Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poate ar fi mai bine: O nouă viziune asupra învătământului superior

Ani de zile, din 1950 (cel putin) si până în prezent, învătământul superior a fost si continuă să fie închistat de o serie de reglementări mai mult sau mai putin utile pentru absolventii care devin cadre de conducere în cadrul economiei nationale la diversele sale niveluri.
În secolul 21 si, în special, în conditiile specifice ale contextului national (dar si al altor tări aflate în aceeasi situatie economică), absolventii (programelor de licentă si respectiv, masterat) ar trebuii să fie îndrumati si să li se pretindă o cu totul altă viziune mult mai largă si mai profundă referitoare la dezvoltarea economică si marketingul national si international în special în conditiile geopolitie actuale si de perspectivă, a globalizării economice în general si a pietelor în special, a dinamicii burselor si a diferitelor valute nationale si internationale, a noului rol pe care trebuie să-l aibă băncile nationale si institutiile financiare internationale în conditiile în care fluxul informational este deosebit de rapid si exact, dar în acelas timp expus riscurilor de fraudare în sistem cibernetic, care afectează sistemele conjuncturale pe un anumit timp.

O asemenea viziune mai largă a întregii imagini economice, tehnice si sociale depăseste sistemul educatiei prezente si ca atare poate ar fi mai bine o nouă orientare, o nouă viziune cu influente si efecte mai apropiate de necesitătile actuale si, în special, cele viitoare ale societătii în ansamblu si a celei românesti în mod specific.

În cadrul unor cursuri se fac referiri destul de vagi privind situatia sărăciei pe plan mondial, se dau unele exemple statistice despre acest aspect la nivel national, dar nu se dezbate cu mai multă convingere, mai documentat si cu propuneri mai concrete referitoare la modul în care s-ar putea ajunge la diminuarea sau chiar eradicarea unui asemenea fenomen socio-economic.

Mult prea putin se poartă dezbateri în cadrul seminariilor sau în cadrul unor cercuri cu caracter stiintific asupra relatiei existente în prezent între cultură, educatie si sărăcie.
Prea putin se fac referiri si sunt dezbătute aspectele corelatiilor existe între două stiinte: antropologie si etnografie. Poate ar merita să se acorde o atentie mai mare elementelor fundamentale si unora aplicative ale acestor stiinte folosindu-se exemple concrete din diversele colturi ale tării unde se manifestă aspecte care ar putea să influenteze modul de gândire si de manifestare asupra evolutiei social-economice, prin anumite obiceiuri specifice si acelas lucru chiar asupra activitătii economice la nivel international.

Noilor generatii de absolventi universitari si masteranzilor trebuie să li se formeze un spirit de a gândi cu o viziune spre viitor. Trebuie să li se incite spiritul, curajul de a pune întrebări si de a găsi cele mai utile răspunsuri.

Un rol deosebit ar trebuii să revină cursurilor de management care să-i îndrume pe studenti spre cele mai înalte obiective ale acestei preocupări; cursantilor trebuie să li se prezinte functia de conducere nu numai din punct de vedere teoretic, ci în contextul diverselor situatii cu care se pot confrunta în viata de zi cu zi în calitate de conducători economici, sociali, politici, s.a.m.d. În felul acesta se vor putea forma adevăratii conducători cu reale si efective calităti în muncă.

Foarte putin, ca să nu spunem deloc, se pune accentul pe una din problemele esentiale ale muncii oricărui cadru de conducere si anume aceea de organizare personală în comparatie cu aspectele ambiguitătii. Desigur acest aspect nu este nici simplu si nici usor de realizat dar îsi poate găsi rostul în momentul în care apar diverse situatii ambigue si care îsi cer o decizie urgentă si cât mai apropiată de o corectă rezolvare. Aici intervine rolul psihologiei muncii, care trebuie să devină un punct cheie al educatiei universitare economice si tehnice.

Nu mai putin importantă ar trebuii să fie si relatia dintre activitatea economică si filozofie. Chiar dacă la prima vedere pare (poate) un nonsens, ea are un substrat mult mai apropiat decât se pare si acest lucru l-a dovedit în multiple ocazii viata de zi cu zi. Foarte multi dintre adevăratii conducători de institutii centrale sau întreprinderi din oricare ramură economică vor întelege mult mai bine care este sistemul de dezvoltare economică a activitătii lor, aportul activitătii de marketing, dinamica muncii din activitatea ce o conduc prin prisma întelegerii fenomenelor social-politice si al conceptiei filozofice a perioadei în care trăim. Nimic nu poate fi mai concludent decât situatia în care multe activităti economice ajung la auto-distrugere prin faptul că nu se cunoaste si nu se desfăsoară un sistem eficient de negocieri bazat pe cunoasterea diferitilor parametrii sociali si economici specifici unui sistem filozofic al partenerilor nationali sau internationali.

Trăim într-o perioadă în care simpla învătare a unor reguli sau tehnici cu profil economic sau tehnic nu mai sunt suficiente; rutina trebuie înlocuită cu o nouă manieră de observare si interpretare a diverselor fenomene; conducătorii actuali si viitori trebuie ajutati, încă din anii universitătii, pentru a întelege multe din următoarele aspecte: integritatea, apartenenta la o echipă, atitudinea pozitivă si de entuziasm, modul de a avea un sens clar si eficient în cadrul unei comunicări cu parteneri de diverse niveluri, deschiderea si receptivitatea, gândirea creativă, spiritul de rezolvare a diverselor probleme, colaborarea fără a crea stări conflictuale, precum si crearea unor reale legături profesionale.

Poate ar fi mai important dacă studenti ar întelege si ar gândi în mod critic diversele aspecte ale problemelor ce apar în activitatea de zi cu zi si cum ar trebuii rezolvate aceste probleme.
Cadrele didactice ar trebuii să devină adevărati stimulatori ai unei gândiri ”Renaissance”, în epoca actuală a revolutiei internetului.
În acest sens poate ar merita includerea si îmbinarea actualele programe educationale cu diversele aspecte ale problematicilor ce pot apare în activitătile practice de zi cu zi, prin creerea unor asa numite ”Jocuri” de decizie prin care să se dezbată diversele opinii privind modalitătile de solutionare optiomă a diverselor probleme.
Conform alineatului (4) din articolul 193 din Legea nr. 1/2011 privind educatia natională, universitătile se clasifică pe trei categorii:
 universităti de cercetare avansată si educatie;
 universităti de educatie si cercetare stiintifică/creatie artistică;
 universităti centrate pe educatie.

Hotărârea Guvernului nr. 789/2011 (privind aprobarea Metodologiei de evaluare în scopul clasificării universitătilor si ierarhizării programelor de studii) stabileste criteriile în baza cărora se realizează evaluarea (predarea si învătarea; cercetarea stiintifică; creatia artistică, în cazul universitătilor de arte; relatia universitătii cu mediul extern; capacitatea institutională). În cadrul primei evaluări, Ordinul nr. 5262/2011 al ministrului educatiei privind constatarea rezultatelor clasificării universitătilor consemnează următoarea statistică: 13,3% universităti de cercetare avansată si educatie; 33,3% universităti de educatie si cercetare stiintifică/creatie artistică; 53,3% universităti centrate pe educatie (fiind evaluate 90 de universităti din România, dintre care 54 de stat si 36 private).

Desi predarea si învătarea este primul criteriu de evaluare consemnat de cadrul legal, criteriului cercetării stiintifice i se acordă o mai mare importantă (desi au existat opinii conform cărora cercetarea stiintifica trebuie să fie un capitol autonom si nu trebuie subordonată educatiei). Mai mult, variabilele si indicatorii specifici predării-învătării se rezumă la: structura personalului (de bază/asociat), numărul se studenti înmatriculati, numărul de candidati înscrisi, numărul de absolventi angajati în primele 12 luni de la absolvire, numărul de programe organizate cu universităti din străinătate, numărul de programe organizate în limbi străine, cadre didactice si de cercetare din străinătate sau care detin diplome eliberate de universităti din străinătate.

Metodologia de evaluare nu se extinde si asupra calitătii si conformitătii metodelor didactice de învătare si evaluare, respectiv a mijloacelor de învătământ utilizate, fapt pentru care considerăm că acea clasificare a universitătilor pierde din valoare. Prin urmare, datorită criteriilor si indicatorilor adoptati, clasificarea universitătilor nu se focalizează pe rezultatele învătământului, ci doar pe principiile, metodele si formele de organizare a procesului de învătământ, respectiv pe gestionarea resurselor umane, materiale si financiare (vizând cu prioritate nivelul finantării din bugetul public).

Datorită „penalizării” financiare, universitătile românesti s-au îndepărtat si mai mult de standardele clasificărilor internationale (topul celor mai bune universităti din lume având la bază variabile precum numărul de citări în publicatiile de specialitate, reputatia în rândul oamenilor de stiintă, relatia dintre studenti si cadrele universitare, numărul de premii primite de studenti sau profesori etc.). Conform QS World University Rankings (2013), fată de rezultatele anului anterior, patru universităti din Romania au căzut 100 de pozitii in clasamentul International (indicatorii cheie ai evaluării fiind cercetarea academică, calitatea predării, ponderea angajării absolventilor si gradul de internationalizare).

În concluzie, considerăm că este apreciabilă dar nu suficientă clasificarea universitătilor din România. Poate ar merita o revizuire a programelor universitare si adaptarea lor la cerintele secolului în care trăim, pentru a fi în rând cu alte institutii similare de prim rang de pe plan international. În alte conditii competitivitatea acestor centre de cultură s-ar putea să ducă treptat spre marginalizarea lor în loc să fie evidentiate si apreciate după criteriile internationale.

Dr. Alex Berca Dr. Mihaela Brîndusa Tudose
SUA. Universitatea „Petre Andrei”- Iasi








Dr. Mihaela Brîndusa Tudose - Dr. Alex Berca     8/21/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian