ucisi în câmpia aceea a mortii, după prăbusirea avionului malaezian MH17 de către Rusi. Si înainte ca sângele să mi se urce la cap, am văzut cerul întunecat din Gaza, în care locul stelelor a fost preluat de traiectorile ghiulellelor ce se întretăiau în noapte, desenând pe boltă cupola hiperbolică a unui dom gotic. Dar jos, jos la bază, iadul si-a deschis larg bratele de foc, înconjurănd orasul într-un cerc de flăcări, dar n-am văzut aripile îngerilor înâltându-se la apexul cupolei de dom gotic. Nu am văzut nimic sfânt în această priveliste, si am schimbat canalul pe PBS, unde am fost mai norocos. Norocos pentru că am dat de transmisia inegalabilului Recviem de Verdi cu San Francisco Orhestra, sub bagheta dirijorului Venezuelian cu chip angelic, Gustavo Dudamel, ce a avut loc la Holywood Bowl Amphitheatre din California. După acest concert ce-a durat aproape două ore, am rămas tintuit în fotoliu ca să-mi reculeg gândurile si astfel am dat cu ochii de Charlie Rose conducând un interview despre Afganistan si Orientul Mijlociu si cred că atunci m-a cuprins o halucinantă durere de cap ce m-a făcut să închid ochii.
Eram cu sotia la geamul unei încăperi ce da într-o curte interioară. De jur-împrejur, o multime de chipuri vesele pe la ferestre, priveau de la geamuri jos în curtea plină de tauri înfuriati de impunsături de la spate cu furci ascutite. La un moment dat un om încins intr-o tunică rosie, e împins de pe scări în multimea de tauri ce se reped cu coarnele în trupul din care tunica părea că se prelinge în pete rosii pe tărăna curtii. M-am depărtat de la geam îngrozit si am dat fuga la usă să-i dau ajutor, dar doi vlăjgani bărbosi au pus mâna pe mine, m-au împins într-o încăpere cu peretii îmbăcati în plăcute de faiantă cu inscriptii maure, si m-au silit să îmbrac o tunică rosie.
-”Nu” am protestat, „Eu nu sunt jidan! Nevasta mea e crestină!” Am văzut în ochii vlăjganilor dispretul, lăsându-mă singur în această încăpere de unde nu se putea iesii. Deodată usile de la intrare sunt date în lături si sala se umple cu oameni în tunici rosii. Eram încuiati cu toti aici in această sală fără nici un geam, asteptând parcă cu groază să fim dati pradă puhoiului de tauri de-afară.
M-am retras într-un colt opus lângă o usă joasă ce s-a lăsat deschisă fără zgomot. De partea opusă usii, într-o sală mare era o petrecere; oameni în grupuri, stând in picioare, cu băuturi sau gustări în farfurioare, nu păreau că m-au băgat în seamă, si m-am ascuns după un zid, lipit de perete. Gălăgie, freamât, răsete. Prin usile mari apar vlăjganii trecând pe lângă mine fără să mă observe si petrecerea continuă netulburată. Deduc că de n-as purta tunica rosie, as putea să mă amestec în această multime, si o dau jos. Tunica alunecă la picioarele mele si observ că si alte tunici sunt pe jos, între piciorele multimii. Trec pe lângă perete în partea opusă sălii, caut să văd dacă cineva mă urmăreste, văd pe stânga un coridor întunecat si grăbesc să intru în umbra lui. Fac coltul într-un alt coridor unde în fund se afla un gemulet cu gratii pe din afară, dau de-o usă, o deschid si mă cuibăresc înăuntru. Era o cameră joasă cu closet turcesc si mă las pe vine, acolo, să-mi trag suflarea, năpădit tot de transpiratie. De aici nu mai am esire, deduc. Atârnată pe spatele usii, am dat cu ochii de o tunică verzue pe reverele căreia străluceau emblemele SS.
Când am deschis ochii, un doctor tinea o lectură la televizor despre beneficile gândirii pozitive. Nimic nu mi-a părut mai absurd si grotesc ca această prelegere despre arta de-a gândi positiv, astăzi, când numai cu putin înainte cele mai îngrozitoare imagini de război, m-au făcut să retrăiesc momentele de groază din copilărie când avionele semănau moartea cu fiecare bombă aruncată asupra Bucurestiului. Incă mă cutremură amintirea mirosului lânced din adăposturile în care încercam să ne salvăm vietile, de suieratul bombelor căzute în jurul nostru si de explozile ce făceau pământul să se zgudue cu noi cu tot, netinând cont nici de lacrimile, nici de rugăciunile noastre.
I-mi stărue în urechi intrviewul lui Charlie Ross despre reînvierea valului de demonstratii antisemite in Europa, mascate sub sloganuri anti-israeliene. Starting cu UN Human Rights Council care a votat condamnarea Israelului pentru genocid inaintea analizării cauzelor ce-au determinat acest război. Este trecută cu vederea faptul ca Hamasul a lansat din Gaza peste 3000 de rachete cu rază lungă de actiune in Israel, că infiltrează teroristi prin reteaua de tunele construite cu intentia de-a comite crime in Israel si că folosesc scoli, spitale, ambulante si locuri de largă aglomeratie pentru adăpostirea si lansarea rachetelor, stiind că orice răspuns armat isrelian va produce imese peirderi de vieti omenesti cu scopul de-a crea suport public.
Dar cine este interesat să vadă adevaratul agresor, cănd nu e vorba decât de niste evrei nepricopsiti ce-au scăpat ca prin noroc din ghiarele lui Hitler. In Turcia au avut loc demonstratii în fata ambasadei Israeliene cu lozinci putând inscriptii ca „Domnul să-l binecuvânteze pe Hitler” si „Musulmanii vor nimicii total Evreii” In Franta violentele anti-evreisti au fost grave si numai interventia jandarmilor a putut să înlăture o mini-editare a kristallnacht-ului nazist în Paris. Zile în sir cartierele evreisti au fost tinta atacurilor violente, spargeri de case, prăvăli, sinagogi si intimidare. Atacuri de acest fel continuă în întreaga Europa, în Londra, Bruxel, Germania si în Suedia la Malmo.
Evreul, eterna lui poveste de tap ispăsitor, continuă si astăzi.



Toronto ON




David Kimel    9/1/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian