Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Orbul care trece strada

Oameni înversunati pe trotuarele prea strâmte se izbesc unii de altii în goana nebună pentru existentă.Un câine pricăjit,cu un ciolan în gură furat din tomberon,încearcă să-si găsească undeva un loc pentru dejun. Se strecoară timid printre picioarele grăbite ,dar nu primeste-n schimb decât suturi în fund. Răzbunări uman de inumane primite pe nedrept pentru toate muscăturile făcute de fratii săi mai mari.
Ajung cu greu la semafor. E verde si pentru câteva secunde zăpăceala de pe stradă e pusă la respect.Caii putere scot fum turbat pe nările de esapament asteptând cu nerăbdare să-si umfle muschii formati în traficul aglomerat de zi cu zi. N-aveti decât să pufăiti ! Acum e rândul nostru să călcăm în picioare zebra lungită pe asfalt,asa că stati la rând ! Dar când să pun piciorul pe prima dungă albă,o lovitură surdă îi taie gambei mele din elan. Nici n-am ajuns la servici si-am deranjat deja pe cineva !
Injurături suburbane îmi tot roiesc prin minte, dar nu vreau să le scot pe gură.Asa că-ntorc doar capul. Înalt si slab,cu ochelari închisi,agită un baston cu care încearcă să-si facă loc printre trecătorii prea grăbiti să îl observe. E bine că mi-am oprit cuvintele la timp. Ar fi trebuit pe urmă să-mi cer scuze.Si după ce-ai dat în cap la cineva ,cu scuzele nu-i vindeci rana. Rămâne cicatricea... Îl apuc de brat si îl ajut să treacă strada. Si când ajungem dincolo,îmi văd de drum, convins fiind că de acum încolo o să se descurce.Si-apoi,mă si grăbesc. Dar după vreo trei metri întorc capul să văd unde se duce. Iar el lua strada de la început,de data asta ,în sensul invers.Un orb începător ?? Semaforul clipeste periculos de des din ochiul verde asa că mă întorc să-l readuc la traiectorie.
- Unde vreti să mergeti?
Nu-mi răspunde imediat.Priveste în gol ,spre amintiri numai de el stiute. Trebuie să reiau ideea, poate n-a înteles-o chiar din prima :
- Mă scuzati...Unde vreti să ajungeti?
Acum pare că mă sesisează.
- La pod... vreau să m-arunc !
E fix ce îmi lipsea de dimineată. Un orb sinucigas ! În treacăt sesisez o bancă liberă la început de părculet.
- Haideti să ne-asezăm putin !
Nu mi se-mpotriveste. L-ajut să se aseze si pentru căteva momente ne respectăm tăcuti linistea . Nu stiu exact ce să îi spun. As vrea să-i spun că nu e bine ce gândeste,dar nu cred că am sanse mari de reusită. Pentru că fiecare are orgoliul lui,nu face doar ce-ar vrea ceilalti. Si-aprinde o tigară si-o savurează îndelung ca si cum după ea n-ar mai urma nimic. Am timp să-l studiez. Costum negru,elegant, de care atârnă un fular alb asezat cu mare grijă să nu acopere cămasa,la fel de neagră si ea. Păr saten ,usor închis,ferchezuit la vreun frizer de lux si o figură osoasă,dar distinsă.Impune oarece respect.Bastonul tot la fel de alb,îl tine în silă,agătat de mâna dreaptă. Păcat că nu-i văd ochii,fiindcă ei arată întotdeauna ce ascunde sufletul. Dar,prinde orbul,scoate-i ochii!
- Credeti că e mai bine dacă v-aruncati?
- De ce-as mai trăi ?? Nu mai am pe nimeni si nimic ! Atunci când e-ntuneric te părăseste chiar si umbra ta !
Asta am mai auzit-o pe undeva. Înseamnă că e si citit.
- Umbra te poate părăsi si când e nor ! Sunt destui oameni care nu văd nimic desi au ambii ochi. Dacă toti ar sări de pe pod ,am rămâne jumătate !
- Eu am primit ce-am meritat. Numai că nu mai pot să duc. Crucea asta e prea grea...
O să-ti povestesc...Apoi o să vezi că-mi dai dreptate si o să-ti vină si dumitale să te-arunci!
E bine că vrea să-mi povestească. Mai uită de ideea aia ticăloasă.
- Am avut întotdeauna o patimă,jocul de cărti. Poker,blackjack....totul pe bani.
Am început din scoala generală.Aveam un prieten,unul Rusu cu care chiuleam de pe la orele plictisitoare . Într-o zi a venit cu ideea care mi-a marcat apoi întreaga viată.„Mergem s-o punem de-o septică.Câstigăm ceva bani si ne si distrăm.” Si uite asa,m-a dus la unul acasă,unde mai fusese el de câteva ori.Acolo alti chiulăi la fel ca noi, sorbeau cu paiul din pahare umplute cu tării si aruncau cu cărtile pe masă. Trei mese,zece tângăi de generală.Si toti cu tigara în coltul gurii.Ne asezăm la masa unde erau doar doi si cărtile au fost făcute .Cineva mi-a pus în fată un pahar si m-a servit cu o tigară. Stii care e culmea?
- Care? întreb să-l fac să înteleagă că îi ascult povestea.
- Mă simteam enorm de bine. Mi-am dat seama imediat că sunt de-al lor,de-acolo ! Era prima oară când puneam tigara în gură, dar nu m-am chinuit prea mult să ascund că sunt novice.Eram născut pentru asa ceva ! „ Jucăm cinci jocuri”,a spus unul dintre ei. „Cine câstigă, primeste un Bălcescu !” Bălcesu însemna pe vremea aia o sută de lei. Pentru banii ăstia munceau ai mei la Colectiv cam două zile.Munceau ca să mă tină pe mine la scoală în oras. Eu n-aveam bani,dar Rusu avea. Era destul de vechi în meserie, dar rămăsese fără partener,fiindcă acela se mutase în altă parte. Primele două jocuri le-am pierdut.Deci D-zeu a vrut să îmi arate că poti pierde, dar Celălalt se tot rotea din coadă. Si si-a vârât-o adânc ! Am câstigat celelate trei jocuri. Nu stiu dacă pe drept sau a fost doar un blat să mă câstige de client,dar stiu că m-am simtit cu mult mai plin de mine. Chiar si decăt regele din cărti. Iar toate damele de treflă si de negru s-au transformat pe loc, în rosu si caro. Atât de fericit eram !Am plecat cu suta în mână si am schimbat-o apoi la magazin,s-o împărtim la doi. În mintea mea a încoltit ideea că pot să-mi duc traiul mai usor fără să dau vreo zi cu sapa. Apoi partidele au continuat pe mize si mai mari.Mai si pierdeam ,dar eram tot pe plus. Am reusit si la liceu . Adică am trecut direct la poker ca si bărbatii adevărati. Nu mai jucam cu Rusu,eu reusisem la un liceu cu mult mai bun.Niciodată n-am fost prost,aveam o minte ageră cu care rezolvam probleme grele de algebră si-o sensibilitate ascunsă cu care îi descifram pe marii clasici ai literaturii. Jucam singur,pe cont propriu. Si tot la unii acasă. Si într-o zi,eram din nou în mâna dreaptă.Stii vorba aia, „ si mâna greblă se făcu!”
- Doar din auzite,a mea e mai mult furca cu care arunci nucile în pod.
Nu pare să mă ia în seamă asa că îl las să povestească.
- Le-am luat banii,vreo cinci mii ! Inutil să-ti mai spun ce-nsemnau cinci mii pe vremea aia.
- Pentru cinci mii,un unchi de-al meu mergea târâs în mină o lună încheiată.
- Iar eu îi luasem într-o oră ! I-am băgat în geantă,în cartea de geografie ,la pagina cu Tenerife. Acolo visam eu c-o să să ajung într-o zi ,tolănit pe vreun sezlong la Marea Mediterană.
Stăteam cocotat cu picioarele pe tronul de WC,imaginându-mi toate astea, când usa mi-a explodat direct în fată. Unul din partenerii mei de joc m-a smuls cu putere din baie direct într-o cameră alăturată unde m-asteptau cu pumnii înclestati. Si tot asa înclestati i-au folosit pe mine. Si – apoi suturi în burtă,în ficat,în tot ce mai aveam intreg.
- Nimeni nu ne ia nouă banii,ai înteles? a răcnit unul dintre ei. A fost tot ce am mai auzit atunci. M-am trezit după câteva ore ...într-un tomberon. Mirosea groaznic ,dar eu nu aveam cum să mă mut de-acolo desi mi-as fi dorit. M-a găsit într-un târziu o femeie si-a anuntat politia.
- I-ai văzut,îi cunosti? m-a întrebat un politist.
- Nu-i cunosc,unul dintre ei mi-a cerut o tigară si dacă le-am spus că nu fumez,m-au luat la bătaie.
Corpul meu zdrobit îmi recomanda cu durere să-mi tin gura închisă.Si mi-am tinut-o.
Două operatii si zeci de tratamente.Îti dai seama cam câti bani si ce de timp pierdut. În total,cam vreo trei luni..Când m-au văzut ai mei ,mama săraca a început să plângă. Iar tata a început să urle:
- Fir-ar ai dracu de golani ! Numai tu esti fă de vină,ai vrut tu,tărancă proastă să iasă fiu-tău destept ! Dacă stătea la tară nu se-ntâmpla nimic !
Iar mama plângea în continuare. Si atunci m-a apucat întîia oară cumplita remuscare.
- Sper că după pătania asta te-ai lăsat !
- M-am lăsat o perioadă. Atât cât m-au tinut durerile. Apoi ,după ce m-am refăcut complet,am cam uitat de întâmplare. Se spune că Dzeu a lăsat uitarea pe pământ,la mine a fost lăsată doar de Necuratul.
A trecut si liceul si am intrat la facultate. Ti-am spus doar,nu eram prost deloc. Am intrat la ASE,la contabilitate. Păi mai stiai vreunul să-i treacă atâtia bani prin mână? Dar patima cumplită mi-a revenit pe neasteptate. Sau poate că o asteptam,dar nu vroiam să recunosc. Am câstigat la început ,dar ulciorul nu merge des la apă. Numai atunci când este gol. Eu îl duceam si când era plin la ras. Si pentru o picătură în plus, s-a supărat si-a dat pe dinafară. Am pierdut absolut tot. Si încă vreo trei mii în plus. Iar comesenii mei m-au ridicat amenintător de gulerul cămăsii. Cea pe care nu mai stiam pe unde s-o mai scot !
- Dacă în trei zile nu ai banii,să-ti pregătesti cosciugul !
Stiam pe pielea mea că pokeristii înfocati nu prea au chef de glume.I-am povestit si colegului de cameră ce am pătit cu gândul că poate stie el pe cineva să mă-mprumute. Dar suma era mare si cine să ti-o dea? Asa că le-am trimis scrisoare alor mei:
„ Am un profesor nemernic care nu trece studentii decât cu spagă mare. Si nu pot să repet anul ,vă dati seama ce cheltuială mare ar fi încă un an în plus? Îmi trebuie trei mii urgent! ” Colegul meu de cameră,când a citit scrisoarea,m-a întrebat cu mare scârbă :
- Mă Tudore,tie nu ti-e milă mă de ei,nu te gândesti cât au muncit ei pentru banii ăstia?
Dar eu,nemernic egoist ,i-am dat pe loc răspunsul:
- Dă-i în p..... mă-sii de iobagi,vrei să mă linseze ăia?
Iar bietii iobagi mi i-au trimis. Nu stiu exact de unde au reusit să-i strângă.
- Atât de nenorocit eram !
Încerc să văd prin ochelarii ăia fumurii măcar o lacrimă stoarsă de vreo remuscare tardivă. Si o zăresc într-un târziu,alunecând încet la vale ,peste obrazul aparent subtire. Ne căim întotdeauna când este prea târziu !
- Apoi a venit revolutia si odată cu ea au răsărit si cazinourile. Exact ca ciupercile după ploaia acidă în care ne tinuse Ceausescu. Eram client frecvent. Ai mei acasă au început s-o ducă mult mai bine. Tata si-a luat pământul înapoi si l-a umplut cu tufe de mure altoite. In vreo doi ani avea deja contract cu un italian. Si banii au început să-i vină. Acum se înmultiseră „profesorii spăgari” din facultate . Nu mai eram deloc în mână ,dar nici nu renuntam. Ceva puternic dinăuntru mă trimitea la cazinou în fiecare zi. Si-n fiecare zi pierdeam. Într-o zi m-a văzut un contăran de-al meu pe cand intram pe usile mari de sticlă mată si m-a urmărit. A văzut cum pierd,a văzut cum îmi smulgeam părul din cap de disperare si m-a pârât acasă. Doar la mama.... Si când a auzit săraca ce poamă era fiu-său ,inima i-a cedat la propriu. A murit si fără lumânare...Iar la înmormântare a auzit si tata. Si când a auzit,a dat masa peste cap si si-a înfipt mâna lui aspră direct în părul meu gelat:
- Mă nenorocitule,cum ai putut să faci asa ceva ?? Îti place c-ai băgat-o pe mă-ta în mormânt? Zi mă,îti place ??
Si-apoi a început să-mi care. În burtă,în spinare,peste tot...Noroc cu lumea de la pomană:
- Lasă-l mă Ioane ,că-l omori ! Vrei să mai moară unul în familia asta ? El e un tânăr fără minte,dar tu esti om adult !
Si-ncet,încet,s-a potolit,dar furia din privire tot nu i-a dispărut :
- Să piei din ochii mei,să nu mai îndrăznesti să vii vreodată aici !
Si dus am fost ! Nu stiu dacă mai trăieste fiindcă n-am mai avut puterea să-l privesc în ochii,să-i cer iertare...
M-am lăsat apoi de cazinouri. Dar nici bani nu mai aveam să termin facultatea. M-am angajat cu chiu ,cu vai la o speluncă nenorocită de prin Rahova. Acolo am cunoscut-o si pe ea. Ospătărită ca si mine. Si am aflat pentru prima oară ce este aia dragoste.Ai fost vreodată îndrăgostit?
- De mai multe ori ! îi spun cu un oftat prelung.
- Atunci stii despre ce vorbesc,nu trebuie să-ti explic.Poetul meu preferat, Adrian Păunescu ,spunea odată că două lucruri sunt chiar imposibile,să-l vezi pe D-zeu si să povestesti dragostea ! I-am povestit si ei despre trecutul meu rusinos si m-a făcut să îi promit că nu o să mai intru niciodată în vreun cazinou. Si i-am promis. Chiar credeam că nu o s-o mai fac vreodată.Eram cu totul altul. Fiindcă dragostea chiar te transformă. Numai că din păcate,nu tine la infinit ! Ne-am căsătorit si vreo trei ani a fost de-a dreptul minunat. Si reuseam să evit drumurile spre cazinourile pe care le frecventasem altădată.Dar asa cum ti-am spus,dragostea este într-adevăr lumina vietii însă căsătoria e plata facturii la lumină. Si după un timp factura nu se mai putea plăti sub nicio formă. Am început să-i văd toate defectele,am început să i le spun... Si până la urmă n-a mai suportat si a plecat. Iar eu am nimerit direct în cazinou.Adică punct si de la capăt. De la acelasi capăt !
Si-n altă zi eram din nou la masă înconjurat de patru pokeristi. Îmi trebuia un as de treflă . Atât îmi trebuia si făceam qintă roială.Numai că,n-a venit. Si nu stiu cum observ că unul care stătea în dreapta mea,scoate din mânecă un as si –l introduce încet printre cărtile sale. Acelasi as de treflă pe care-l asteptam !
- Trisezi ! Te-am văzut,l-ai scos acum din mânecă !
Ceilalti nu au sărit ca arsi asa cum m-asteptam.Ei erau mână-n mână iar eu eram cel „în lucru”.Numai că eu habar n-aveam. M-am ridicat si am plecat. Dar am făcut greseala să intru la WC uitând că altădată tot de pe tron am fost săltat.
Si-au tăbărât pe mine. Adică unul a incuiat usa,doi m-au tinut si unul a scos cutitul.
- Ai vederea foarte ageră,dar o să ti-o mai ajustăm. Si mi-a înfipt cutitul direct în ochiul stâng. Si până să apuc să urlu de durere,a continuat cu ochiul drept.Apoi au dispărut iar eu m-am tăvălit în vaiete cumplite. De-atunci n-am mai văzut nimic. Adică de acum câteva luni. E groaznic să nu vezi,nici nu-ti imaginezi ! Asa că ...vreau să scap si sper c-ai înteles de ce.
- Vrei să scapi chiar foarte repede ! îmi scapă fără să vreau o remarcă. Poate că D-zeu pe care-l tot pronunti a vrut să te te pedepsească pentru ce rele ai făcut. Dar tu alergi la Necuratul desi n-ai înteles că el te-a tras mereu în jos. Nu stiu dacă ei există sau nu cu adevărat ,dar dacă mai ai un pic de demnitate ar trebui să îti primesti cu fruntea sus pedeapsa. E doar părerea unui trecător,decizia îti apartine. Acum te las să te gândesti,am întârziat deja .
- Poate că ai dreptate ....oricum îti multumesc că m-ai ascultat .
- O să te-ajut si mâine să treci strada !
Si mă ridic si plec în grabă spre treburile mele cu mult mai importante,întelegând acum de ce trecea tot timpul strada. Pendula între viată si moarte si nu stia ce să aleagă.
A doua zi nu l-am mai zărit. Si nici în ziua următoare. Si-a treia zi o întreb pe florăreasă:
- Nu l-am mai văzut pe omul acela orb care trecea strada ba-n sus ,ba-n jos. Nu stiti ce-o fi cu el?
- Nu ati aflat? A trecut pe rosu si o masină l-a călcat !
Rămân stupefiat si cu păreri de rău. Asa îmi pare mie rău când moare câte cineva.
Rămân si total nedumerit. Până la urmă cine l-a luat ? D-zeu ca să-l scape de pedeapsă sau Necuratul care l-a făcut să treacă iar pe „rosu” ? Dar poate că l-au împărtit amândoi asa cum fac Cei Doi cu fiecare dintre noi.Iar noi dăm vina când pe unul când pe celălalt în loc să tinem doar trotuarul. Chiat dacă e aglomerat !







Dan Gheorghilas    4/8/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian