Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002


Binecuvintati, sfintiti parinti

SCRISOARE DESCHISA PREOTILOR ROMANI DIN TORONTO, GTA SI KITCHENER

“Binecuvintati, Sfintiti Parinti
Si ne iertati pe noi, pacatosii.“
( din Rinduiala Sfintei Taine a Maslului)

“Nu este bucurie mai mare la Dumnezeu decit impreuna Sa lucrare cu omul”, ne spunea intr-una parintele Galeriu si de-atunci traiesc fericita neliniste si cutremuratoarea emotie a gindului ca omului i-a fost dat, prin har dumnezeiesc, sa lucreze impreuna cu insusi Creatorul sau. “De la Domnul este aceasta si lucru minunat este in ochii nostri”, spune Hristos referindu-se la piatra din capul unghiului.

Au trecut deja aproape doua luni de cind ma gindeam, cu mare neliniste si emotie, la faptul ca urmeaza sa incep sa vorbesc cu preotii romani din Toronto in vederea ‘turului’ de cintari pe care corul Agni Parthene urma sa-l inceapa in perioada Penticostarului, - intre Sfintele Pasti si Inaltare. Urma o mare incercare: incercarea de a-I multumi lui Dumnezeu pentru bucuria Sa de a conlucra cu noi. Incercarea de a-I aduce Lui slava pentru tot ce avem si tot ce suntem, pentru “toata darea cea buna si tot darul desavirsit” si pentru nesfirsita Iubire care se coboara de la El, Parintele Luminilor. Cum sa poti multumi pentru o iubire covirsitoare? Imi sunau in suflet si in minte cuvintele din Liturghie ale Sfintului Vasile cel Mare, - “…Parintele Luminilor”, - m-am cutremurat: ce sa poti sa mai spui, ce mai poti gasi de spus si in ce fel, cind un asemenea gigant al Crestinatatii L-a numit in acest fel pe Dumnezeu, - ce si cum sa mai poti spune pe linga asemenea cuvinte?
…Urma sa vorbesc despre asta cu preotii nostri, cu cei care stau in fata Domnului pentru noi, cu cei care, vorba parintelui Tiu, “isi pun sufletul pentru turma lor”, - urma sa-i intreb daca ne lasa sa aducem slava Domnului in insasi Casa Sa, unde ei insisi isi vor pune sufletul pentru primirea cintarii noastre. Cum sa incep? Cum sa le cer asta? Imi treceau prin minte cuvintele parintelui Cleopa, - “nu-ti fie teama, frate Niculae, si nu dispera, ca Domnul stie, - inalta-ti glasul catre El, ca El te-aude, - nu-ti fie teama; auzi ce zice psalmisul, “cu glasul meu catre Domnul am strigat, Cu glasul meu catre Domnul m-am rugat”, - cum sa-ti fie teama sa-I cinti parintelui tau? Cinta-I numa’, si-o sa vezi ca nu ramii fara raspuns”. Si asa am facut.
…Si Domnul “a dezlegat”, cum spunea parintele, - “a dezlegat” si m-a pus fata-n fata cu niste oameni pur si simplu minunati, pe care parca atunci ii vedeam pentru prima oara: e greu, - probabil imposibil – de descris felul in care au reactionat preotii romani la propunerea, la rugamintea noastra.

Puteti fi siguri ca aceasta bucurie pe care ne-ati daruit-o va ramine de neuitat pentru noi, Sfintiile Voastre.
…Atit pentru noi, cit si pentru cei care ne-au multumit cu lacrimi in ochi, - pentru cei care ne-au spus ca asa ceva n-au mai auzit sau ca n-au mai trait din vremea copilariei lor, in bisericile din Romania copilariei lor de acum zeci de ani; pentru cei care, prea tineri, n-au apucat sa auda muzica Ortodoxiei si care ne-au spus ca au descoperit deodata o noua lume, pentru cei care ne-au sunat acasa sa ne multumeasca si sa ne spuna ca dupa ce ne-au ascultat, simtindu-se ca-n manastirile de-acasa, au iesit din biserica alti oameni. Multumirile lor, lacrimile lor de emotie si de bucurie, cutremurul lor sufletesc, privirile uimite de copil cu care ne priveau pina si oamenii in virsta dupa concerte, - toata aceasta uriasa bucurie pe care am trait-o vi se cuvine si Sfintiilor Voastre, dragii nostri slujitori ai Casei Domnului, si vi le daruim, atita cit cuvintul ne poate ajuta, prin aceasta scrisoare.
Va multumim din suflet pentru marea bucurie pe care ne-ati daruit-o, pentru daruirea cu care v-ati pus ‘chezasi’ in fata Domnului pentru primirea cintarii noastre, pentru bucuria si caldura cu care ne-ati intimpinat si gazduit.

De neuitat vor ramine pentru noi – si nu numai pentru noi – bucuria si tremurul inlacrimat al glasului parintelui Pop, cintind impreuna cu noi “Hristos Anesti” in Duminica Pastilor, blindetea, emotia si bucuria din glasul parintelui Tencaliuc multumindu-ne si poftindu-ne sa mai venim, privirea atit de candida si sincera, ca de copil, a parintelui Tiu si caldura moldoveneasca a cuvintelor lui de raspuns, - “da’ cum, cu toata dragostea, da’ cum … - acuma sa va miruiesc pe toti, minca-v-ar raiu’”, privirea atit de emotionata si recunoscatoare si gestul atit de cald al parintelui Zaharia si al lui Petre Busuioc de a ne darui la fiecare cite-o floare dupa ce am terminat cintarile, stradania parintelui Cudritescu de a gasi si pentru noi citeva minute, in ciuda programului atit de strins la care te obliga statutul de gazduit in casa altuia, caldura si ospitalitatea parintelui Bunea si atentia pe care a acordat-o fiecarui membru al corului in parte, bucuria calda si vorba domoala a parintelui Ichim.
In urma acestui ‘tur’ de cintari am trait, in primul si in primul rind, marea bucurie – bucuria pentru care nu exista cuvinte omenesti, - aceea a cintarii de slava Domnului si Dumnezeului nostru, dar nu a fost asta totul: am trait bucuria si linistea sentimentului de ‘acasa’, - sentimentul ca nu suntem singuri. Nu suntem singuri aici, in pamint strain, - exista citiva oameni care isi pun sufletul gaj pentru ca noi sa fim paziti, isi pun sufletul lor pentru ca noi sa putem sa ne rugam si aici, atit de departe de casa, Dumnezeului nostru de-acasa, - oamenii care tin in viata aici, in noua noastra patrie, caldura si profunda omenie a sfintei noastre Ortodoxii: preotii nostri.

Va multumim, iubiti Parinti,
Rugati-va pentru noi.

Corul Agni Parthene

P.S. ...Orice scrisoare are un post-scriptum, chiar daca el nu e intotdeauna scris; motivul exclusiv pentru care il pomenim aici pe unul din cei care ne-au gazduit cintarile e acela ca dumnealui nu e preot: ii multumim, deci, din suflet unui alt om minunat, - domnului Dumitru Popescu, directorul ziarului ‘Observatorul’ si al cenaclului ‘Observatorul’, un mare prieten al culturii si al spiritualitatii, un mare si dezinteresat prieten al oamenilor.





Nedi Gavriliu - Toronto    6/5/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian