Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Nu avem literatură..

Afirmatie pe care am făcut-o într’un interviu si de care s’a sesizat presa noastră morosană.
Am făcut-o si o sustinem. Avem temei?
Scăpati de autocenzura comunistă, se scrie mult, bine si mai putin bine, pe teme mici pe teme mari pe măruntisuri si pe găselnite, la noi în Maramures si în toată tara.

O revistă, natională, a lansat un concurs literar, care oferă ca premiu un sejur pe litoral pentru două persoane. Întâmplător ne-a ajuns la ureche o afirmatie a unuia din juriu, că: „s’au prezentat 10.000 de manuscrise(!) multe scrise de oameni care n’au nimic de-a face cu scrisul(!) care scriu o poezie orbită sau cu tentă sexuală.”
Se publică mult, pe merit si pe bani si totusi ne lipseste ceva, ne lipseste matele roman,oare numai nouă?

În perioada interbelică aveam „marele roman” pe „Ion” a lui Rebreanu, pentru viata din Ardeal, pentru imaginea Vechiului Regat, aveam romanele lui Camil si Cezar Petrescu si altele.
Despre infiltrarea comunsimului la noi, romanul „Zvetlana” 1940, a lui Dessila, mai putin pentru Moldova a lui Ionel Teodoreanu, etc.
După 23 August, 1944, „când a năvălit cultura rovietică peste noi”silogismul unui profesor sas, de vită veche, din Brasov, am devenit ceea ce nu eram si nu doream să devenim, „realist socialist”. Marele Sadoveanu ne-a dat marele roman despre colectivizare „Mitrea Cocor” care ne-a intoxicat tineretea scolară,si-a construit un erou, comunist îndoctrinat în prizonieratul sovietic si venit în tară cu divizia „Tudor Vladimirescu” ca să facă colectiv la Malul Surpat, în Bărăgan, unde înainte de colectivizarea comunistă toate satele erau foarte prăpădite. Bărăganul românesc fost „cosul cu pâine al Europei” scria ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, încă până si prin anii 80, a asteptat colectivizarea sovietică adusă de Mitrea Cocor, ca să nu mai aibă ciulini ci lanuri de grâu, etc. etc. Romanul a apărut concomitent cu Plenara CC(Comitetul Central al Partidului Comunist Român) din 3-5 Martie, 1949, care a hotărît colectivizarea agriculturii. Campania trebuia pregătită „teminic” ideologic si „marele” Sadoveanu, se vede că informat corect si la timp, s’a pus pe treabă. Romanul a fost distins cu „Medalia de aur pentru pace” în 1950, autorul a primt titlul de ”Erou al Muncii Socialiste” iar în 1960 „Premiul international Lenin pentru întărirea păcii între popoare” Ca să auzim în 1999 că există spirite foarte „ patriotice” care vor să’l spele pe Sadoveanu de păcatele comuniste , cum că ar fi fost „nevoit” să le facă, ceea ce este de asemenea o diversiune demagogă-neocomunistă fără seamăn.
În vreme ce cultura românească îsi lăsa anii de viată si creatie în „pensionul” comunist,un Blaga, Voiculescu, Radu Gyr, Papadima, Dimitrie Gusti, Nichifor Crainic si lista continuă compactând o carte, tovarăsul Sadoveanu, scriitor de care regimul avea mare nevoie, se plimba nestingherit între Bucuresti si Moscova, la ora la care nimeni nu se putea plimba nici măcar în „lagărul” socialist.

Iarăsi o să ni se arunce în spinare, că ne legăm de marile personalităti... La urma urmei, din moment ce tot suntem o „personulitate” după epitetul mai vechi din presa morosană, o putem face căci nu mai avem nimic de pierdut, doar că...
Cine crede că facem o afirmatie „răutăcioasă” gratuită să ia operele lui Sadoveanu si să se convingă singur. Recomandăm doar un volum, al 17-lea apărut în 1959 la Editura de Stat pentru Literatură si Artă cu notita: „Această editie apare sub supravegherea autorului” cu o prefată de Mihai Gafita în care acesta spune: „Mihail Sadoveanu(prin lucrările din volum, n.n.) se situează între deschizătorii de drum si în acelasi timp printre cei mai de seamă reprezentanti ai realismului socialist în literatura română. Opera sa este caracterizată acum de spiritul partinic comunist.” Editia cuprinde - 150 de pagini de laudă la adresa Uniunii Sovietice sub titlul „Caleidoscop” si „Fa
ntezii răsăritene” scrise în 1944-1945 si apărute în 1946 - romanul „Mitrea Cocor” 1949, „Nada Florilor” 1950, (colectivizarea în Deltă) si „Clont de Fier, 1951.
La „istorica” Conferintă Natională a Scriitorilor din România, Iulie, 1971, Titus Popovici a promis solemn partidului că va scrie „marele roman al colectivizării.”
Păcat că nu l-a scris, am fi avut o imagine, fie ea chiar si falsă a vietii fericite a tăranului român colectivizat, unde volens-nolens tot ar fi străbătut ceva, ceva din veridicul acestei „fericite” vieti.

Dar lasă că a venit „livolutia” si ne-a adus toate libertătile, dar mai ales originalitătile negândite. Începem să citim drept literatură niste texte de îngheată apele vara si nu numai atât, dar autorii sunt catalogati de mari talente, promovati si tradusi si propusi pentru toate premiile de pe lume!..
Aflăm din medii, că scriitorul român, Mircea Cărtărescu a fost premiat de Haus der Kulturen der Welt, din Germania, cu „Premiul international pentru literatură” 2012.
Din revista „Orizont” Timisoara, mai, 2012, aflăm că, Cărtărescu a scris o trilogie „O capodoperă numită” Orbitor” care după Vladimir Tismăneanu este „cartea cea mare a literaturii românesti a ultimelor decenii” (...)„un talent clocotitor lucru notat nu doar de un N.Manolescu, sustinătorul său neclintit” „Romanul” Orbitor” apărut la Humanitas, editura condusă de Gabriel Liiceanu, a fost tradus de către ICR(Institutul Cultural Româm) din banii contribuabilor, în nouă limbi: franceză, germană, maghiară, suedeză, ebraică, norvegiană, spaniolă, neerlandeză, engleză, de fapt, în franceză de trei ori(1999,2002,2009)inclusiv la Gallimard, 2002, căci si acolo dacă se plăteste cu bani grei, se publică ori ce!
În suedeză de trei ori, în germană de două ori. Ce avem de citit în „Orbitor.Aripa dreaptă” romanul unui talent „clocotitor” la pag.241„Îmi bag pu... în regina Angliei”, tot la pag.241, „Mă fu... în ea de Casa Albă?” la pag.242, „CIA ce căcat e” la pag.84,„Îi plăcea să-si pună degetul pe fund si să-l miroase apoi, iar la pag. 58: „Uite cum e cu tara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară(...).Limbricu-ăla mic se gândeste ce se gândeste si dup-aia zice: „Păi, tăticule, dac-aici e atât de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă? , în duhoarea aia de căcat, în bezna aia groaznică?” Da’ taică-su-i zise răstit: „Fiule, să nu mai vorbesti asa! Aiai-i Patria!”....
Dar acestea nu sunt decât câteva „citate” de „literatură” a unui autor care vrea să reprezinte poporul român! Dacă Sadoveanu s’a spetit cu un roman de propagandă a partidului comunist, eliminând fondul, scriitura lui rămâne totusi literatură, căci Sadoveanu n’a fost un scriitior de mâna a doua, dar ce este acest Cărtărescu? Nu cumva o rusine natională?
Este aceasta cartea cea mare a literaturii românesti a ultimelor decenii?
Da, probabil că este din monent ce a fost propusă pentru Nobel, pentru care am plătit an gros, dar... ce să’i faci? „N’a fost să fie!” A fost o Herta Müller, „amărâta aia!” care se pare că a făcut „ceva” literatură!... Dar asta nu e destul, avem si poeti foarte literati, deasemenea clocotitor de talentati, unul din ei, Mihai Gălătanu, care are o poezie pe care zeii literaturii române contemporane, Nicolae Manolescu Apolzan si Alex Stefănescu îi propun pentru manualele scolare(!) Doar un citat, dintre cele mai „simple, mai nevinovate!...”: „Câca-m-as pe mine pe stradă, ce tâte ai fă, Patrie/ O noapte cu tine , Patrie si apoi să mor!/ Între tâtele tale, fă, Patrie, fă Fefeleago, vreau să ejaculez/Gâfâie si tu un pic, fă, Patrie, ca să mă exciti/Dă-ti si tu Tricolorul jos de pe tine/ Să-ti ginim bulanele goale/Ha’?” sau: „Îmi bag penisul meu lung si negru în gura ta Românie!”Ne este jenă, dar trebuie să spunem. În original este cuvântul întreg unde noi am pus puncte. Bunicile noastre, respectabile tărance, una săracă, cealaltă bogată, dar ambele „de neam” formate la scoala confesională întemeiată de Gheorghe Sincai, ne spuneau: „nu grăiti îmbălăciuni, că nu’i slobod, îi păcat, să supără Dumnedzău si atunci nu’i bine!”

Se pare însă că pentru literatii nostri de azi, „îmbălăciunile” bunicii reprezintă marea literatură! Ce să’i faci am evoluat si... trebuie să tinem pasul, cu postmodernismul, cu demolarea lui Christos, căci în fond ăsta este noul curent de mocirlă.
Unicul nostru istoric drept, curat, adevărat si cinstit, la ora actuală, Neagu Djuvara, spune: „Nu suntem respectati în străinătate, nu din cauza că n’am jucat un rol important în istorie, ci fiindcă mintim!” Iată, că nu mintim numai în Istorie ci si în Cultură în favoarea cui si din îndemnul cui? Acesta este poporul român, a traditiei de omenie crestin-românească care a sustinut Neamul si fiinta prin milenii nemaipomenit de potrivnice? Cine , care mafie plăteste acesti scriitori si sustinători împotriva poporului care îi hrăneste?
La Conferinta de Pace de la Paris, 10 Februarie, 1947, Molotov, ministrul de externe sovietic a declarat: „...neamul românesc de origine latină de la gurile Dunării este o eroare a Istoriei si a sosit momentul geopolitic ca să fie îndreptată , iar acest neam de origine romană, o insulă latină într’o mare slavă, trebuie să dispară”

În 2010, un părinte, un singur părinte din România a avut curajul să spună adevărul, nu numai dureros ci si extrem de tragic al învătământului românesc postdecembrist. Cărtulia scriitorului Cărtărescu „Mendebil” de 138 de pagini, a fost dată ca lectură obligatorie pentru elevii de cls. X-a. Citind-o mi-am pierdut echilibrul: Dumnezeule mare! Este posibil asa ceva? Dar asemenea lectură de educatie în cruzime si barbarie n’a existat nici în comunismul cel atât de inuman si sângeros, ca si „jocurile” de-a chinui bestial animalele lipsite de apărare cu sânge rece a copiilor din gasca Cărtărescu, cu el în frunte. Cu tot ateismul si minciuna propagandei comuniste, asemenea lipsă de morală, de tinută umană în educarea „tinerei generatii„ n’a existat în comunism. Îmi pare rău, dar nu pot spune altfel. Azi toate indiciile, mai ales după 1989 duc la realitatea tragică că există undeva o mafie care are în ideologie distrugerea poporului român, pe ori ce cale si pe toate căile. Dar cum ori ce fenomen din natură sau societate îsi are pagina si contrapagina sa, oare în România actuală chiar nu există această contrapagină? Actiunea si reactiunea?

Unde sunt scriitorii adevărati, să’si spună cuvântul căci doar nu vor fi fiind toti de teapa tandemului citat sau a idioteniei postmoderniste? Sunt toti înregimentati?
Unde sunt revistele? Sunt si ele toate înregimentate?
Unde sunt educatorii, fie si numai câtiva, nu mai există creiere care să gândească, care să opună rezistentă răului , care să fie în stare să formeze caractere drepte în România?
Dar înaintea lor unde este Ministerul Învătământului? Toti acesti functionari împreună cu membrii guvernului sustin acest învătământ „debil” „Mendebil” care tolerează siluirea constiintelor copiilor si-a tinerilor predati de părinti scolii spre a’i forma oameni si nu bestii.
Dar dacă se propagă în scoală bestialitatea lui Cărtărescu spre satisfacerea unor porniri sălbatice la copii prin lecturi „literare” obligatorii de-a chinui animalele bestial si până la a chinui similar un coleg mai slab, un copil, sau un bătrân nu este nici măcar un pas ci doar un sfert de pas sau poate si mai putin, atunci încotro se îndreaptă societatea românească, ROMÂNIA de azi?
Unde sunt părintii, care nu au un cuvânt?
Unde este Biserica, a cărei menire este tocmai protejarea moralei în familie, scoală si societate? Unde este Patriarhul si Cardinalul Bisericii românilor? Cunosc ei si aprobă aceste texte si versuri pentru manualele scolare ale copiilor din scolile românesti?
Cu toată jena, am înserat aceste versuri spre a fi citite de cei în cauză si de toată lumea să se stie ce„scriitori” care ne reprezintă avem, sau poate că nu ne interesează!?!
Care revistă se spurcă să publice asemenea murdării, sau poate că ar face-o, dar de teama să nu i se taie subventiile, apleacă capul si cântă osanale! Această subcultură decadentă până la îngrozitor!
O noncultură menită să ne steargă de pe fata Europei, căci un popor fără traditie si fără documente, fără Istorie si Oameni ai acestei Istorii „nu are dreptul la existentă” spun dusmanii nostri si nu sunt putini.
Oare, punând toate cele zise, pe masă si cântărindu-le, nu avem voie să ne întrebăm unde este literatura română contemporană?
Unde este marele roman al ROMÂNIEI de azi?
Există ?


Ausburg - Germania




Teresia Bolchis Tătaru     8/30/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian