Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Interviu cu artistul expresionist Aurelia Satcău

În această săptămână, la Galeria de Artă din Dandenong, cu ocazia zilei de 8 Martie, ziua femeii, va expune artistul Aurelia Satcău care, cu putin timp în urmă, mai bine zis, pe data de 7 februarie cucerea admiratorii de artă cu expozitia domniei sale de la Muzeul “Heritage Hill”, intitulată “Lilith in Anima Land”, expozitie deschisă de către reprezentantul coroanei Hon. Angela Long.
Prezent fiind la inaugurare, m-am apropiat de artist si am întrebat:

Ben Todică : Ce simtiti în acest moment?
Aurelia Satcău: Sunt foarte multumită pentru că nu am avut asteptări. Reactia celor prezenti e importantă. Încrederea în sine.

Aurelia Satcău, mai întâi scriitor si apoi artist a părăsit tara de origine, România în 1990, exact după căderea comunismului. Împreună cu sotul Radu si fiul lor Andrei au luat drumul spre o viată nouă. La început în Olanda, unde a dat nastere si unei fetite, apoi în Noua Zeelandă, ca, în final, în1997 să se stabilească definitiv la Melbourne, în Australia, unde trăiesc si muncesc pentru visul lor de o viată, fericirea.

B.T.: Aceasta e prima dumneavoastră expozitie?
A.S.: Da! Dacă există un potential, un talent pe care l-ai tinut ascuns o viată si dacă visezi mereu, la un moment dat erupe si acum, în aceste momente ale vietii am foarte mare încredere în mine. E extraordinar ca ceva ce pare foarte sofisticat pentru aceste locuri a avut totusi posibilitatea să fie înteles de oameni, este nemaipomenit. Înseamnă că mi-am atins tinta.

B.T.: Câte tablouri ati expus?
A.S.: Douăzeci si trei, dintr-o selectie de 170 de piese.

B.T.: Cât va dura expozitia?
A.S.: Trei săptămâni.

B.T.: Vă rog să descrieti tipul de artă expus aici?
A.S.: Arta mea este avangardistă si de natura expresionistă. Expresionismul este opusul impresionismului.

B.T.: Am văzut că exponatele sunt foarte expresive, lovesc, confruntă, au stil puternic, tematică actuală…
A.S.: …asa spuneti? Mă bucur!

B.T.: Cum ati avut curajul să începeti călătoria în pictură tocmai cu această temă arzătoare, care terorizează societatea la nivel global, violenta împotriva sexului, asa zis “slab”, eu îi zic “frumos”? Cum v-ati ales subiectul? De unde va venit ideea?
A.S.: Subiectul este: “În spatele usilor închise”, Lilith in Anima Land. E greu de tradus în cuvinte, de aceea am ales imaginea. “Lilith” este o figură mitologică, iar “Anima Land” este un concept yunghian. Am avut doi psihoanalisti mari ai lumii - Freud si Jung. Aceasta este o colectie bazată pe această idee, potrivit căreia “Anima Land”, Sufletul Lumii e muribund. E clar! Trăim în vremuri tulburi…, teoristii culturali le numesc post modern, în care porti cămăsi cu picătele si cravată cu dungi, nu mai contează. Ei spun: “Totul merge!“

B.T.: O problemă la care mă tot chinui să-mi răspund: ÎN CE MĂSURĂ MEDIUL ÎMPREGNEAZĂ SI-SI PUNE AMPRENTA PE CREATIA POETICĂ, ARTISTICĂ, ÎN GENERE? Mă gândesc că, la capătul atâtor experiente, domneavoastră ati găsit un răspuns mult mai plauzibil decât mine. Deci, putem scăpa de infernul celorlalti, vorba lui Sartre, al lumii - adaug eu, altfel spus, CÂT NE PUTEM MINTI că nu-i adevărat ceea ce este evident? Si-n acest caz, ARTA e singurul nostru colac de salvare? Sau de pomană, chiar dacă n-am murit... Nu stiu de ce îmi vine să-l iubesc pe Gaugain pentru felul în care s-a regăsit el printre sălbatici extraordinar de ospitalieri, după cum el însusi o spune... Ce credeti, dragă doamnă Satcău ? Cum ati scăpat de toate aceste ispite? Este artistul mai mult si mai covârsitor ispitit de dragul artei decât omul obisnuit, în genere?
A.S.: Deci, sunt un artist, adică mi se îngăduie să folosesc un gogo, plentifully, emisfera dreaptă a creierului mai degrabă decât stânga... Stânga am folosit-o toată viata LA VEDERE, cu mândrie si încântare, în timp ce dreapta a trebuit totdeauna să o atenuez putin, să o mediez între “ispită“, cum spuneti, si ceea ce ar fi provocat “socul“ celorlalti - cu alte cuvinte socul prin care, această fiintă atât de organizată si de provocatoare, un intelectual si ce luptător, poate, de atâtea ori poate fi devastată si năpădită de…, lacrimi, plângând zile în sir fără nici un motiv, pentru conditia umană, pentru NOI TOTI, pentru că…, se termină odată si nu putem face mare lucru, oare putem noi? Ei, în aceste interstitii subtile se strecoară actul creatiei, iar acum pot să mi-l permit... ah, nu, nu cu cercelul în nas sau mai stiu eu unde, si cu fumurile celui care e atotputernic pentru că, deh, crează, nu... acum pot să las liberă emisfera aceea care îsi permite să nu-si amintească visele, dar să stie că stie ce sunt, de unde vin si unde mă duc... fără să fie nevoie de a le rationaliza... Asta înseamnă să creez pentru mine..., să pot să articulez, în sfârsit fără restrictii, o armonie între cele două emisfere, între dreapta eluzivă, superfluidă, dar intuitivă si arhaică, si cea stângă, aceea care “stie“ că cele trei universităti, iată, nu fac nimic pentru starea mea socială, dar fac desigur pentru cea intimă, personală, pentru emisfera ei pereche, dreaptă..., pentru că ea, stânga “stie“, iar dreapta îsi permite să stie că nu poate sti până la capăt… Aceasta este binecuvântarea, să fii în sigurantă între cele două…, asta înteleg eu prin a fi “artist“, “creator“..., această libertate de a fi ceea ce în mod arhetipal, preordonat, atavic, suntem...

B.T.: Asta îmi dă impresia că nu ati ales să pictati pentru că vreti neaparat să fiti pictor, nu?
A.S.: …nici nu am ales, da, a venit, e clar. A venit peste noapte. Deci, după douăzeci de ani de a fi cu Radu (pictorul Radu Satcău) în jurul artei, a actului ăsta de a picta, a materialelor, a expozitiilor, deodată am zis, “Vreau să pictez“!, să fac si eu chestia asta. Stiu si eu ce-i aia o pânză, am culori. Cât costă o pânză? Patru dolari? S-o ia naiba! Pot să-mi permit s-o stric, dacă nu merge.

B.T.: Deodată, muzei literaturii i-a venit ideea să vă directioneze talentul spre simboluri, imagini…
A.S.: …si eu am zis că prin pictură, care e un alt medium din cele prin care m-am exprimat până acum, a scrie, că asta am făcut până acum si am predat, am găsit acest mijloc de exprimare. E o cale de mijloc. Un echilibru, un echilibru de forte. Am zis că prin imagini poate e mai usor. Unii oameni sunt aparent opaci…

B.T.: Din dorinta de a rezolva problema? Nu erati înteleasă?
A.S.: Exact! Din dorinta de a-mi rezolva o problemă de natură intelectuală si existentială. Clar! Am găsit un nou mijloc de a mă exprima.

B.T.: De a striga?
A.S.: Când am mers la conferinte, am spus acelasi lucru, ceea ce spun aici prin imagini.

B.T.: Imaginea e un limbaj comun, mult mai accesibil. Nu trebuie să înveti alte limbi ca în scriere, nu trebuie tradusă ideea, care prin traducere se poate diminua si chiar pierde datorită diferentelor culturale. Asa, tablourile sunt un limbaj international: “Punct ochit, punct lovit“. Taurul lovit în frunte.
A.S.: Da. Sper.

B.T.: Deci, suntetii toreador?
A.S.: Sunt toreador? Asa ziceti? E atâta rosu pe pânză…, de ce credeti?

B.T.: M-am uitat la pânzele domneavoastră. Unele abundă în rosu, altele în albastru, în verde, dar în toate se aude acelasi strigăt. SÂNGEREAZĂ. Un contrast puternic de culori.
A.S.: Albastru este sângele nobil. Regii spuneau: “Noi nu avem sânge rosu, noi suntem cu sânge albastru si amărâtii de rând, oamenii obisnuiti chiar credeau că, dacă tai regele la venă îi curge sânge albastru… Ei, pe dracu! În tabloul cu femeile care se cheamă “True Blue”, albastru curat, această e lumea mea. E o femeie îmbrobodită, cu unghii negre, care fumează, murdară, ordinară într-o fereastră cu spatele la această marchiză sofisticată, slabă, urâtă, veche, cu sânge albastru si tabloul este înconjurat de rosu si albastru în jurul lor ca fundal, da? Deci, e aceasta lupta dintre “Eu sunt importantă…“, e o problemă de clasă, deci tablourile mele sunt foarte politice si psihoanalitice.

B.T.: Tocmai asta am sesizat, căci toate culorile dumneavoastră pe pânză taie adânc sufletul, rănesc privitorul, trezesc, strigă. Lovitură dată taurului negru. Felicitări!
A.S.: Multumesc! E pentru că acum douăzeci si de ani, când am ajuns în Olanda cu Radu si cu Andrei, fiul meu, care era foarte mic, obisnuiam să vizităm muzee, librării de unde am luat albume si am studiat după un timp, am convenit eu că nu există stil mai important decât expresionismul, ceva care a apărut pe la 1900, literalmente 1900-1905 si care era cum ziceti dumneavoastră, ceva foarte direct cromatic. Adică au refuzat să medieze rosul. A fost rosu, a fost albastru, a fost verde…, direct. Si mă consider un artist expresionist. Deci, eu cred că realismul în artă e binevenit si îl respect. În arta vizuală avem fotografia – nu pot să cred că trebuie să stau sapte luni să pictez perfect nu stiu ce păsări si flori si un cos de liliac si acolo să fie artă sută la sută. Acolo este mestesug si fără discutie este, nu? Dar în artă trebuie să fie clar, chiar dacă sună prosaic…, dacă nu există mesaj, deci dacă nu ai ceva de spus…, nu pictezi.

B.T.: Toate tablourile văzute de mine în seara aceasta sunt LOVITURI DE PUMNAL. Toate sunt lovituri împotriva înjustitiei de pe întreaga planetă. Se vede si Europa si Africa si Asia mijlocie si America, Sud America. Te uiti la ele si te indentifici, indentifici realitatea cotidiană în care trăim.
A.S.: Multumesc că spuneti asta, domnule Todică!

B.T.: Vă doresc succes în continuare si astept noi tematici si colectii, doamnă Aurelia Satcău.
A.S.: Asteptati si veti vedea. Multumesc!
Doamna Aurelia Satcău e un iconoclast si un avagngardist în vremuri în care nihilismul si narcisismul aleargă besmetic în arta curentă postmodernistă. Femeile din tablourile artistei sunt metafore pentru suflet – sufletul din fiecare dintre noi si scenele ei variază în jurul ferestrelor si a peretilor, în spatele usilor si a spatiilor închise, puscării impuse de subconstient, toate mărsăluind spre un pământ promis plin de suflet si iubire.


Melbourne Martie / 2014




Realizat de Ben Todică    3/8/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian