Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Gânduri de ianuarie : De la Unire la reunire

Se împlinesc 155 de ani de la Mica Unire. Un prim pas spre constituirea statului român. Cu zbucium, romantism, diplomatie si oarece noroc.

Privind rational faptele a fost un proces firesc în contextul Revolutiei de la 1848, care descătusase energiile popoarelor europene. Reformele declansate în multe tări dădeau mari sperante, tuturor, spre mai bine. Trimiterea feciorilor din Moldova si Tara Românească la studii în străinătate începuse să dea roade.
Imperiul Otoman îsi trăia ultimele zile. Legăturile principatelor române cuPoarta fiind mai mult simbolice. De această situatie a profitat tarul Alexandru I.
După înfrângerea armatelor otomane la Ruse si Slobozia, în 1811, tarul face propunerea ca principatele, cu acceptul lui Napoleon Bonaparte (Tratatul de la Tilsit din 1807), să se alipească "pe veci la Imperiul Rus, cu orasele, cetătile si satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe si cu averea lor", specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granita dintre cele două Imperii".
În cazul victoriei rusilor.

În cele din urmă, Rusia se declară multumită doar cu ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Siret si Nistru. „Tratatul de pace” a fost semnat pe 16 mai 1812 la Bucuresti. „În hanul agentului secret Manuc Bei.” Imperiul Otoman vindea Imperiului Rus un teritoriu, care nu era al lui, de 45.630 km˛, cu 482.630 de locuitori, 5 cetăti, 17 orase si 695 de sate, (recensământ 1817). Au intrat, cu japca, în componenta Imperiului Rus tinuturile Hotin, Orhei, Soroca, Lăpusna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a tinutului Iasilor si Bugeacul. Autoritătile tariste au reorganizat, în 1813, gubernia Basarabia ce a fost supusă unei rusificări intensive.
Asadar, actul de anexare a Basarabiei de către Imperiul Tarist a fost unul fraudulos. Furtul s-a făcut cu încălcarea tuturor tratatelor în vigoare si a dreptului international de atunci. Moldova nu era provincie turcă.

În multe tratate bilaterale, începând cu secolul XVI, se mentiona, negru pe alb, că Tara Moldovei este un stat liber. Astfel, otomanii suzerani nu aveau dreptul să anexeze, să ocupe sau să cedeze acest stat. A fost un act criminal, un rapt care venea, repet, în totală contradictie cu practica internatională.
Atunci, străvechiul principat al Moldovei lui Stefan cel Mare a fostdestructurat. După ce pierduse, deja, Bucovina în 1774, când domnitorul fanariot (sic !) Grigore Ghica al III-lea a fost asasinat pentru că s-a împotrivit cotropirii Bucovinei de către austrieci. Azi, cine îsi mai aminteste ?
În acei ani, însă, amintirile despre cotropirea unei părti importante a Principatului Moldovei de către Imperiul Tarist erau foarte proaspete. Era absolut normal ca înainte de Revolutia de la 1848 să existe un curent proeuropean tot mai puternic, care lucra pentru Independentă si iesirea de sub tot felul de tutele. Rusă, otomană, austriacă ...
Realizare unirii celor două principate românesti (1959) si constituirea statului România (1862), a dat noi impulsuri spre realizarea deplină a independentei în 1877.

Datorită curajului si luciditătii domitorului Alexandru Ioan Cuza si a echipei sale de patrioti, pachetul de reforme de inspiratie europeană începe să fie pus în aplicare. Cu toate riscurile asumate si cunoscute.
Un mare merit revine, fără îndoială, si succesorului său, regele Carol I, care a desăvârsit modernizarea României.
Apogeul întregirii tării (295.641 km2), are loc în decembrie 1918, când întreg poporul român se afla, pentru prima dată, după multe secole, între granitele sale firesti.
Adevăr greu de recunoscut si-n ziua de azi, de cei care au râvnit si râvnesc la teritoriul hărăzit de Dumnezeu acestui neam, urmas al dacilor, romanilor si tuturor migratorilor, care s-au tot vânturat până la constituirea principatelor românesti: Moldova, Tara Românească si Ardealul.
Sintagma România Mare = România Întregită a fost folosită abia dupăTratatul de la Versailles din 1920 până în 1940.

Urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), asa zisii protectori ai României o hărtănesc în secret. S-a ajuns până acolo încât si teritorii neprevăzute în pacte să fie înghitite de lăcomia stalinistă.
Vezi tinutul Herta. Se stie că actul marii trădări s-a semnat la Yalta, unde tări, majoritatea regate ale Europei Centrale si de Est au fost vândute colonizatorilor sovietici pentru un experiment, care a falimentat în 1989.
A urmat, în regie internatională, Revolutia din Europa de Est.

Curg ani ai marilor sperante. Multe împlinite, în tările scăpate de ciuma comunismului. Numai la noi scenariul s-a gripat. 1990 a fost anul ratărilor incredibile. Inclusiv pentru revenirea teritoriilor răpite prin pactele Ribbentrop-Molotov si Yalta. Toti românii am fost vinovati. Atât pe o parte cât si pe cealaltă parte a Prutului. N-am miscat, oficial, niciun deget la războiul din zona transnistreană. Am marsat, ulterior, la tot felul de poduri de flori. De fapt smecherii iliesciene / sneguriste de temporizare a elanului national. Cu ordin de la Moscova !?!
Tin minte o manifestare entuziastă, una din multe altele, la Piatra-Neamt, a Asociatiei Două lacrimi gemene, când poetul Dabija ne spunea că reunirea va veni, undeva, prin 2007.
Iar timpul a trecut, pierzându-ne între Zăvoranca si Bianca !
Paradoxal, însă, sentimentul apartenentei la un singur popor s-a amplificat. Pe ambele maluri. Fără exaltări si fără nationalisme desuete. Cu pasi concreti. Economici si politici.

Sunt tot mai multe semne că ora reîntregirii neamului românesc se apropie. Contextul regional este tot mai favorabil. Pentru asta, noi, poporul român, fiecare dintre noi să ne implicăm responsabil !
Centenarul României Mari bate la usă !
Să arătăm, tuturor, că nu a fost doar un vis frumos !
Unirea face puterea !






Sergiu Gabureac    1/24/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian