Ioana ( Dor de mama ) - o carte de Nina Gonta
Promisesem cititorilor Observatorului, cu putin timp în urmă, că voi reveni cu o cronică a celei de a treia cărti a doamnei Raisa Coleaghin, Nina Gonta pe numele ei de autor.
Dar mai întâi, vreau să vă spun că de vreo cinci ani, de când a devenit olteancă, basarabeanca Nina Gonta a căpătat o nespusă poftă de scris, „molipsindu-se” de la câtiva amici din anturajul în care s-a integrat la Craiova.
Debutul si l-a făcut în paginile revistei Observatorul care i-a publicat un articol despre Basarabia, a urmat un altul, la disparitia marelui poet român Grigore Vieru si tot asa, până când a înteles că este timpul să se apuce de literatura propriuzisă. I-au apărut cele două cărti pe care le cunoasteti: În căutarea bărbatului ideal si Întâmplări si gânduri.
Cea de a treia carte pe care a scris-o se numeste IOANA. Este un roman al cărui personaj principal este mama sa Ioana Gonta, născută si trăită în comuna Pănăsesti, nu departe de Chisinău, lângă impresionantul complex mânăstiresc Căpriana. În prim planul romanului stă personajul Ioana a cărei viată zbuciumată se derulează începând cu anii de sfârsit ai domniei tarului Nicolae al II-lea al Rusiei Tariste, traversează cele două războaie mondiale cu frământările cunoscute si se încheie spre sfârsitul „măretei” epoci comuniste cu care eroina noastră nu s-a împăcat niciodată. Ioana trăieste si constientizează toate întâmplările prin care trece Basarabia sa natală, tinut, aflat pe pozitia unei mingi de pingpong pasată dintr-o parte în alta. În subliminal, actiunea principală a romanului nu este viata eroinei sale si a familiei acesteia, ci adevărata istorie a Basarabiei, plai deosebit de bogat, cu oameni harnici si priceputi, profund credinciosi în Dumnezeu, la care au râvnit mereu cei care nu-l meritau si care a fost smuls cu forta de la sânul Patriei mamă - România. Ioana nu se va împăca până la moarte cu faptul că pământul mostenit de ea de la părintii care au lăsat-o orfană de la o vârstă fragedă, pe care l-a ocrotit si îngrijit ca pe proprii săi copii, i-a fost luat si trecut cu forta la colhoz.
La fel, precum carul cu boi, plugul si grapa, uneltele de bază ale tăranului legat sufleteste de pământul său. Cu greu este stăpânită de sotul său Petre în revolta ei, motiv pentru care urmau să fie deportati în Siberia. Nu se împacă nici cu faptul că la conducerea comunei au apărut lenesii si betivii colectivitătii sau oameni veniti de aiurea, vorbitori de limbă rusă, boseci, cum îi numeste ea, care nu aveau ce căuta pe acele meleaguri.
Este stupefiată de faptul că, la Chisinău, într-un magazin, vânzătoarea nu stie limba română si, culmea, tot ea este nervoasă că Ioana nu vorbeste ruseste.
Ioana este un personaj complex, deosebit de inteligent, cu un IQ peste medie, am spune noi acum, care, fără să stie carte, prinde din zbor cunostinte de istorie, geografie, literatură si, în special, poezie clasică românească pe care le pliază pe evenimente si întâmplări trăite, făurindu-si un bogat si solid bagaj intelectual. Este si motivul pentru care împreună cu Petre hotărăste să-si canalizeze cei cinci copii spre scoală pentru a-si făuri profesii bazate pe învătătură, cele legate de pământ sau de comert ne mai având aceeasi pondere ca pe vremea tineretii sale, când Basarabia era parte integrantă a Regatului României.
Ioana are un deosebit cult pentru religia ortodoxă, suferind cumplit când cea mai mare parte din lăcasurile de cult au fost demolate de puterea sovietică atee, ori au fost transformate în magazii sau grajduri. La fel si pentru limba română pe care a transmis-o cu multă grijă copiilor săi.
Un cult aparte avea si pentru conducătorii României Mari, regele Ferdinand si Regina Maria, pentru tot ce reprezinta România si românismul în mintea sa ageră.
Moartea mamei sale a găsit-o pe autoare foarte departe de casă. Ultimul capitol, întitulat „În loc de epilog” este de o durere sfâsâitoare: „ Când îti moare mama, rămâi copilul nimănui…” a scris ea.
Redactorul sef-adjunct al revistei Noul Literator, Dumitru Dută, în care s-a publicat un capitol al cărtii înainte de aparitia ei editorială, spune despre acest volum următoarele: „ Ioana este un poem de dragoste dedicat mamei, rostit dintr-o suflare divină în 160 de pagini. Mama Ioana trăieste efectiv si inspirat în fata cititorului prin trăsături general-materne, dar si prin altele care o particularizează în dementialul context basarabean. E meritul si talentul autoarei de a reconstitui din dragoste si suferintă, un astfel de portret fizic si moral. Privilegiul de a citi printre primii acest poem o plasează pe Nina Gonta în „odaia de la drum” a sufletului meu.
Sărut-mâna, primăvară din Chisinău ! ”
Cartea Ninei Gonta e dinamică, foarte atractivă si de aceea, usor de citit. Dialogul este usor si sprinten, cu mici inflexiuni din limba vorbită pe meleagurile natale si poate, foarte usor, să fie transformată într-un scenariu de film.
Autoarea le este recunoscătoare celor care au contribuit la aparitia cărtii sale, respectiv redactorului cărtii, doamnei profesor Rodica Florescu, doctorandului Andrei Zabulică care a efectuat macheta grafică si, nu în ultimul rând, editorului - profesor universitar Aurel Popa, managerul Editurii SITECH din Craiova.
|
Costinel Savu 3/2/2013 |
Contact: |
|
|
