Femeile martir din inchisorile lui Dej si Ceausescu
Închisorile comuniste din timpul lui Dej si Ceausescu au fost adevărate acte de barbarie nu numai pentru bărbati, ci si pentru femei. Peste două milioane de oameni, bărbati si femei, dintr-un total de 18 milioane din care era alcătuită populatia tării, au trecut prin chinurile de nedescris ale iadului închisorilor comuniste.
Aproximativ zece mii de femei cu vârste cuprinse între 12—90 de ani au fost smulse din sânul familiilor, înjosite, bătute si aruncate în închisori sub diferite motive puierile. Singura lor crimă era de a-si apăra sotii, tatii, fratii, ideile si credinta în Dumnezeu. Din exces de zel, justitia comunistă le-a tratat la fel de inuman ca si pe bărbati, de multe ori chiar mai rău. În afara închisorilor mixte, au existat închisori numai pentru femei cum erau cele de la Mislea, Mărgineni, Miercurea –Ciuc, Dumbrăveni sau Aiud. Aici nu aveau voie să facă nimic, să stie nimic, decât să stea în insalubrele încăperi, fără pat sau încălzire. Mâncare primeau o dată la trei zile, erau bătute, violate, înjosite.
As cita câteva nume de femei intelectuale ca pictorita Maria Brates Pillat, Cella Delavrancea, care fusese doamna de companie a reginei, pianista de succes si un mare cronicar muzical al vremii, Alice Voinescu, Michaela Ghitescu, Marietta Sadova, scriitoare, Simina Mezincescu, muziciană, alături de alte sute de profesoare retrogradate si anchetate.
Nici călugăritele nu au făcut exceptie de la acest calvar. Citez numai câteva precum Sora Clara Catrina Laslau, sora Tereza sau Mater Anuntiata care au îndurat ani grei de închisoare, alături de alte femei de religie baptistă, penticostală, adventistă de ziua a saptea, martorele lui Iehova etc.
Deportarea sau domiciliul fortat au fost alte variante ale detentiei. E cazul Martei Vasiliu, aflată în vacantă la bunicii ei din Basarabia, în anul 1944, care a fost trimisă în Siberia, la vârsta de 16 ani, cu o pedeapsă de 5 ani de domiciliu fortat. În 1955 când s-a întors acasă, si-a găsit mama moartă, ea fiind marcată pe viată si bolnavă.
În aceste închisori indiferenta a transformat nasterile în tragice evenimente. Lipsite de asistentă medicală, detinutele năsteau cu ajutor dintre ele, rupând ombilicul fătului cu dintii. În aceste conditii ori copilul ori mama mureau. Exemplu unei detinute Coca este de notorietate. Nevoită să suporte două zile contractiile nasterii în duba securitătii transferată de la o închisoare la alta, i-ai scos un copilas de 4 kg. în bucăti. (Ana-Maria Marin, Prin poarte cea strâmtă). Când nasterile decurgeau normal, copiii le erau luati de la pieptul mamelor si dusi la orfelinate. Este si cazul notoriu al Ioanei Raluca Voicu-Arnăutoiu, fiica lui Toma Arnăutoiu si a Mariei Pop, al cărei tată a fost executat la Jilava, care a reusit de abia în 1990 să-si cunoască mama.
Cele mai grele abuzuri erau abuzurile sexuale, ca modalităti de represiune. Pe lângă paznicii care le batjocoreau, condamnatele politice erau lăsate pe mâna unor brute care îsi băteau joc de ele.
În afara violului, femeile care făceau greva foamei erau hrănite cu furtunul, ca în cazul doamnei Brătianu, care pe motiv că făcea des greva foamei, „îi erau deschise maxilarele cu forta si-i turnai lături pe gât. Gura îi era o rană.”
Îmbătrânite prematur, cu părul albit, si cu privirile rătăcite de spaimă si nesiguranta dobândită în anii de detentie, erau marcate de terorile suportate, cât si de pierderea celor dragi. Boli precum icterul, tuberculoza, ulcerul, pelagra, scorbutul, cancerul, depersonalizarea erau doar câteva din ele.
Acestor suflete- martir le aducem un pios omagiu, întrebându-ne ca Cioran: „Sunt lacrimi care sfredelesc pământul si răsar ca astrii pe alte cercuri”. Dar puteau să fie sori care ne-ar fi luminat văzduhul.
|
Ion Ionescu-Bucovu 2/14/2014 |
Contact: |
|
|
