Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Despre iubire si alte sentimente

,,Las mostenire/ dorul de Patrie,/ fântâna cu apă vie/ si ploaia măruntă/ din ochii Tăi, Iubire!”.

Iată, un testament al prea plinului de suflet. Si atunci cum să încapă într-un singur vers?
Există însă mirajul cuvintelor care pot lua chipul fiecărui sentiment.
E ca o fântână adâncă, e apa vie în care se scaldă sufletul. Sensibilitatea este liantul. Dar când din prea plinul sufletului ies versuri, doar cinci versuri?

Atunci avem în fată volumul ,,Ecoul tăcerii. Epifanii stelare” de Nicoleta Milea, volum care a primit Premiul ,,Octavian Mosescu” al Festivalului International ,,Titel Constantinescu”, editia a V- a, Râmnicu Sărat, 2012.

Poeta Nicoleta Milea este cercetătorul delicat si curios al adâncurilor din suflet.
Căutările sale febrile se întorc în cuvânt de unde izbucneste întrebarea: ,,Ai curajul/ să-mi retezi inima/ cu sabia/ unui singur Cuvânt?” Cum s-ar putea ucide o inimă” Eatât de usor cu sabia cuvântului! Dar: ,,Timpul si apa/ niciodată/ nu se unesc.../ Doar tu, inimă,/ te despoi de mine/ murindu-mi Dragostea”.
Sau mai cu seamă: ,,Focul,/ cât e de foc-/ si tot curge/ într-o baltă de lumină/ sângerie”. Ca să se întâmple ceea ce a fost ursit: ,,Orfeu/ coboară în sufletul meu/ în fiecare seară,/ strigând-o cu disperare/ pe Euridice!”

Poezia Nicoletei Milea este o zbatere de fluture prizonier între petalele florii. Cu o fortă remarcabilă de sinteză, poeta obtine maximum de semnificatie.
Un suflet convulsiv, un suflet neobosit se repetă în imagini diferite care, paradoxal, trec granita unei prozodii calme.
O întreagă metaforă se dezvoltă pe sirul versului, se amplifică până când descopere semnificatia potrivită:
,,Ziua si noaptea/ în două ne taie./ Trimite-ne, Doamne,/ oricât de târziu,/ curat să ne spele o ploaie!”

Ei bine, ruga s-a împlinit. Poezia e curată ca steaua care încă n-a răsărit.








Liviu Comsia    2/6/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian