Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Tablete pentru prieteni : Mariaj, biologie si libertate

Problema mariajului este veche si totusi nouă pentru că este o institutie care priveste si individul si societatea; si cum ambele elemente au avut evolutia lor in istorie, este normal să apară aspecte noi, căci nici timpul si nici viatza nu stau pe loc.

Istoria acestei institutii este mai veche decât religia, morala si cultura si se confundă cu începutul organizării vietzii omului: omul cavernelor -cel de acum 50-30.000 de ani abea iesit din animalitate, care era dominat de instincte si de biologia lui si care nu-si dezvoltase decât în parte gîndirea , la care încă nu apăruse constiintza, trăia si lupta pentru un singur scop: să supravietzuiască. Ca si alte mamifere superioare care trăiesc în cupluri, omul a înteles prin experientză că a face "bond"-uri, legături cu semenii lui, este un mod practic de a se ajuta si a lupta mai eficace pentru a învinge moartea si astfel s-a ajuns la formare de cupluri bine înteles bazate pe sexualitatea dominată de functiile biologice - hormonale care atrăgea îndivizi de sexe opuse; mai mult, reproducerea -rezultat al atractiei sexuale- asigură supravietuirea speciei si în acelasi timp aduce omului copii, un ajutor în plus în efortul lui de muncă; în acest mod s-a născut familia în urmă cu aproape 20.000 de ani, ca nucleu al societătii umane si care a supravietuit ca atare timp de milenii.

Odată cu dezvoltarea creierului si aparitia constiintzei, emotiile -entităti care apartin subconstientului- au putut fi interpretate la nivelul sistemului nervos central, deci constientizate si astfel omul a dezvoltat "setimente", printre care cel de "iubire" fatză de partenerul de viatză si de copiii rezultatzi din această convietzuire; constiintza si afectiunea au generat răspunderea fatză de viatza si viitorul familiei.

Evident că mariajul, ca institutie de bază a societătzii, a fost supus influentei culturii si religiei în diversele comunităti umane,dar, aproape exclusive, a fost recunoscut ca o uniune heterosexuală din care era de asteptat să rezulte copii care în genere mostenesc valorile preluate dela părintzi, pe care le transmit mai departe generatiior următoare; în acest mod se creează educatia, cultura si morala comunitătilor umane, fiecare cu specificul ei. Această institutie a fost opera omului, nu a statului si nici a bisericii care eventual nu au făcut decât să confirme ceeea ce oamenii au decis; actul marital este un act complex care implică nu numai o uniune psicho-afectivă dar si una fizică din care se speră să rezulte o fiintză nouă care nu este identică cu niciunul din părinti, dar care îi contine pe amîndoi, rezultat al fecundării celulelor sexuale-ovul si spermatozoid-care se produce ca urmare a unui act sexual între parteneri de sexe diferite.

Este foarte adevarăt că în toată istoria lumii s-au născut copii si în afara mariajelor, consecintze ale unor convietuiri în cupluri si tot asa de adevarat este că acest fenomen social este în crestere si în societatea contemporană, unde statisticile arată că se nasc copii în proportie de 42-54% în afara oricărui mariaj, dar în genere, în mod majoritar, familia unită prin mariaj a rămas institutia de bază pe care se sprijină organizarea statală.

În cadrul schimbărilor care apar istoriceste în evolutia comunitătii umane, cea la care asistăm în perioada contemporană si care nu mai poate fi ignorată este acea a presiunii care se exercită în virtutea "drepturilor omului" de a se legifera de către stat dreptul de mariaj "pentru totzi" "mariage pour tous" între două persoane consensuale, indiferent de sex. Această miscare -desi numericeste redusă (sub 1% din populatie) fatză de majoritatea populatiei care rămîne heterosexuală- este bine organizată, este politiceste agresivă si a reusit să influentzeze aprobarea acestei conceptii sociale în parlamente din tări ca Anglia, Frantza si unele state din SUA.

Mariajul heterosexual are două caracteristici esentiale: este intrinsec conexat în ciclul vietzii si este creator de o nouă viatză care poartă caracteristici genetice ale părintilor, înlesnind trasmiterea lor la descendenti, fiind în acest mod creator de specie; cultura ,morala constitue piatra pe care se ridică si sprijină comunitatea umană asigurând perenitatea ei.

Spre deosebire de aceste atribute ale conceptiei clasice a mariajului, noua conceptie care schimbă această definitie - dreptul la căsătorie a partenerilor indiferent de sex – nu poate crea viatză prin ea însăsi: ea este sterilă din acest punct de vedere si de aceea recurge la surogate, ca adoptiunea de copii, recurgere la "purtătoare de sarcină" sau donatori de spermă pentru inseminări artificial, toti acesti factori avînd potentialul de a complica viatza societătii si de a determina noi legistlatii si relatii interumane complicate.

Un aspect preocupant de care nu s-a tinut seama legislînd astfel de noi relatii este modul de reactie a copiilor născuti si crescuti în cadrul unor astfel de familii compuse din părinti de acelasi sex: este cunoscut că "identitatea sexuală (gender identity) este un factor determinant în orientarea sexuală a tinerilor; în cazul copiilor adoptati de cupluri homosexuale si înformati de modul în care au ajuns în sînul acelei familii, sau în cazul copiilor născuti prin inseminare artificială a unei purtătoare de sarcină (care deci nu-si cunosc mama biologică) sau a copiilor rezultati prin inseminarea unei mame lesbiene cu o spermă de donator (copii care nu-si cunosc tatăl biologic) sunt de asteptat importante tulburări psihologice cu privire la "identitatea persoanei" în domeniul ego-ului si self-ului, deoarece ei cresc fără prezentza concomitentă a tatălui si mamei în viatza lor; în acest domeniu trebuie recunoscut că nu există experientză si acest fapt este un îndemn la prudentză extremă.

În concluzie, societatea umană comite o imprudentză- care poate avea consecintze serioase- prin aceea că s-a aventurat într-un domeniu oarecum necunoscut privind viitorul ei, permitînd experimentări sociale care ating aspecte demografice, genetice si psihologice ale generatiilor viitoare !!



Toronto / Aprilie 2013






Dr. Dinu Dimitriu    4/5/2013


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian