Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


"Târgul de Fete" de pe Muntele Găina si alte sărbători din Tara Motilor

Rădăcinile “Târgului de Fete”, care se tine în fiecare an în miezul verii, în duminica cea mai apropiată de Sf. Ilie, pe platoul din vârful Muntelui Găina (1486 m), sunt atât de adânc înfipte în pământul Tării Motilor si Crisenilor – căci muntele se află la confluenta celor doua “tări” – încât ajung, după unele precizări, până la focul primordial al formării poporului român.
Unele mărturii sugerează ca târgul se tine ca amintire a biruintei asupra unor năvălitori mongoli, sau a victoriei asupra curutilor si la(o)bontilor, care atacară pe moti în timp ce acestia petreceau pe creasta muntelui.

Continuitatea milenară a unei asemenea sărbători, tinută într-un loc neprielnic, sălbatic chiar, dar de o frumusete si pitoresc neasemuite, acolo unde cerul îmbrătisează pământul, unde văile sunt nevestele muntilor, se poate explica cel mai bine prin filonul religios si spiritual ancestral al motilor si crisenilor, prin înclinatia lor de a sărbători împreună în mijlocul naturii dăruite de Dumnezeu.
Unele studii - dar si unele legende transmise prin viu grai pe care le-am auzit cu urechile mele de la autohtoni - ne spun că obiceiul urcatului poporului pe muntele “sfânt” (Kogaion?!), în anumite momente sacre ale anului, cu adâncă încărcătură cosmică si religioasă, pentru a desfăsura anumite rituri religioase, ne-a fost transmis de pe vremea dacilor.
Altminteri, nedeile din aceleasi tinuturi, care sunt sărbători mai mici, tot văratice, tinute în mijlocul naturii ăn aproape fiecare sat de hramul bisericii locului, par a continua sărbătorile romane tinute atunci ăn onoarea zeilor patroni.

În trecut, se tineau mai multe serbări pe crestele muntilor, ordinea cronologică fiind în functie de semetia lor. De Sân-Petru - dupa rit vechi - începea serbarea pe Muntele Biharia (1659 m), sărbătoare dispărută la 1828 din pricina deselor furtuni si a cetei, dar si din cauza „tunetelor” care se aud în pântecul muntelui datorită căderilor de ape subterane; se spune că nici vitele nu îndrăznesc să pască în acele locuri. Urma apoi sărbătoarea Găinii, sărbătoarea de pe Muntele Călineasa (1432 m), care se tine si azi, si sărbătoarea de la Lespezi (1103 m), dispărută în 1830.

Un obicei inedit se tine primăvara de Sân-Toader - anul acesta a cazut chiar de 8 martie - pe valea Crisului Alb, în Hălmagiu, la poalele Muntelui Găina, si se numeste „Târgul Sărutatului” sau „Târgul Nevestelor”. Traditia spune că la năvălirea turcilor pe Valea Crisului Alb, acestia „ar fi răpit o multime de femei crisene, dintre cari unele, scăpând din robie si întorcându-se acasă, au sărutat pe toti cunoscutii pe cari i-au întâlnit, iar acestia le-au cinstit pentru vrednicia si dragostea lor fată de limba si vatra strămosească.” (Ioan Rusu Abrudeanu, Motii, calvarul unui popor eroic dar nedreptătit, 1928).

Fie de la daci, fie de la romani, fie ca sinteză de la amândouă popoarele originare ale românilor, bucuria de a petrece în sânul naturii nealterate de mâna „civilizatoare” a fost adusă din tată-n fiu până azi. Pe creasta Găinii s-au perindat adesea, visând si, uneori, înecându-si suferintele, Avram Iancu si prefectii lui, Ioan Slavici, care a bătut Ardealul singur-singurel pe jos („Băiet de liceu, îmi petreceam vacantele cutreerând Bănatul, Câmpia Tării Unguresti si valea Crisului Alb până la Brad si până’n vârful Găinei, totdeauna singur-singurel.”), dar si regi si regine. În anul 1924, în prezenta Regelui Ferdinand I, „unificatorul neamului”, s-a ridicat o troită având crestată pe ea următoarele cuvinte:
Înăltatu-s’a această sfântă cruce întru amintirea neuitatului erou al muntilor, Avram Iancu, cu prilejul serbării nasterii sale si s’a sfintit în ziua de 1 Septemvrie, anul mântuirii 1924, în prezenta M.S. Regelui Ferdinand si a reprezentantilor natiunii române întregite si recunoscătoare”.

În privinta denumirii de „târg de fete”, numai neavenitii si ignorantii ar putea afirma că motii si crisenii si-ar fi vândut fetele în scopul, să zicem, al realizarii căsătoriilor „din interes”. Oamenii acestor locuri, cu frică de Dumnezeu, care ascultau cu smerenie de Sfânta Scriptură, nu puteau proceda astfel, în însăsi virtutea legilor hristice cărora li se supuneau. Pe de altă parte, cum platoul muntelui reprezenta un punct de întâlnire între comunitătile de pe-o parte si de pe alta a muntelui, si un prilej de sărbătoare anuală de masă, unică (muzică, joc, horă, veselie, glume s.a.m.d), era cât se poate de firesc ca tinerii să se cunoască acolo, să lege prietenii, să se îndrăgostească de ce nu, si mai apoi să se cunune în toată legea.

Rostul toponimiei muntelui poate fi găsit foarte bine în următoarea legendă scurtă:

„Vidrenii spun că în timpul când si in muntii Bihariei se lucrau băile, o găina de aur iesea din băi spre a se aseza în vârful muntelui, pe cuibul său în care erau ouăle sale de aur. Vidrenii atrasi de frumusetea nemaipomenită a găinei, în mai multe rânduri s'au încercat s'o prindă, ea însă a fugit în jurul minelor de aur dela Rosia. De atunci, nemaiputându-se găsi aur în băile din acest tinut, Motii au încetat de a le mai lucra, fiindcă găina din poveste era Vâlva băilor si ea a dus aurul cu sine în părtile unde a sburat.” (Frâncu si Candrea, Motii, Buc. 1888, p. 67)

Astăzi, sărbătoarea de pe Muntele Găina este încă vie. Sigur, nescăpată de tăvălugul (rău)„modernizării” (politizată, siluită de massmedia dornică de stiri senzationale si „exotice”, manelizată pe ici pe colo, festivizată excesiv s.a.m.d.), poate că nu mai este ce-a fost; ce i-a fost dat să fie…

Cu toate acestea, temerarul care se încumetă să urce pe Găina, poate încă deslusi acolo sus, unde cerul se iubeste cu muntele si văile cu crestele, filoane de „aur” autentic: obiecte motesti (tulnice, greble, furci, cozi de coasă, ciubere si donite, oale traditionale), port (ne-mai)popular (alb-negru cu tricolor la brâu, cojoace, opinci), muzică (ne-mai)populară din Tara Motilor, cântată, cu putin noroc, de Nicolae Furdui Iancu. Dacă mai pui si sentimentul bucuriei, dimpreună cu motii si crisenii, dat de o priveliste încântătoare, si de, cine-stie, prilejul de a lega o prietenie cu „fată din târg”, atunci merită să încerci s-ajungi acolo sus, pe spinarea Găinii.


Toronto / Iulie 2014






Cristian Medelean    7/18/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian