Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Preotese si Episcopese

Ȋn bisericile protestante, neoprotestante si anglicane, cu ramificatiile si încrengăturile lor, care se tot înmultesc precum bălăriile pe un ogor nelucrat, de la sfârsitul mileniului doi, e mare vânzoleală cu hirotonirea femeilor. Noua Ordine a Lucrurilor opereazăcu precădere în domeniul spiritual...

Corectitudinea politică a învins în cele din urmă si, în spiritul egalitătii de sansă, a nediscriminării profesionale, "vestile bune" se înmultesc. Avem nu numai preotese ci si episcopese... crestine! Argumentele pentru motivarea acestui trend merg până în Egiptul antic, Grecia antică, Roma antică, invocându-se si practica în alte religii: hinduism, budism etc.

Se fac presiuni si asupra bisericii catolice dar Papa Francisc rămâne ferm pe pozitii: cu tot respectul si consideratia pentru activitatea femeilor catolice , cât o fi el papă, femeile nu vor fi hirotonite preotese. Argumentul? Iisus si apostolii au fost bărbati! Da, dar ce facem cu Maica Domnului sau cu Maria Magdalena, cu Sfânta Ȋmpărăteasă Elena, cele întocmai cu apostiolii?

Trebuie să fie aici un argument mult mai puternic, mai logic si mai serios...

Pentru a-l găsi trebuie să ne întoarcem la Facerea lumii. Asadar, Dumnezeu l-a făcut pe Adam din tărână ( în ebraica adama - pământ, tărână) : "Atunci, luând Domnul Dumnezeu tărână din pământ, a făcut pe om si a suflat în fata lui suflare de viată si s-a făcut omul fiintă vie." (Facerea 2,7) Pe Eva a făcut-o din coasta lui Adam: Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, dacă a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne.Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam. Si a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. (Facerea 2, 21-23). "Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viată, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii." (Facerea 3,20) (în ebraică Eva este Hava - cea vie). Eva si urmasele ei dau ( nu iau) viată prin nastere de prunci.

Să trecem la Avraam si Sara.

După aceea a zis iarăsi Dumnezeu către Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numesti Sarai, ci Sarra să-i fie numele. Si o voi binecuvânta si-ti voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta si va fi mamă de popoare si regi peste popoare se vor ridica dintr-însa". Avraam a căzut atunci cu fata la pământ si a râs, zicând în sine: "E cu putintă oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Si Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putintă oare să mai nască?" "Adevărat, însăsi Sarra, femeia ta, îti va naste un fiu si-i vei pune numele Isaac si Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ vesnic: să-i fiu Dumnezeu lui si urmasilor lui. (Facerea17, 15-17,19) Si acolo unde Dumnezeu vrea, schimbă rânduiala firii, anulează stârpiciunea bătrânetii si Sara dă nastere/viată lui Isaac , din sământa lui Avraam. "Si a zămislit Sara si a născut lui Avraam un fiu la bătrânete, la vremea arătată de Dumnezeu." (Facere 21,2) Ce bucurie imensă pe amândoi părintii! Dar, pe când Isaac era băietan, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubesti, si du-te în pământul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arăta Eu!" (Facere 22,2) Ce era în sufletul lui Avraam, Sfânta Scriptură nu ne spune. Avraam a ajuns pe muntele Moria si când era să-l jerfească pe Isaac, Dumnezeu l-a oprit: "Să nu-ti ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu si pentru mine n-ai crutat nici pe singurul fiu al tău". (Facerea 22,12). Tot acest episod, este o prefigurare a jertfei Mântuitorului pe Cruce. "El , Care pe Însusi Fiul Său nu L-a crutat, ci L-a dat mortii, pentru noi toti,...( Romani, 8,32).

S-o dăm acum pe varianta feministă. Nu lui Avraam, ci Sarei îi cere Dumnezeu să ia cele necesare si să urce la locul indicat pentru a-l sacrifica pe Isaac, pe care l-a purtat în pântece, căruia i-a dat viată, trup si sânge din trupul si sângele ei. Cum ar fi reactionat Sara? Ce-ar fi spus Dumnezeu despre o mamă care, fără să stea mult pe gânduri, ridică pumnalul să-si sacrifice copilul?

Cercetători cu imaginatie prolifică o văd pe Maria Magdalena printre apostoli la Cina cea de Taină. Dar de ce n-a invitat-o Iisus Hristos si pe Maica Sa? Nu i se cuvenea, oare, întâietate?
Numai că Cina nu este una obisnuită, este o Cină sacrificială, avanpremiera jertfei pe Cruce:

Si luând pâinea, multumind, a frânt si le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. (Luca 22, 19-20)

Mântuitorul le cere apostolilor ( în acel moment n-au înteles despre ce este vorba) să facă aceasta spre pomenirea Lui, punându-se în locul soldatilor romani care-L tintuiesc pe Cruce si-l împung cu sulita în coastă. Cine îi va învăta cum vor face aceasta? "... Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăta toate si vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. (Ioan.14,26)

Si de atunci, de la Cincizecime, de la Pogorârea Sfântului Duh sub forma limbilor de foc peste apostoli, prin succesiune apostolică si de credintă neîntrerupte, în Biserica Ortodoxă, în cadrul liturghiei, preotii îl execută în mod real pe Hristos Care se oferă credinciosilor sub forma pâinii si vinului. La proscomidie, cu un cutit ( numit copia ) , a cărui lamă este sub formă de lance, preotul scoate din prescură ( trupul lui Hristos) părticele si miride si le pune pe Sfântul Disc. De ce? Pentru că "Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu. Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viată în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu are viată vesnică, si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare si sângele Meu, adevărată băutură. (...) Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. ( Ioan 6, 51-58) Niciun om , în deplinătatea facultătilor mintale, n-ar pune în gură carne si sânge de om. Pe bună dreptate, "... iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? ( Ioan 6,52). După invocarea Sfântului Duh, adică după sfintirea Darurilor ( particele, miride, vin ) în potirul euharistic se afla Trupul si Sângele Mantuitotului în mod real. Cum se tranformă carnea si sângele în pâine si vin este o taină, ceva ce nu pot întelege nici îngerii , nici oamenii. Făcând "trasabilitatea" , adică mergând înapoi la origini, nu vom da peste boabe de grâu si boabe de struguri, ci peste Hristos sângerând pe Cruce. Pentru unii care s-au îndoit ( chiar monahi), Dumnezeu, întelegător si mult milostiv, a făcut în asa fel ca în lingurita ce se ducea spre gură să fie carne si sânge reale. Celui care urma să se împărtăsească i s-a făcut rău.

Asadar, executia lui Iisus Hristos fiind reală în cadrul liturghiei crestin ortodoxe, femeia nu poate fi călau, nu poate lua viată în virtutea faptului că ea dă viată. Acolo unde nu mai există (si nu există desi se pretinde) succesiune apostolică si de credintă neîntrerupte, euharistia este un simulacru, pâinea râmând pâine si vinul vin. Cu alte cuvinte, Hristos este absent din potir. Chiar si numai simbolic, gestul femeilor preotese si episcopese de sacrifica este o oroare.


Somerville, MA









Nicusor Gliga    2/14/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian