Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Lucifer - (Panorama deziluziilor)

Partea I
(Facerea)

Cândva,
într-un trecut atât de-ndepărtat
că timpul n-avea chip
si spatiul dormita,
doar Duhul făr-odihnă
prin haos rătăcea
si medita la planul prefacerii-n esentă
asa ca nefiinta să-si piardă-a sa prezentă
în confruntarea cu fiinta de nezăgăzuit
prin voia Celui care e viul infinit.

Atunci
s-au înjghebat contururi din vesnicii inerte
si necuprinsul dobândi a sale sensuri certe,
cu cerurile sus si mofturile jos –
părti dintr-o simfonie supranumită Cosmos.

Dar până si-un proiect divin
în fapt nu poate fi-mplinit,
când lumea o închide-n sine
si de lumină-i văduvit.

Tocmai de-aceea Fiat lux
a fost rostit si s-a deschis –
ca trupu-mputinat al beznei
împins să fie în abis.

(De retinut acest aspect
ce grandiosul deserveste:
Contrastul bine ticluit
valoarea operei sporeste!)

Cum al luminii ochi se-ndreaptă
spre-nalturi nehotărnicite,
în cer, din fina ei substantă,
olaturile-au fost zidite,

o lume supratemporală
unde miscarea-i rău văzută,
căci până si-n intentii zace
neascultarea îndrăcită...

Din a luminii spumă-apoi,
Părintele a tot ce este
ne-a plămădit nemuritori,
cerestile fiinte-agreste

etern închise-n multumirea
de-a fi cum sunt neabătut –
un abandon în resemnarea
prezentului neîntrerupt...

Si fiecare dintre noi
(cum scris e-n legi cutumiare)
primi acea însărcinare
ce se-asorta cu al săi soi.

Fiind al aurorei fiu iubit,
eu, Lucifer, lumină-nvăpăiată,
luceafăr deveneam când crugul
avea obrajii rumeni ca de fată

si mă sfortam pân’ la durere
necunoscutul să-l străpung
cu pâlpâiri fără sperantă
pentru un drum atât de lung,

încât se susotea la colturi
că sunt un vanitos rebel,
dispus la orice miselie
doar-doar voi fi mai sus ca El.

De-aceea, Tatăl m-a chemat
la o discutie aparte;
vroia, privindu-ne în fată,
să mă deschidă ca pe-o carte.

- Tu, fiule, mi-a spus la urmă,
de fratii tăi esti diferit:
Nu doar că spiritul de turmă
de când te stiu te-a îngrozit,

dar zorul tău de-a sti cât stie
numai Atoatefăcătorul,
în surd si prelungit conflict
te-a situat cu-ntreg soborul!

Căci, dragul meu, repetitivul
si neclintirea-n ascultare
sunt temelia armoniei
pentru întreaga Mea lucrare.

Cum ea a fost perfect făcută
odată pentru totdeauna,
orice amestec din afară
cu perturbarea e totuna

pri scotocirea fără sanse
după al tainelor nectar –
ispita rozei aspiratii
spre o viată de calvar...

Cu nărăvasii de-alde tine
boală curată-i amânarea,
fapt pentru care am decis
că se impune separarea.

Doar astfel voi putea salva
eterna liniste cerească,
iar tu vei bea din ce-ti doresti
si setea o să-ti tot sporească,

până în ziua când scârbit
de libertatea-nsingurată,
după repaos vei tânji
cu cerbicia de-altădată.

(Dar soarta nu-i o haină veche
pe care-o lepezi plictisit
când demodată ti se pare,
ci si cu bune si cu rele
ea-n spate trebuie purtată
până în clipa de pe urmă,
chiar dacă n-a fost ajustată.)

Te pregăteste să cobori
pe la Pământului rotund,
unde sunt toate rânduite
ca să-ti bei cupa pân’ la fund:

Verdeată vei găsi pe el
si viată-n timp încătusată,
dar mai presus de toate-i omul
cu a sa fire încifrată,

o arătare imprecisă
în lut trupesc adânc înfiptă,
ce deja-Mi pare diferită
de scânteierea-n Duh cuprinsă.

I-am asezat în Paradis
pe-Adam si pe femeia lui,
nădăjduind că prin purtare
vor fi ca fiii cerului

si că Pământul populat
cu creaturi asemeni lor
se va-nălta si înfrăti
cu cerul într-un cosmic cor.

Dar până nu-i voi cerceta
cu de-amănuntul pe-amândoi,
vreau ca Edenul să rămână
loc de răsfăt doar pentru noi...

Ti-i dau pe mână! Sunt ai tăi
cu tot ce au si-si mai doresc.
Doar sufletele Îmi revin
ca parte dintr-un dar ceresc.

Iar testul dacă nu-l vor trece,
cum pare că se va-ntâmpla
cu-acest hibrid ce-ti seamănă
strâns ghem în carapacea sa,

îi vei urma apoi afară
la suferinta ce-i asteaptă
pe ei si pe urmasii lor,
ca-n veci să-si plângă a lor soartă.

Căci nemurirea-i o pedeapsă
pentru fiintele desarte –
teama de moarte si-o înving
sperând la viată după moarte.


Partea a II-a
(Coborârea)

Si-asa se face c-am plecat
neîncercat de vreun regret.
Ce, Doamne, să fi regretat
când ceru-i un tărâm inert?!

Ca gândul străbăteam deserturi
dintre imense lumi stelare,
căci golul plinului urmează
în nesfârsită alternare,

iar întunericul absoarbe
c-o foame-n veci nepotolită
a sorilor imensă vlagă
si-a stelelor dulce ispită.

Cât a durat călătoria
s-o spun nu-mi este cu putintă –
la zoruri mari timpul se umflă
de-si pierde orice socotintă…

Ajuns la tintă-ntr-un sfârsit,
Pământului ocol i-am dat
si ochii mi i-am desfătat
cu jerbele din colorit.

Aveam de-a face cu un Ianus
din paradoxuri rotunjit?
Privit de sus e-un strop de-azur,
de-aproape-i curcubeu boltit…

Edenul l-am găsit pe dată,
dar poarta lui fiind păzită
cu palosul de foc în mână
de-un înger cu nărav de brută,

ca peste tot unde-s portari
am fost oprit pe-un ton răstit
si numai după lungi dezbateri
să intru mi s-a-ngăduit.

Grădina-ntinsă îmi părea
un colt din lumea părăsită –
cu pomi roditi si pomi în floare
într-o lumină potrivită,

ca din ardoarea în extaz
cu care firea-i îmbibată,
orice dorintă de-altceva
să fie-n fasă suprimată

sau pedepsită exemplar
când tinde spre păcat hain;
entuziasmul exaltat
de-asasinat nu-i chiar străin...

Tot căutând, sub un copac
pe porumbei i-am dibuit –
el gânditor, ea plictisită,
„Nu-i tocmai cuplul fericit”,

mi-am spus uitându-mă la ei
cum spate-n spate lâncezeau.
„Ce le lipseste ăstora
îndată eu am să le dau:

Nitică variatie
în linistea încremenită,
ca să-si astâmpere aleanul
cu seva-n vrere priponită…”

Si, lunecos precum un sarpe
cu chip de-arhanghel ipocrit,
m-am furisat lângă femeie
- chitind c-acolo-i de lovit

de vreau ca zidul subrezit
al ascultării să-l străpung –
si i-am soptit c-o patimă
mai verde ca mireasma-n crâng:

-Tu, mult mai vie decât viul,
de facere făcută mama
a tot ce este viu,
fii pentru mine împlinirea
acelui vis
tesut duios în noaptea depărtării
când te priveam de sus.
O, nu pleca!
Mai lasă-mă să te privesc
cum te-am privit de-atâtea ori
din ceru-nsingurării mele
si-n schimbul adorării dă-mi
tot ce-i în tine de prisos –
dă-mi chiar durerea, dar cu ea
dă-mi si speranta că odată
iubirea va tâsni
din primul nume de femeie.

Cum între timp se ridicase
si se-ndrepta cu pas grăbit
spre-un pom din mijlocul grădinii,
din spate astfel i-am vorbit:

-Crezi poate că te amăgesc
că-ntreg Pământu-mi apartine
cu ce-i pe el si ce-o să fie?
Păi, draga mea, eu stiu prea bine
ce te frământă chiar acum:
O poftă de copil te-ndeamnă
să gusti din rodul pomului oprit
(chiar mărul lângă care stăm),
dar teama de păcat se-mpotriveste
si tot crescând pofta-i canon cumplit.
Iar eu îti spun că nu-i păcat
din pomul vietii să te-nfrupti
si că departe de-a muri
de-abia pe urmă tu vei sti
cum binele din rău se scoate
asa ca aurul din piatră,
si-atunci asemeni Domnului vei fi!
Dar chiar si muritoare, pentru mine
pe veci mult adorata vei rămâne,
căci al Pământului stăpân râvneste
la fericirea de-a avea stăpână…

-O, tu, al soarelui egal
prin frumusetea orbitoare,
mai dulce-n glas decât dulceata
si-n toate făr-asemănare,

nu pot, dar cred că nici nu vreau
sa mă opun la ce îmi place!
Femeie sunt si-n veci de veci
femeile asta vor face…
*
Am părăsit-o-ncredintat
că totul merge ca pe roate –
când cuplul este închegat,
păcatu-i doar pe jumătate!

Mult n-a trecut si amândoi
- după ce-n măr s-au dedulcit –
amarnic fură besteliti
de Domnul foarte cătrănit.

Dar s-a pornit un circ pe cinste:
Bărbat si sot adevărat,
Adam plângea si se jura
că nu se stie cu păcat

si că doar Eva-i vinovată
de-ntreaga tărăsenie,
desi era normal să stie
că-s condamnati l-aceeasi soartă.

Într-adevăr, îndat-apoi,
cu trupurile gârbovite
- vie oglindă a durerii
ce-nsotitoarea omului va fi
până în ceasul de pe urmă –
cei doi spre poartă-au fost condusi
si-n praful drumul zvârliti,
iar poarta după ei mai strasnic zăvorâtă

Atuncea eu,
cu-ntâia misiune
fără cusur îndeplinită
(desi c-un gust amar
dup-o atare reusită),
în grabă tălpăsita mi-am luat
spunându-mi drept încurajare
pentru acel ceva-n formare
ce timpului îi dă viată
si nu poate nicicum lipsi:
„Cum omu-si va asterne, tot astfel va dormi!...”


Partea a III-a
(Cunoasterea luciferică)

Si iată-mă din nou pornit
Pământu-n lung si-n lat să-l bat,
ca eu întâiul să cunosc
ce-n burta sortii s-a-nchegat.

Iar când aleanul mă cuprinde
cum bratele-l cuprind pe drag,
las freamătul etern al mării
să-l ia cu el departe-n larg,

sau pe poteci croite-n munti
din al răsinii iz sălhui,
las crestelor pierdute-n nori
ispitele tehuiului

si astfel redevin ce-am fost
când Tatăl mă însărcina
ca omului să-i fiu tovarăs
după ce raiu-l va rata...

Dar cine ar putea pretinde
că stie omul ca pe apă
dacă Atoatestiutorul
avea senzatia că-I scapă?!

Asa si eu. Pînă la Abel
si moartea lui în Cain pitită
de gelozia criminală,
stiam c-a omului ursită

(după-ntâmplarea din Eden)
cu suferinta-l va uni
si-apoi că moartea mai la urmă
în hăul fără fund îl va zvârli.

Dar una-i omul ce se stinge
când ceasul lui a fost oprit,
un fenomen inevitabil
pentru al vietii circuit,

si alta mare grozăvie
când vrea pe semeni să-i robească,
ba chiar a fratelui viată
o ia prin crimă miselească.

De-aceea, Cain cu fapta lui
în cronici nu-i un fitecine –
de-a pururi pentru om rămâne
simbol al sceleratului,

desi-n atâtea mii de ani
de-abjectie înfloritoare,
cu crima sa e mic copil
printre colosii faptelor murdare.

Căci alta nu-i istoria umană
decât o ciorbă lungă si amară,
pe care vrednicii istorici-bucătari
cu polonicele în mână,
o mai lungesc oleacă si-o tot dreg
dup-al clientului gust îndoielnic,
dar făr’ vreodat-a izbuti
capra cu varza să împace
ca celor ce-o mănâncă să nu li se aplece.

*
Atâtia regi si generali
din carnea vremii au muscat,
convinsi că-n urmele lăsate
secretul nemuririi l-au aflat,

încât păreau al vrerii brat
ce sortii-i poate comanda
să nu mai facă praf trecutul
atunci când clipa-n loc va sta...

Numai că timpu-i orb si surd
în mersul său furis de fiară,
zdrobind în fălci si înghitind
tot ce-i menit ca să dispară –

însufletitul laolaltă
cu stelele hodorogite,
apocalipsă pentru om
si pentru-a sale ifose smintite.

Captiv în plasa timpului
din fasă până moartea-l ia,
omul esenta o vizează
cu mintea si cu inima,

prin nesfârsite teorii
despre cum este sau va fi,
dar mai ales prin crez fierbinte
că nestiutu-l va-mblînzi.

Să fie omul, asadar,
pios sau filosof ateu?
De regulă-i încrucisarea
dintre un demon si un zeu,

el, singura fiintă care,
desi de moarte-ncătusată,
distinge între rău si bine
ca justul din păcat să-l scoată...

Credeam că-n crezuri cel putin
- religii si mitologii –
el linistea si-o va găsi
după atâtea nerozii

în transă parcă săvârsite.
Dar răstignirea lui Hristos
l-a-nfătisat ca pe-un colos
al faptelor nelegiuite.

(Cum, Doamne, altfel să-ti explici
decât prin doaga ce-i lipseste,
că răului i se supune,
iar Binele îl necinsteste?!)

Convins că n-are nici o sansă
să schimbe omul cum n-a fost,
după ce Însusi Creatorul
în lume îi dăduse-un rost

si el cu firea lui abrasă
norocului i-a făcut vânt,
divinul sol L-am asteptat
într-un pustiu de pe Pământ,
ca să-I descriu pericolul
la care sigur se expune.
Fireste, nu m-a ascultat,
ci Si-a văzut de misiune...

(În Evanghelii întâlnirea
e prezentată diferit:
Cică sunt tatăl vicleniei
si că pe El doar L-am momit!)

De-aceea, eu nu cred că omul
vrea o schimbare de substrat –
la a păcatului savoare
renuntă doar un ins ciudat!

Cu-atâtea lacrimi, intrigi si războaie
istoria umană-i pildă
de cum nu trebuia să fie,
îndeosebi atunci când clerul
condamnă păcătosii la sperantă
prin fanatism si violentă.
Si-asa se face că-ntr-o lume
de suferintă arhiplină,
în care cultele prosperă
credinta-n perfidie preschimbând,
nu sfintii-s pentru om de trebuintă,
ci spre eroi se-ndreaptă a sa năzuintă,
desi se spune despre ei
că doar în mituri au temei...

Desigur, nu pot da uitării
a omului de pret silintă –
frumosul fără seamăn din cultură
si-al vietii clocot prin stiintă.

Dar rău-i cu adevărat
în lume marele cârmaci
prin servi precum e poluarea,
ori etica unor dibaci.




Partea a IV-a
(Dezamăgirea)
Da, Tată, punct cu punct
ce mi-ai prezis s-a împlinit:
Am obosit tot alergând
si-atâtea stiu că m-am scârbit!

Stiu, de exemplu, că Pământul
prin vrerea marilor sforari
(conducători si generali)
a devenit deja mormântul

atâtor specii strămutate
în vaste sere nucleare
si c-omenirea s-a-mpăcat
cu gândul mortii planetare

în urma unei înclestări
fără învinsi si-nvingători –
dezastru cu greu evitat,
cum s-a vădit de-atâtea ori.

Mai stiu că omu-i acea fiară
ce cu cruzimea se desfată,
în care timp pesemne-si plânge
de milî pentru a sa soartă...

Iar în asemenea momente
cu deznădejde ghiftuite,
mă remontează seva stoarsă
din spusele-Ti înteleptite,

precum acel Sunt Cel ce sunt
care-Si redă unicitatea.
Căci totul este doar prin Tine
si-n Tine-si află unitatea!

De-aceea, Tată, Te-as ruga,
ca-n spiritu-ndurării Tale,
să vezi în mine rătăcitul
sătul de fumuri abisale,

amarnic regretând dispresul
cu care starea mi-o priveam
când toate îmi veneau de-a gata
si totusi altceva doream...

Nimic nu-i mai de pres ca bunul
pe care stii că l-ai pierdut,
fapt pentru care îmi doresc
să fie iar ca la-nceput!


Sighetu Marmasiei,




George Petrovai    6/19/2013


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian