Amurg de întoarcere
M-am întors în satul meu natal
ceata se rostogolea peste el ca un val
cumpăna fântânii avea plânset de miel
lumina,din crucea zilei,raze de otel
Am coborât pe un drum prăfuit de amintiri
gleznele-mi căutau trecutele iubiri
în satul meu străjuit de dealuri
crucile se-nmultiseră pe maluri…
Nu am găsit nimic din ce a fost
timpul o luase din loc fără rost
florile se ofiliseră pe masă
parcă nu eram acasă…
În satul meu m-am regăsit
sufletu-mi era.pe drum de întoarcere,
răstignit.
Crucea lui Isus
M-am întors din nou în sat,
frunzele cădeau a toamnă,
câinele lătra, legat,
o femeie-mi zice:
„Doamnă, ai venit din nou la noi
într-o săracă comună
suntem toti plini de nevoi
si n-a mai plouat de-o lună “
Am tăcut si m-am tot dus
purtând crucea lui Isus
satul meu pe deal în sus…
IZVORUL DIN TUGĂ
Când cântă gugustiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.
Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi
iar eu eram cu gândul doar la masă
când boii se vor odihni si vor bea apă
si noi vom sta sub salcia pletoasă…
De pe stergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălta o rugă,
mâncam, cu poftă , ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.
Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana creste din belsug.
Si dacă as putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
să mai mănânc asa mâncare simplă
dau toate bunătătile de acum!
Acasă
După zeci de ani m-am întors acasă
n- am găsit nimic din ce am căutat,
doar în magazie un picior de masă,
stătea, printre fleacuri, aruncat.
In căsuta veche o fotografie,
mama si cu tata, mire si mireasă,
îi privesc si-mi pare că sunt bucurosi,
că-nsfâsit, Titina, s-a întors acasă.
In grădina casei, altădată vie,
nucul verde, mare si rotat,
prin fosnet de frunze azi mă dojeneste
că de-atâta vreme am plecat.
Totu-n jur e vraiste, totu-i dezolant,
nu stiu ce să fac, de ce să m-apuc,
să repar căsuta, să-nfloresc grădina,
sau cât văd cu ochii iarăsi să mă duc?
Numai Luna clară sus pe ceru-albastru
mă încurajează în felul ei tăcut:
“nici nu sti ce rău e să le termini toate
si să nu mai ai nimic de făcut!”
RUGĂCIUNE
Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi
să merg pe deal cu mama si cu tata
să simt parfumul fânului cosit
si să duc apă rece cu găleata.
Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi,
să merg la scoală, iarna, în opinci,
iar pe măsuta scundă din odaie
să n-ai nimic să pui ca să mănânci.
Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi
ca să învăt din nou la lumânare
să mai privesc lumina clară
a cerului cu stelele-n spinare.
Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi
s-ascult cum cântă cucul în pădure
si să nu simt nimic, de mă rănesc,
în mărăcinii rugului cu mure
Dă-mi, Doamne, tineretea înapoi
asa cum o aveam în satul meu natal
căci am plecat după Izvorul Vietii
si, dintrodată, m-am trezit la mal.
|
Titina Nica Tene 6/2/2014 |
Contact: |
|
|
