De Ziua Ta
Cernit-au anii albe petale de salcăm
Cu neaua lor pe frunte viitorul înfruntăm.
Lăsat-am totu-n urmă, cărări nicicând uitate,
Părinti si rubedenii si prieteniiile toate.
Croit-am singuri drumul, nu-mpinsi de vânt din spate
Ci-n piepturi înfruntândul uniti în gând si-n fapte.
Si din nimic făcură-m în juru-ne cetate
Urmasi din fii si fiice să ne urmez-n toate
Cu dragoste răspundă, mândrie si dreptate
C-am dăruit iubire, effort si bunătate.
Iar în această clipă pierdută-n miez de noapte
Eu î-ti închin poemul, ca toate celelate
De ziua ta iubito la vărsta-ti sapte-s-sapte.
Am trecut precum stejarul
Am trecut precum stejarul peste vremi cu urme adânci
Ce-au săpat în scoarta-mi santuri si-au dus groază printre crengi.
Am trecut prin vremuri grele răscolite de furtuni
Dar am prins si vremi cu soare si răsfăt în anii buni
Colindat de păsărele cuiburi prin desis să-mi facă
Si-ncântat de-atâta sunet c-a vuit pădurea toată.
Astăzi când din vârf coroana s-a golit de frunza-mi deasă
Si prin crengile-mi uscate nu-mi ciripă o crăiasă
Iată-mă un singuratec cugetând l-al vietii joc
Când din drum apar voinicii să mă facă lemn de foc.
Toronto / 1 Iunie a.c.
|
David Kimel 6/1/2013 |
Contact: |
|
|
