Câtă iubire ...
Câtă iubire-am strâns, nedăruită,
Câti crini petale-si picurau pe dale,
Plângând de dor în palma umbrei tale
De câte ori se furisa grăbită
Spre alte lumi... Pe trepte abisale
Suisului îi fluturai iluzii,
Tipând din răsputeri s-audă surzii.
Erau, de fapt, doar simple vorbe goale?
În câte toamne pârguit-am gândul
Îngemănată-n sângeriu de dalii
Cu raze blânde, mângâind vitralii
Când viile-si musteau, timide, rodul...
Si, contemplând, simteam căldura mâinii
Cum moale, lin, îmi oblojea frământul -
În suier aspru-nversunat doar vântul
Mai biciuia neiertător tăciunii
Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii.
Îngenunchind pe pat de frunze moarte
Iubiri vetuste, născociri desarte...
Se zbuciumau a neputintă vracii.
Pe-un tărm pustiu, o inimă-mpietrită -
Reverberând sub clopote de ceară
O urmă vagă de chemare-amară -
Câtă iubire-a strâns, nedăruită...
NOSTALGIE
Îsi despletesc viorile-n surdină
Suvite moi, alunecând pe strune,
Nepământesti soptiri, trăiri nebune
Si-un cânt sublim... e vechea pianină
Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă -
Răvas sfintit de roua din cuvinte
Rostiri de gând în palide vesminte
Când eu credeam, purtându-le podoabă...
Strângeam în pumnul clipelor, sălbatic,
Rodiri de vise tescuite-n lutul
Ce nu voia a-si ofili tumultul
Iubindu-te, bătrâne singuratic.
Odaia caldă, mere coapte-n spuză,
Căminul vechi, scântei ametitoare -
Un paradis brodat cu neuitare -,
Sărutul lunii - dulcea călăuză,
Te-asteaptă iar cu muguri de verbină
Printre muscatele-nrosite-n glastre.
Tu pribegesti printre tăceri albastre,
Când doar vioara plânge în surdină...
IUBIRI...
În umbre de ceasloave prăfuite
S-au risipit iubirile stelare -
Brodate-n psalmi, zidire si-năltare -
Dar urme desuete, surghiunite
În turle reci, lovesc în matca noptii
Cu clopote de-argint bătând a vină.
Străfulgerări de palidă lumină,
Plângându-si armonia-n pumnii sortii
Râvnesc la chinul dulce-al strălucirii
Din ochi rotunzi, iviti din sânul ierbii.
Pe frunti de rouă se dezmiardă cerbii,
Sorbind din nestematele iubirii...
Prin pânze moi trudesc să se strecoare
Ecouri de-orologii diafane
Vagi ritualuri de sărut, profane,
Mimeaz-o pâlpâire de candoare.
Iubiri bolnave, năluciri de-o vară,
Îngeri de lut plătind cu-amar tributul
Carnagiu de petunii în sărutul
Agonizând într-un potir de ceară....
NĂLUCA
Ce ger cumplit! Si încă viscoleste,
Pustiul urlă peste cetini ninse
Când la feresti, muscatele aprinse
Se-ntrec cu vatra-n care dogoreste
Dorul, bătrânul cavaler al sortii.
Din ceruri se-mpletesc arpegii fine
Si-un vis uitat prin urnele divine
Te-aduce iar, nălucă rece-a noptii.
Presari cu soapte tâmpla-mi argintată
Când înfloresc pe ciuturi crini de gheată
Strivesti în pumni cortinele de ceată
Privirea-ti cu safire mă săgeată.
Cuprinde-mă în bratele stelare
Si-naltă-mă-n eretice săruturi,
Cu jarul rozelor arzând pe ruguri
Hai să uităm că-i iarnă-n calendare!
Iubeste-mă! Cătuse verzi de iarbă
Din ochii mei te lege pe vecie
Când proaspete dorinti în noi se-mbie
Alungă umbre din orbita-ti oarbă!
Dar te-nfăsori în mantii de mătasă -
Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici -
Zburând cu stolul de hulubi sălbatici
Mă lasi din nou nesomnului mireasă.
CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII
Curg umbre reci pe cumpăna-nserării,
Pulberi de-omăt si saluri de hermină
Învăluind în dulcea iernii vină
Tăceri dospite-n prescura mirării...
Cuvinte ard în felinare ’nalte,
- Rostiri nerătăcite sau perfide,
Poveri de maci în cute de hlamide -
Vii candelabre nude de rivalte
Pe scena veche, în solfegii caste
Efluvii si trăiri de dor nebune
Ce aromesc a mirt, sălbăticiune,
Plutind spre lumea de iubiri fantaste.
Purtând brătări de irisi moi la glezne,
Lumină, gânduri albe-n lampadare
Cu cingători de nea, tulburătoare,
Si noi, străine, cei sătui de bezne,
Ce ne iubim în cânt de menestrele -
Delir sublim sub candele păgâne,
Pe-un brat de crini, păziti de zmei si zâne,
Născuti din spuza viselor rebele.
Mirări se surpă-n tâmpla-ti argintie
Zâmbesti timid, serafice herald,
Când plânge-ncet, cu lacrimi de smarald,
În umbra lirei, dragostea-mi târzie...
NINGE ÎNTRE NOI CU DIAMANTE
Azi ninge între noi cu diamante,
Necercetând cărările cu pasul.
Doar umbre moi – sfielnicele-amante
În trupul cast al serii îsi fac masul.
Solfegii sparte-n crengi de lemn tivite
Cu chiciuri reci - ce muzici ancestrale,
Din două lumi cu doruri surghiunite
În jaristea secundelor sacrale.
O lume-a ta cu bolti de gânduri sure
Si ochi de gheată cu priviri mirate,
Crini degerati ce-au înflorit pe zgure,
Voind din ei să îti înalti cetate...
Si-o alta-n care ierburile-nvie
Cu maci nuntiti pe ruguri de candoare
Cu râuri limpezi, revărsând sub ie
Nesăgetate lacrime de floare.
Simt răsuflarea fulgilor, ninsoare,
Logodnă-n solilocviile-andante
Cu unduiri de gând aromitoare
Când ninge între noi cu diamante.
SĂ CREZI?
Să crezi în învieri de vise oarbe
Neumbra primenindu-ti-o-n zorele
Când răni de fum se sting timid în narbe -
Reci stalactite-n lujerii de stele?
Să crezi în născociri lovind fereastra
Cu săgetări de asteptări perene
Dosite-n sânul lunii, când măiastra
Sfinteste lutul viu cu sânziene?
Sau să te-ascunzi în roiul alb de fluturi
Robită-n voal de floare si ninsoare
Sculptând în neaua din colind săruturi
Iar timpul să îl vindeci cu uitare?
De esti un prag de crâng - sopteste dorul,
Iubeste! Si în mândra tremurare
Cu pumni de frezii aromind fiorul
Zălog să-l tii în bratele avare.
Iar dacă tâmpla-ti sângeră, bolnavă,
Si-n vatră ard răzoare de petunii
Să crezi si să rămâi fidela sclavă
A linistii din smirna rugăciunii.
SĂ-MI FURI SĂRUTUL
Să-mi furi sărutul prefirat în doruri
În noaptea rece-n care stai de veghe
Cu gândul tras printr-un inel de zeghe
Încarcerat în tristele decoruri -
Bolnavele parfume din priveghe.
Eu n-am să vin să îti aduc onoruri
Când vise risipesti printre amoruri
Si hoinăresti la mii si mii de leghe.
Să-mi furi sărutul strecurat prin tihnă
De stii să lupti, îl vei avea odat’.
Îmbălsămând trudita-ti neodihnă,
Sărutul meu e binecuvântat -
Iubirea-i flutur, bobul de odihnă
Din albul pur de crini, neîntinat.
NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ
Ne-am zălogit în clopote de ceară
Cu gând pribeag pe un tăpsan cu frezii,
Sub vraja lirei freamătă aezii
Ce dulci miresme peste noi coboară!
Luciri de-argint pe mantia zăpezii
Când tremurul din cetini ne-nfioară
Sobor de fulgi timizi, pe-obraz de seară
Încătusând durerile-n ardezii.
O penitentă stranie ne-ndeamnă
Să ne topim în clipele de jar
Să învătăm ce dragostea înseamnă –
Ea nu e doar o filă-n calendar –
E-a sufletelor maiestuoasă doamnă
Si vesnicia-n crinii din altar.
MI-S OCHII-APRINSI DE-O MISTICĂ LUCIRE
Mi-s ochii-aprinsi de-o mistică lucire
Alunecând pe bolta din altare
Spre un abis robit de desfătare -
Nemărginirea soaptei de iubire.
Lumini irump din trup de lumânare
Peste mirajul clipei de-mplinire.
Chiar mă iubesti sau e doar amăgire,
Un vis coborâtor din lumi stelare?
Fiori rodesc pe umeri de mătase,
Pătrund prin zid de frici cu dinti de fier
Prin umbrele bolnavelor carcase
În care năzuinte nasc si pier,
Valsând pe jarul rozelor sfioase
Când dragostea te’naltă lin, spre cer.
|
Georgeta Resteman 2/16/2014 |
Contact: |
|
|
