Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Ronald H. Coase ( Din Jurnalul personal de amintiri)

Am pierdut un mentor si un prieten spiritual

La începutul lunii septembrie a.c. a încetat din viată la vîrsta de 102 ani unul dintre remarcabilii economisti americani, specializat pe o largă problematică a economiei si a legislatiei juridice privind drepturile de proprietate.
Ideile sale au avut la bază o multitudine de studii si cercetări efectuate pe parcursul anilor încă din tinerete si pînă în 1982 cînd s-a pensionat de la Universitatea din Chicago, unde a functionat ca profesor de economie în cadrul Facultătii de Drept.
Cele mai multe dintre ideile sale au fost apreciate pe parcursul ultimilor decenii si socotite ca fiind importante atît pentru istoria si stiinta economică în general, devenind astfel unul dintre economistii din generatia sa apreciat într-un mod deosebit.
Ideile sale economice prezentate cu multi ani în urmă, în două articole: “Natura firmei” (1937), prin care a introdus conceptul de costuri de tranzactie explicând astfel aparitia si modul de functionare a firmelor, precum si “Problema costului social” (1960), explica si marca definirea corectă a notiunii drepturilor de proprietate, precum si corelatia si dependenta acestora cu diversele aspect ale costurile de tranzactie.
Asemenea idei au constituit criteriile de apreciere si acordarea în 1991 a Premiului Nobel pentru economie.
În 2002 continuîndu-si cercetările si-a extins preocupările asupra problematicii teoriei eficientei economice a pietei.


Ronald H. Coase s-a născutîn 1910, în localitatea Willesden din Marea Britanie , într-o familie modestă din punct de vedere economic, părintii săi fiind salariati la postă.
Preocuparea si grija tatălui său a avut o influentă si un efect remarcabil în educatia singurului lor copil.
Cu toate că din punct de vedere cerebral era deosebit de talentat, si avea o memorie exceptională, Ronald, de mic copil a avut de luptat cu o dificultate fizică, neputîndu-se mentine mult timp pe picioare în pozitie vertical si de a umbla, avînd nevoie de niste suporturi metalice la ambele picioare. Această situatie fizică l-a determinat pe tatăl
său să-si înscrie băiatul la o scoală pentru copiii cu defecte fizice.
Educatia lui acasă sub permanenta grije a părintilor i-a permis să obtină o bursă si să fie înscris la vîrsta de 12 ani la scoala de gramatică Kilburn, apoi s-a înscris, si a urmat cursurile universitare, avîndu-l drept îndrumător pe economistul Arnold Plant, un specialist pe problematica inovatiilor.
La 22 de ani, Ronald Coase, a primit o diplomă de Bachelor în domeniul comertului si apoi si-a continuat studiile la London School of Economics pe care a absolvit-o în 1932.
În anii 1934/35 a fost lector asistent la Universitatea din Liverpool si apoi a obtinut postul de lector asistent la London School of Economics unde a functionat între anii 1935 si 1938.
În 1938, a fost promovat ca lector si în timpul celui de al Doilea Război Mondial a lucrat si în cadrul Oficiului
Central de Statistică al Marii Britanii.
În 1950, la vîrsta de 40 de ani, Ronald a primit o bursă de studii care i-a permis să ajungă în Statele Unite pentru a studia activitatea industriilor americane.
Întorcîndu-se în Anglia cu unele observatii deosebit de interesante obtinute în munca sa de cerecetare si-a sustinut teza de doctirat si a obtinut în 1951 titlul de doctor în stiinte economice dela London School of Economics.
Simtindu-se atras de gîndirea si modul de activitate din Statele Unite, după obtinerea titlului de doctor a aplicat pentru un post de profesor care i-a fost acceptat si în 1951 a emigrat în Statele Unite unde a lucrat timp de sapte ani ca Profesor de economie la Universitatea din din Buffalo; apoi în 1958 s-a mutat la Universitatea din Virginia unde a continuat munca didactică.
În 1958, Ronald Coase, i-a uimit pe conducătorii diverselor industrii si pe economistii cei mai cunoscuti, ai timpul său, cu lucrarea referitoare la Comisia Federală pentru Comunicatii.
În această lucrare el afirma:

Ӕn domenii cum ar fi de exemplu radiodifuziunea, guvernul poate
crea si stimula noi piete prin acordarea dreptului de proprietate
putînd astfel să determine extinderea comercializării unor bunuri
cum ar fi de exemplu statiile de radio.

Citind ideile cuprinse în acest studiu, conducerea Universitătii din Chicago si în special Profesorul economist Milton Friedman, l-a invitat la Chicago pentru a discuta si dezbate unele subiecte deosebit de interesante si utile pentru economia americană..
Punctele de vedere ale Profesorului Friedman ca si a altor economisti printre care si ale lui George Stigler, au fost în totală opozitie cu cele ale lui Ronald Coase, în special cele referitoare la rolului pe care trebuie să îl aibă guvernul în activitatea de conducere a societătii, dar aceste contradictii nu i-a împiedecat să aibă o deosebit de fructoasă colaborare si să se aprecieze reciproc.
Această colaborare a fost si a rămas ca un piedestal pe care a fost pusă personalitatea si conceptia economică a lui Ronald Coase, de către multi economisti, simpatizanti ai ideilor sale, datorită logicii si gîndirii sale economice chiar dacă acestea erau contradictorii cu cele avute de cel considerat ca fiind un titan al gândirii economice, Milton Fiedman.
În 1964, Ronal Coase s-a stabilit la Chicago si a functionat ca profesor la această universitate; în paralel lucrînd si ca editor al Jurnalului de Drept si Economie.
O fire calmă si blajină care i-a dat întotdeauna aspectul unui gentleman, Ronald Coase, si-a sustinut cu multă vehementă punctele de vedere asupta teoriilor sale.
Într-un eseu publicat în 1953 intitulat ”Cum ar trebuii alesi economistii”, Coase a criticat punctul de vedere al lui Milton Friedman privind metodologia.
În timp ce Friedman sustinea ideia după care:

”corectitudinea ipotezelor într-o teorie, este lipsită de importantă
si tot ceea ce contează pentru o teorie economică este ca aceasta
să fie capabilă de a crea previziuni exacte”.

Profesorul Coase a răspuns cu un contra exemplu care a fost realmente fulminant;
el spunea:

"Am fi putut prezice," în ultimii ani, ceea ce diversele politici
ale guvernului american în domeniul petrolului si al gazelor
naturale au avut efect, dacă am considera că obiectivul
principal al guvernului american ar fi fost acela de crestere a
puterii si veniturilor tărilor OPEC si cu efect în reducea nivelul
de trai al populatiei Statelor Unite.
Dar eu sunt sigur că ne-ar avantaja o teorie care să explice
de ce guvernul american, care probabil nu a vrut să ajungă la
aceste rezultate, si-a condus întreaga metodologie pentru a se
adapta politici care a dus la unele conditii nefavorabile americane.
Predictiile testabile nu sunt tot ceea ce contează iar realismul în
ipotezele noastre este necesar (în cazul teoriilor noastre) să ne
ajuta să întelegem de ce sistemul functionează asa după cum
vedem, iar realismul ipotezelor noastre ne obligă să analizăm
lumea asa cum există, nu o lume imaginară care nu există. "

Fiind întrebat care este opinia sa despre politică, Coase a răspuns:

"Chiar nu stiu!.
Eu nu resping nici o politică fără a tine seama care sunt rezultatele ei.
Dacă cineva spune că se vor crea unele reglementări, eu nu spun că Reglementările vor
fi bune sau rele.
Ci spun: să vedem.
Ce se va putea descoperi este că cele mai multe Reglementări nu au produs ceva bun sau au produs în
ultima vreme, unele rezultate gresite. Dar n-as vrea să afirm că toate Reglementările ar avea acest efect,
deoarece trebuie să ne gândim la circumstantele în care acestea au fost stabilite.

În 1995, Profesorul Coase a finalizat o lucrare intitulată Essays on Economics and Economists în care explica care sunt criteriile după care economistii decid asupra modului de abordare si alegere a teoriile pe care le sustin.
Această lucrare prezintă răspunsuri la multe întrebări cu caracter general si a reflectat punctul de vedere
al Profesorului Coase despre preocupările fundamentale ale economistilor din ultimele două secole.
Continua preocupare pentru munca de cercetare i-a permis ca în preajma aniversării propriului centenar să se găsească în plină activitate cu elaborarea unei lucrări cu privire la cresterea economiilor din China si Vietnam.
Într-un interviu pe care l-a acordat în decembrie 2010, lui Wang Ning (colaboratorul său la elaborarea cărtii ”Cum a devenit China capitalist㔠), Profesorul Ronald Coase a explicat misiunea pe care si-o impusese societatea chineză si viziunea economistilor chinezi pentru a transforma China într-o mare putere economică competitivă pe plan mondial.
Pentru întreaga sa activitate didactică, de formare a unor noi generatii de economisti, precum si pentru ampla sa activitate de cercetare Profesorul Dr. Coase a fost onorat si a primit în luna mai 2012 un doctorat onorific din partea Universităti din Buffalo departamentul de economie.
Modestia sa ce depăsea cu mult orice imaginatie, s-a reflectat printre altele si în scurtul discurs pe care l-a tinut cu prilejul acordării Premiul Nobel în 1991.
El spunea:
”Nu îmi pot imagina cum ideile mele au putut devenii
după 60 de ani de la initierea lor atît de importante
încît să justifice acorarea acestui premiu.
Este pentru mine o experientă destul de ciudată
cînd sunt lăudat la 80, pentru o activitate pe care
am făcut-o la 20”.

Pin analizele sale referitoare la activitatea industrială a căutat să răspundă la două întrebări pe care le-a socotit ca fiind esentiale în teoria economică în general si în cea a economiei industriei în mod special:

• Prima întrebare, se referea la ideia dece oamenii crează întreprinderi si care este criteriul de alegere sau mai bine zis a ajungerii unor companii la dimensiuni de mamut, precum si modul în care marile companii, cum ar fi de exemplu General Motors, Ford sau Union Carbide, reusesc să antreneze si să colaboreze cu un număr destul de limitat de parteneri, în timp ce alte întreprinderi industriale mai mici reusesc să-si asigure colaborări cu o multime de întreprinderi de aceleasi dimensiuni sau chiar si mai mici.
Explicatia dată unor asemenea întrebări s-a referit tot la teoria sa privind costul tranzactiilor. Acest răspuns a fost mai întîi prezentat în cadrul unei conferinte tinută la Dundee (Scotia) unde Ronald Coase fusese lector asistent la Dundee School of Economics and Commerce între 1932 si 1934 ăi apoi a fost publicată ca o lucrare separate.
Opinia Profesorului Coase era următoarea: atunci când costul tranzactiilor este nul, este irelevant sub aspect economic cui i-au fost alocate in mod initial drepturile de proprietate dar atunci când costurile de tranzactie sunt suficient de mari, drepturile de proprietate initiale vor avea un efect semnificativ.
Din perspectiva eficientei economice, drepturile de proprietate ar trebui astfel alocate încât să se ajungă la o actiune economică eficientă.
Costurile de tranzactie implică si o problemă legată de efectele pe care firmele le au asupra mediului în care îsi desfăsoară activitatea. Această problemă a devenit cunoscută ca fiind problema efectelor colaterale numite externalitătile negative, care, în conceptia economică traditională, trebuie rezolvate prin taxarea generatorului de externalităti.
Toate aceste argumente au stat la baza creerii faimoasei „teoreme a lui Coase“.
Ceea ce era de asemeni deosebit de interesant era faptul că Profesorul Coase remarcase faptul că în prima jumătate a secolului 20, companiile si-au dezvoltat activitatea pe prinipiul integrării verticale (de exemplu, Ford Motor si-a construit propriile sub-companii pentru diversele subansambluri si si-a asigurat cauciucurile necesare automobilelor fabricate cumpărând propriile plantatii de cauciuc, în loc să se bazeze pe diversi furnizori), ulterior, remarca Profesorul Coase, companiile si-au desfăsurat activitates într-un mod diametral opus, externalizând într-un mod realmente agresiv functii chiar de bază cum ar fi de exemplu: plata propriilor angajati.

• Cea de a doua întrebare, era cea a relatiei dintre guvern si locul pe care îl detine piata în cadrul eonomiei nationale.
Opinia profesorului Coase era aceea că piata poate fi a considerată în afara importantului aspect al mediului înconjurător care astfel ar putea reduce implicarea masivă a guvernului în activitatea economică.
În acest context merită amintită opinia economistului englez Arthur Cecil Pigou (1877-1959) care afirma în lucrarea sa fundamental publicată în 1920 ”Economics of Welfare”, existenta unei divergente între costurile private și costul social al unei activități; după opinia sa doar costurile private sunt reflectate pe piață, creindu-se o imagine trunchiată a bunăstării sociale.
În scopul remedierii acestei “slăbiciuni ale pieței” (market failures), după cum afirmă si Conf. univ. dr. Mariana
Vuță în studiul intitulat Abordări modern privind esecul pietei si externalitătile, Arthur Pigou preconizase
intervenția statului sub forma taxelor asupra dezeconomiilor externe. În cel mai bun caz, taxele ar
trebui să fie egale cu o sumă care să reflecte valoarea monetară a costului extern, respectiv costul
privat și costul social. Datorită acestei proceduri, efectul extern evaluat în expresie bănească și
contabilizat, face parte integrantă din calculul economic.
Această integrare în sfera economică a fenomenelor externe la origine, pentru că nu sunt bănești, este în mod frecvent numit㠓integrarea efectelor externe”. Un asemenea demers amintit de Dna Dr. Vută (numit “taxa
pigouviană”), departe de a incrimina rolul regulator al pieței, se bazează, din contra, pe corectarea
slăbiciunilor pieței cu ajutorul intervenției statului si de unde desprinde concluzia după care: piața trebuie să prezideze asupra alocării costurilor și a condiției de a fi, în mod corect, “informată”.
Alți analiști, printre care se remarca si interventia Profesorului Ronald Coase, aprecia că într-o definiție de proastă calitate, drepturile de proprietate asupra resurselor naturale (mediului înconjurător) cauzează disfuncționalitățile pieței.
Din acest punct de vedere Profesorul Coasei în articolul amintit privind costul social a respins total ideia
intervenției statului în favoarea soluțiilor liber negociate între părți (cum ar fi de exemplu, poluatorul și poluatul (poluații)).

În preajma pensionării sale, Ronald Coase afirma:

Sunt foarte constient de faptul că multi economisti pe care îi respect si îi admir
nu vor fi de acord cu opiniile pe care le-am exprimat iar uni pot fi chiar ofensati
de ele.
Dar un om de stiintă trebuie să cunoască ce este fals în ceea ce spune si, ceea ce
este adevărat;, el poate conta în cele din urmă văzându-si opiniile acceptate,
în cazul în care trăieste destul de mult,

Prin pierderea acestui om, am pierdut un mentor spiritual care prin întreaga sa gîndire economică, mi-a sugerat nenumărte idei pe care le-am folosit în cariera mea economică.
Amintirea lui o voi păstra vie în mintea si în inima mea cât voi trăi.



Annapolis, MD- SUA
Septembrie 2013





Dr. Alex Berca    9/21/2013


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian