Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


În ce barcă urcăm? Încotro vâslim ?

Ratiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală. – Emmanuel Kant

O întreagă horă a declaratiilor am putut auzi în aceste ultime zile, privitor la Aderarea la Schengen, multe lipsite de modestie, însusire despre care se spune că ar apartine inteligentei. În final am înteles că Aderarea la Schengen nu mai este o prioritate pentru autoritătile de la Bucuresti.
E greu însă ca toate aceste declaratii bătăioase să-i convingă pe românii cu judecată că e mai bine „ să se mute în barca lui Putin decât într-o uniune de state libere si prospere”, după cum scria un jurnalist, bine inspirat. Iar cu fundul în două luntre, iarăsi nu se poate!

Diversiunile au curs si ele, după o primă declaratie a ministrului de interne german. În concluzie: elevii prinsi cu lectiile nefăcute, nu vor mai intra în clasă. Punct!
Incapacitatea politicienilor români de a accepta regulile cerute de Uniunea Europeană a fost clară, iar decizia germană privind aderarea la Schengen suna matematic, ea depinzând constant de raportul Comisiei Europene pe MCV care nu a fost favorabil din punct de vedere al statului de drept, al luptei împotriva criminalitătii organizate si al combaterii coruptiei.
Nici nu s-a mai asteptat întrunirea de astăzi, 7 martie, de la Bruxelles, am întors spatele, fiindcă ne-am supărat că ne-au făcut incapabili de a respecta niste reguli.

Am dat dintr-o dată uitării că nu am fost înglobati cu forţa în UE, ci am dorit să intrăm si ne-am bucurat când s-a întâmplat.
Ne-am dorit libertatea de a călători, de a munci, de a învăta oriunde în Europa.
Astăzi multi români muncesc, altii vor să muncească în tări ca Germania, Spania, Austria, Franta, Italia, Anglia si deci aderarea la acest spatiu este importantă pentru interesele românilor si nu numai din acest punct de vedere.

Anul 2007 a fost anul aderării României la UE. Ideea Uniunii Europene reluată, ne-a pus în fata unei provocări a istoriei, întrucât ea constituie o experienţă nouă.
De fapt, ideea de unitate europeană nu este nouă, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei continentului, idee abordată în scopul găsirii unei solutii pentru evitarea conflictelor dintre statele bătrânului continent si pentru o viată mai bună a populatiei. De exemplu, „Pax romana”(Pacea romană),a fost o realitate istorică, făcută în vederea unificării întregii Europe sub dominatia romană; un mod de organizare a vietii sociale, devenit în timp un model de structurare a raporturilor politico-militare pe spatii geo-politice largi. Pe parcursul istoriei au urmat si alte multe idei de unificare. Dintre ele amintim ideea lui J. J. Rousseau care vedea o „republică europeană” numai „dacă monarhii si-ar abandona natura lor lacomă si belicoasă”, spunea el, considerând că popoarele se pot emancipa, si ca urmare pot deveni mai întelepte.

La Congresul pacifist de la Paris din 1849 Victor Hugo a rostit celebrele-i cuvinte: „… Si va veni ziua când vom vedea două grupări uriase: Statele Unite ale Europei si Statele Unite ale Americii dându-si mâna prietenească peste ocean...”.
Si cum întotdeauna poetii au avut darul previziunilor, posibil ca aceasta să se concretizeze cât de curând. De altfel, Prof. univ. dr. Ioan Ciupercă de la Universitatea din Iasi a dezvoltat istoria ideii de Europă, într-o lucrare a sa.
Este clar că Europa se va putea afirma ca o putere internaţională doar dacă va fi unită.
În ultimii ani ai secolului trecut Europa a fost în permanentă un potential teatru de război; nu a existat o constiinta europeană, întrucât a fost dominată de un nationalism distrugător.

Astăzi, Europa întruneste toate conditiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită si independentă, să scape de haosul material, în primul rând de mizeria morală existentă pe acest continent, ca si pe întreaga planetă. Numai cu acest gând se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos si bun suprem”.
Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste tări ale ei, „cutremurele” locale nu vor putea fi excluse, iar viitorul ei poate fi sumbru.

Uniunea are interese multiple: geopolitice, culturale, instituţionale, juridice, ideologice, economice. Interesele geopolitice ale României se leagă de Europa, în special de cele două tări, Germania si Franta, cu atât mai mult cu cât ne-am eliberat cu greu de sub dominatia Răsăritului, iar legăturile avute cândva cu aceste două tări, desi fragmentate, au fost puternice.
Profesorul universitar Grigore Georgiu aminteste cuvintele scriitorului francez Paul Valéry (1871-1945), referitoare la unitatea culturală si rolul civilizator al Europei: „Acolo unde numele lui Gaius Iulius Cezar, Traian si Virgiliu, acolo unde numele lui Moise, acolo unde numele lui Aristotel, Platon si Euclid au o semnificaţie si o autoritate simultane, acolo este Europa.

Orice rasă si orice pământ care au fost succesiv romanizate, crestinate si supuse, în privinta spiritului, disciplinei grecilor este în mod absolut european”. Ca atare, noi, europenii, trebuie să întelegem însemnătatea istorică si geopolitică a proiectului Uniunii Europene; să fim mai atenti la dezbinarea provocată de unii, la diversiunile aruncate în rândul populatiei prin diverse mijloace de informare. „Euroscepticismul”, izolaţionismul sau nationalismul „de galerie”- după cum scria cineva inspirat, vizează tocmai dezbinarea si haosul în tară si pe continent.

Să fim convinsi că politicienii angrenati în această vastă constructie, au luat în calcul diversitatea etnică, lingvistică si culturală a Europei, pentru a nu fi minimalizată.
Unitatea europeană nu înseamnă înăbusirea diversitătii nationale si locale, nu înseamnă uniformizarea culturilor, a mentalitătilor, a traditiilor, am mai spus-o într-un interviu luat anii trecuti.
Totul renaste la intervale de timp, primăverile sunt vesnice, „Culturile îsi vor păstra identitatea lor naţională, vor coopera, dar nu vor deveni indistincte si uniforme. Diferentele atât de pregnante dintre culturile germană, franceză, engleză, italiană si spaniolă, de exemplu, sunt si astăzi la fel de reale si active ca si acum o sută de ani, în pofida interferentelor dintre ele si a faptului că receptorii euro-viziunii consumă acelasi meniu cultural”, mai scrie profesorul universitar Grigore Georgiu în cartea sa „Natiune, Cultură, Identitate”. Integrati în Uniunea Europeană, trebuie să stim că rămânem români, chiar dacă unii locuiesc temporar în alte tări, că „suntem o realitate voită etern de Dumnezeu”, după cum spunea părintele Dumitru Stăniloae.

De pe vremea lui Stefan cel Mare (1457-1504) dorinta noastră a fost să avem cât mai multe legături cu restul tărilor europene. Am putea spune că visul lui Stefan cel Mare era această Europă Unită.
Si amintesc, în acest sens, faptul că era constient de rolul său de apărător al crestinătătii în Moldova si dincolo de hotare, scriind o scrisoarea în 1475 către principii crestini ai Europei, după biruinta dobândită împotriva turcilor la Podul Înalt de lângă Vaslui, mărturisind credinta sa si faptele sale, dragostea profundă întru Hristos, solicitând ajutoare pentru confruntările viitoare, în slujba crestinătătii. „Noi, Stefan Voievod, vă spun că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme si este încă pierzătorul întregii crestinătăti si în fiecare zi se gândeste cum ar putea să supună si să nimicească toată crestinătatea ... Auzind si văzând noi acestea, am luat sabia în mână si cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic am mers împotriva dusmanilor crestinătătii, i-am biruit si i-am călcat în picioare. Pentru care lucru, lăudat fie Domnul Dumnezeul nostru. Tara noastră este poarta crestinătătii pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care este tara noastră, va fi pierdută, Dumnezeu să ne ferească de asa ceva, atunci toată crestinătatea va fi în mare primejdie ... Noi, din partea noastră, făgăduim pe credinta noastră crestinească si cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare si ne vom lupta până la moarte pentru legea crestinească, noi cu capul nostru”.
Din veneratie adâncă pentru Stefan cel Mare, mai târziu, Mihai Eminescu si alti tineri de nădejde pentru neamul românesc au organizat festivitătile de la Putna din 1871. Organizatorii memorabilei ceremonii de la Putna scriau despre Stefan Vodă că a fost „cel mai mare apărător al românismului în Orient si al civilizatiei crestine în secolul al XV-lea. El a înfrânt incursiuni barbare nu numai spre gloria si fericirea natiunii române, ci si spre binele Europei întregi”.

Trebuie să se înteleagă că atunci când o tară este prost condusă, sărăcia devine epidemică, cu atât mai mult în această perioadă de criză; defectele unui popor se amplifică, societatea devine bolnavă; atunci faptele profitorilor, a celor care se scaldă în acel mediu, devin odioase. Mediul în care trăim, adică oamenii din jurul nostru, mediile de informare tendentioase care ne intoxică cu stirile lor, influentează conduita într-o măsură mai mare sau mai mică, după cum fiecare îsi are formată puterea caracterului, cunoasterea, capacitatea decelării. Oricum, există o bulversare generală, care trebuie înteleasă de cei din exteriorul tării si strict penalizată de cei din interior.
Franta se opune si ea intrării noastre în spatiul Schengen, iar postul public de radio german, Deutschlandfunk, (DLF) a luat un interviu europarlamentarului liberal, membru al grupului ALDE din PE, contele Alexander Graf Lambsdorff, care a răspuns: „Eroarea apărută în clipa în care România si Bulgaria au fost admise prematur în UE este consecinţa politicii extinderii UE de la sfârsitul anilor 90, care s-a abătut de la modelul initial, susţinut de Klaus Kinkel, adică modelul „Regata”.
Mai exact: toti părăsesc portul în acelasi timp, însă înaintează spre UE cu viteze diferite, în functie de rapiditatea reformelor făcute. Acest model de politică a fost abandonat în favoarea asa-numitului model Big-Bang: Toate tările intră în UE simultan, lucru întâmplat în 2004. România si Bulgaria au fost lăsate atunci de-o parte, fiind însă admise în UE în 2007.”
Regretăm concluzia, dar vina este a faptelor noastre!
Astăzi când scriu acest articol aflu că Ministrii de Interne si Justitie din statele membre UE, reuniti în Consiliul JAI, au convenit amânarea deciziei privind aderarea României si Bulgariei, cerând ca discutiile în acest sens să se reia după publicarea următorului raport MCV, în decembrie, anul acesta.

Viitorul ni-l clădim noi. Si poate ar trebui să întelegem că nici dezbinati nu putem trăi, si nici izolati. Dezbinarea duce la haos si confruntare, izolarea la sărăcie, boală sau moarte.


Raleigh NC, SUA






Vavila Popovici     3/7/2013


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian