Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


In memoriam Silvestru Moraru

Domnul profesor Silvestru Moraru a plecat in lumea de dincolo.
Ne-a parasit un om deosebit, care, pentru cei care l-au cunoscut, va ramane un model de tinuta morala si intelectuala, un apreciat si distins dascal, un familist de exceptie.

Domnul profesor Silvestru Moraru a fost pentru Observatorul ca si un cap limpede, cel care a ajutat ca publicatia sa aiba o haina speciala, prin ajutorul efectiv, modul cum a urmarit si corectat fiecare numar.
Nu vom uita participarile Domniei Sale la intrunirile grupului nostru prin interventii de tinuta, de mare interes literar, istoric si pedagogic !
Ii vom pastra o permanenta si frumoasa amintire .
Dumnezeu sa-l primeasca in imparatia dreptilor !

Silvestru Moraru s-a nascut pe data de 4 August 1932 la Bucuresti. Copilaria sa nu a fost una dintre cele mai fericite, mama sa a murit cand el avea virsta de trei ani.
A urmat cursurile Liceului Militar din Craiova.
In 1955 a absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti.
Dupa absolvire si-a desfasurat activitatea ca profesor, la inceput in Caracal, unde intre anii 1965-1967 a fost directorul Liceului Numarul 2.
Incepand cu anul 1968 s-a mutat in Craiova. Intre anii 1969 si 1978 a fost directorul Liceului "Fratii Buzesti" din Craiova.
Din anul 1979 si pina la pensionare, in anul 1990, a activat ca si inspector la Inspectoratul Scolar Judetean Dolj.
In timpul activitatii sale a devenit Profesor Gradul I si ulterior a fost decorat cu Ordinul Muncii Clasa III.
A colaborat cu mai multe publicatii din Romania si Canada. A sustinut periodic emisiuni la radio Craiova.

Din anul 2000, pentru a fi alaturi de cei dragi, a emigrat in Canada. Aici a continuat sa fie un membru activ al comunitatii romanesti din Toronto.
A fost un membru de baza al parohiei greco-catolice Bunavestire.
Si-a manifestat credinta in Dumnezeu cu orice prilej punandu-si mereu speranta in Sfanta Treime in totate incercarile vietii.
Poate cel mai important lucru este ca a fost un sot, tata si bunic iubitor si generos care tot timpul a stiut sa-si tina familia aproape.

Mai jos cateva scrisori primite, azi, la Observatorul de la cei care l-au cunoscut si apreciat;

- Aflând cu profund regret despre dispariția celui ce a fost profesorul, inspectorul si, înainte de orice, omul de înaltă tinută morală si profesională SILVESTRU MORARU, care nu a pregetat să ne împărtăseasacă din valoroasa lui experientă până în ultima clipă, cei care s-au bucurat de sprijinul si colaborarea sa în Craiova transmit condoleante familiei îndoliate si celor apropiati!

Pentru calitătile sale umane si profesionale, demne de urmat, îi vom păstra o frumoasă si mereu vie amintire!
Prof Ion Popa Craiova

- Imi pare nespus de rau. Un om absolut special !
Mi-a fost profesor si director la Liceul Fratii Buzesti din Craiova.
Ce tinuta, ce echilibru !
Dansul, ca si altii, a plecat demult spre o alta lume.
Acum, probabil, se va intoarce ...acasa.
Avem nevoie de spiritul dansului. Il asteptam !
Dumnezeu sa-l aiba in grija Sa !
Prof . George Obrocea

Domnule Dumitru Puiu Popescu, dragi confrati romani din familia OBSERVATORULUI,
Indurerati membri ai familiilor Moraru,

Cautand ultimele noutati din revista la care si eu colaborez de mai multi ani, am aflat cu stupoare, cu nespusa durere, ca vechiul nostru prieten, profesorul Silvestru Moraru, pe care l-am cunoscut inca din anii 1961-65 (pe cand amandoi eram inspectori scolari, reintalnindu-l apoi cu nespusa bucurie in Toronto, dupa 4 decenii) a trecut in lumea celor drepti, dupa o viata trudnica dar cu remarcabile, onorante impliniri si satisfactii.

Au fost impliniri si satisfactii deopotriva ca dascal, sot, parinte si om de cultura, cu exemplara intelepciune, vrednicie, daruire si pasiune in tot ce a realizat, inclusiv in etapa canadiana a vietii sale. Cu doar cateva zile in urma, am primit un mesaj afectuos din partea dumnealui prin care ma asigura ca va face loc in revista ultimelor mele materiale pe care le expediasem pentru OBSERVATORUL, sugerandu-mi totodata cateva domenii, realitati din Romania care ar prezenta interes pentru cititorii viitoarelor numere.
Mi-a scris despre problemele dificile legate de starea sa de sanatate, asigurandu-ma insa ca trebuie sa fim optimisti, ca va trebui sa conlucram si-n viitor, cu incredere si daruire, ca cele cateva exemplare ale OBSERVATORULUI pe care le primeam ca abonamente pentru Muzeul Portile de Fier, Biblioteca Bibicescu si Liceul Decebal din Drobeta Tr. Severin vor continua, ca un semn de respect si recunostinta fata de locurile sale natale, fata de stravechile plaiuri mehedintene.
Pastrand si pretuind in sufletele noastre amintirile memorabile ale intalnirilor si discutiilor prietenesti de la Toronto, l-am evocat pe regretatul nostru prieten intr-un articol publicat anii trecuti si in OBSERVATORUL ("E mica lumea"), de asemenea i-am facut recent o prezentare publicata in revistele "Obiectiv mehedintean" (Drobeta Tr. Severin) si "Arcade" (Strehaia), i-am transmis si dumnealui articolul respectiv dar, desi mi-a multumit cu emotie pentru gandurile si aprecierile mele, s-a jenat sa-i faca loc in revista noastra, invocand calitatea sa de redactor Va ofer dv. acest articol, macar pentru informare, totodata ca un omagiu pentru aceasta remarcabila personalitate deopotriva a plaiurilor mehedintene cat si a confratilor romani din Toronto, din minunata familie a Morarilor torontieni, a OBSERVATORULUI, unde si eu am avut onoarea de a participa cu sotia in cateva randuri, cat timp si fiul meu a trait si muncit acolo.

Pentru familiile Moraru, in mod special doamnei Moraru (sotia), sincerele noastre regrete, condoleante, dar si un cuvant de consolare, de incurajare fiindca domnul Silvestru va ramane nemuritor in sufletele noastre, ca un adevarat crestin, om de omenie, familist, dascal si slujitor al culturii exemplar, pilda vie pentru toti cei ce l-au cunoscut si pretuit.

Profesorii pensionari Florian Vladica si Ana Vladica


- O tulburare profundă m-a cuprins când am primit vestea neasteptată că domnul profesor Silvestru Moraru a plecat spre locul de vesnică odihnă. Stim că nimeni nu se poate sustrage legilor firii omenesti si, desi pe plan rational toti întelegem această axiomă, totusi trăirile noastre interioare, uneori se bulversează în fata lor si ar vrea să le nege, de parcă nu le-ar mai întelege. Si cum as putea eu să înteleg că, discutând îndelumg la telefon pe tema unor însemnări cu titlul "Ce este dincolo de granita vietii?", el va găsi răspunsul fără dubii doar peste trei zile?
Nu-i pot rosti numele fără apelativul DOMNUL, căci în esentă, acesta a fost, un adevărat DOMN, coborât parcă din alte vremuri, în care Dumnezeu a revărsat întelepciune, blândete, bunătate, cumintenie apostlică, demnitate umană, bună cuviintă, discretie, comori atât de grăitoare prin miezul tainic de lumină ce-l poartă în ele, daruri care ne amintesc de plămada bună a poporului nostru.

Era de o modestie rară. A respins cu tărie afisările pe prim plan si s-a alăturat aurului tesut în taină de slujitorii aflati pe tărâmul cuvântului ce stă temelie natiei noastre, oameni prin care vom dăinui ca popor. I-am admirat întotdeauna convingerile în sobrietatea înăltimilor morale. Nu i-a scăpat din vedere buna-cuviintă, capacitatea de a fi obiectiv si drept. L-am privit întotdeauna cu respect si admiratie asemenea celor multi care l-au cunoscut, dar pentru mine a fost mai mult, a fost un izvor de hrană spirituală la care am alergat cînd simteam că se apropie vântul rece al secătuirii. Erau o binefacere convorbirile telefonice fiindcă îmi transmitea atâta liniste, sigurantă, întelegere si bunatate asa cum nu îti este dat să întâlnesti decât rareori în viată. Stia să asculte preopinentul si-l simteam ca pe un om apropiat căruia mă puteam adresea fără retinere relatându-i si acele gânduri ascunse în tainitele inchise cu mai multe lacate. Când mi se clătina câte o idee in scrierile mele pentru Observatorul , dumnealui era prezent pe postul de cap limpede. Mă simt un om norocos că am avut în preajmă o asemenea personalitate si absenta i-o vom simti ca pe un mare gol.
Ii vom pastra in amimtire figura parcă pecetluită în lumină si bunătate, niciodată întunecată. Nu ni-l putem imagina decât cu înfătisarea pe care pusese stăpânire calmul deplin si întelepciunea venită ca o sevă dinspre înaintasii tăi, dreapta judecată, gândul cel bun si fapta ziditoare.

Om de aleasă cultură, ni-l vom aminti cu darul expunerii, prezentându-ne la intalnirile organizate de Observatorul, fie la tipografie, fie în strada Merton, fie la Hamilton, ori la biserici, mari personalităti sau evenimente ale neamului nostru, ori pe teme de pedagogie, psihologie, sau personalităti ale culturii universale, prezentări de înaltă tinută academică.
Fiind dedicat culturii, pentru această nobilă idee a cheltuit multă energie, printr-o munca plină de încordare, făcută cu generezitate, cu răbdare si pricepere, cu iubire pentru oameni, cu gând curat si bun. A făcut parte din colegiul redactional a remarcabilei publicatii "Observatorul" din Toronto, asumâmdu-si responsabilităti majore.

Când omul lasă în urma lui o dâră de lumină si rostul pe pământ si l-a încheiat cu demnitate, drumul spre Domnul va fi tot cu lumină si locul ce-l va ocupa va fi tot cel pe care îl bine-merită. Ne rugam Celui Bun si Drept să-l ia de-a dreapta Sa.
In zi cenusie de toamna, îl însotim pe ultimul drum cu soare în suflet ca să-i îmbrăcăm în lumină icoana chipului său de om din stirpe aleasă.
Familiei si celor dragi care îl plâng cu inima frântă de durere, alaturi de colaboratorii si cititorii Observatorului, le stau aproape cu gândul si cu sufletul pentru a le alina suferinta.
Ii păstrăm în noi un loc în neuitare asezându-l pe podiumul înalt al oamenilor alesi si îi vom simti prezenta foarte vie de fiecare data când vom avea în mână publicatia "Observatorul".

prof. Elena Buică / Toronto





Puiu Popescu    11/5/2013


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian